Achilianu

Ce să mai vină, că a venit.

E vară, e soare, e cald. Mult prea cald. E călduretele pe noi, în valuri, așa cum erau purecii pe familia Păscuiete, familie de 12 persoane(2 părinți, o bunică și restul copii) – familie din zona de unde se trage un amic.

Să-mi fie cu iertare, dar anul acesta n-am observat punctele alea de ajutor în caz că… orice!!! Erau, parcă, niște corturi pe care eu le numesc puncte de ajutor reciproc: Asistenții/doctorii îi ajută pe oamenii căzuți – la propriu – iar omul sleit de valul de căldură  îl ajută pe asistent să-și aducă aminte de ce s-a făcut asistent sau doctor – Să salveze vieți, la dracu!

N-am văzut. În Sibiu, n-am văzut. Tata mi-a spus că nici în Vâlcea nu sunt. Să fie, oare, vreo nouă reglementare în domeniu și să nu știu eu? Sau e eterna protecție pe care ne-o luăm în bot la fiecare pas: Dă-i dracu, așa mai ies și ei din sistem… pe cale naturală!

Nu de alta, dar salariile sunt din ce în ce mai mici, iar apa plată sau minerală costă. Nici să te cari cu o apă în mână sau în desagă nu e chiar practic, nu? De nevoie o faci, ba chiar iei cu tine și apă de la robinet, dar există o mică-mare problemă: Fiind cald, apa, care inițial era rece -ce crezi? – se încălzește. Deci, inutilizabilă!

Asta, ca să nu mai zic că mulți oameni suferă cu inimioara. Pe lână problemele inerente din domeniul dragostei, desigur. Că vrem sau nu, avem o rudă care e cu inimioara tremurândă – din motive obiective! Avem oameni mai în vârstă, avem părinți, avem bunici.

Pe  lângă faptul, cât se poate de obiectiv, portivit căruia niciun tânăr nu e scutit de măciuca cu care ne atacă razele soarelui, avem – cum am mai spus – bătrâni. Ăștia ne mor cu zile! O să cadă pe capete! Asta nu înseamnă neapărat că un cortuleț din acela este soluția suficientă, dar reprezenta o șansă în plus. Nuuu? Și, nu-i așa, dacă e o șansă în plus… de ce să se renunțe la ea? Asta, desigur, dacă s-a renunțat, căci se poate să nu fiu eu informat…

În altă ordine de idei, pentru unii, viața e simplă…

P.S1: Cam atât! 

P.S2: Mulțumesc…

P.S3: Sănătate cititorului și celui care nu citește…

Cica viata unei persoane sau a unui popor se decide in micile detalii pe care, nu-i asa, aproape nimeni nu le observa la momentul potrivit.

Nu e ciudat acest aspect, nu? Adicaaaaa, nici nu iti loveste creierasul asa cum l-a palit Gheorghita p-ala cu baltagul, dar nici nu te transforma intr-un apostat. Cumva, in sinea ta, stii ca-i adevarat!

Toata simtirea asta a ta e  contrata, de fiecare data, de realitate. Da, de realitatea aia fara fond, dar cu forme felurit colorate. Culori sublime, seducatoare chiar, dar doar culori. Doar forme. Simple tentative facute din plictiseala, nepricepere, miserupism sau pura prostie.

Lucrurile nu sunt numai in alb si negru -sau asa crede un vecin – dar cu siguranta ele ascund detalii. Eu cam asa vad lucrurile si – atunci cand sunt destept – incerc sa sesizez detaliile lucrurile.

Sa luam, spre exemplu, urmatoarele cazuri:

1. Incep cu politica, stiu!

Boc se lauda ca a finalizat XY(sigur sunt sub 100)km de autostrada, drum national sau ce o fi melanjul ala ce, culmea, are nevoie de reparatii imediat dupa ce a fost inaugurat. Misto! Detaliu: la noi km e cel mai scump. Detaliu: inaugureaza cate un tronson ce mai are mult ana sa rivalizeze cu putza de furnica. Detaliu: Asfaltul ala se strica prea repede. etc.

2. Una din sport(adica din fotbal, ca asa e la noi)

Oare de ce nu castigam si noi nimic? Ca doar ne rugam la Dumnezeu. Baetii vor, fac antrenamente, salariile sunt platite, gagice au. Detaliu: Cu bugetul unei echipe mari – echipa ce, mai mereu, castiga UCL – poti cumpara toate cluburile din Liga I. Si, daca te enervezi, cumperi si gagicele – ca-s usoare, nu? Detaliu: Dumnezeu nu prea are treaba cu fotbalul – Mi-a spus-o Sf. Stefan Detaliu: Nimeni nu investeste in jucatori de valoare sau in centre de juniori, preferand sa aduca la echipe doar betivi si curvari. etc.

3. “Una din proverbe”

Femeile noastre sunt mai frumoase ca cele de dincolo. Da, dar urmeaza detaliile! Detaliu: Ale noastre sunt mult mai materialiste(muuuuult mai! pentru ca o femeie prin definitie e… dar – ca asa-i frumos – exista si exceptii! ).

4. “De ce imi cade dintii? Ca doar ma spal pe dinti! Cu colgheit, doamna!”, exclama un individ ce se afla inaintea mea la stomatolog. Detaliu: Pai da, te-oi spala tu, dar nu e de ajuns o data pe an! – raspunse stomatologul.

P.S1: Eh, detalii…

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Toti suntem unici, nu? Fie ca ne mintim pentru a ne crea o imagine, o personalitate sau doar pentru ca asa am fost indoctrinati sa credem, noua ni se pare ca suntem unici. Vrem sa credem asta si, chiar credem! Nu conteaza ca asemanarile sunt acolo, le vedem, le intelegem, dar nu le acceptam pe de-a-ntregul. Deziluzie in dragoste? Toata lumea a avut asa ceva. Orfani? Sunt cateva sute de milioane de cazuri, nu? Divort? Da, ati ghicit! Moarte? Da, aici sunt cel mai sigur, desi n-am vreo statistica, ma hazardez sa zic : Toata lumea moare sau este martorul mortii unui apropiat.

Si, atunci, de ce ni se spune ca suntem unici? De ce ne incapatanam cu ideea asta? Pentru ca asa e “bine”, pentru ca din asta se naste speranta(o chestie de care avem nevoie si care, in pofida spuselor, nu moare niciodata-moare una, se naste imediat alta!), pentru ca doare mai putin sa fii tu…

Bun, uite la ce m-am gandit eu : Cred ca suntem intr-o continua asteptare, asteptam si iarasi asteptam. Ce asteptam, ma veti intreba. Ei bine, cred ca asteptam unicitatea. Asteptam sentimenul pe care-l degaja ideea ca in peste  6 miliarde de oameni nu mai exista nimeni ca noi. Desi, analizand dupa forma si fond, parem toti la fel. Asteptam pentru ca ori nu suntem capabili sa realizam ca putem cauta si gasi unicitatea noastra, ori nu ne-a interesat niciodata sa o cautam sau, de cele mai multe ori, am renuntat sa o cautam.

Poate cel mai important stimul in cautarea unicitatii este…cum sa-i zic eu?…a, da!…Stiti ideea aia :  te nasti-traiesti-mori? Asta-i adevaratul stimul! Nu vrei sa fie doar atat, nu vrei sa fii inca unul care “se naste-traieste-moare”. Desi, tragand linia, cam asta este situatia, nu? La prima vedere, o viata de om la asta se rezuma. Nu e vorba nicaieri in acel ciclu despre iubire, unicitate, vointa, dorinte, asteptari, iluzii…Si, totusi, cu aceste lucruri ne ocupam! De ele ne cramponam pe parcursul vietii, cu ele ne luptam, pentru ele si cu ele traim. Tu vrei sa fii mai mult pentru tine si pentru cei pe care-i iubesti. Tu vrei, dar poti? Si, daca poti, e de ajuns?

Atunci intervine iarasi asteptarea. Un semn, ceva, orice. Numai sa apara ceva care sa puna capat asteptarii, care-i si asa chinuitoare. Pentru unii vine, pentru altii nu. Sau poate nu sunt ei pregatiti, ori nu sunt pe faza. Si, daca vine, sa zicem ca vine semnul ala, ce crezi este de ajuns? Eu zic ca nu…

Sau poate ma insel eu(impreuna cu ceilalti 6 miliarde si ceva) si unicitatea nu exista. Poate suntem cu totii asemeni unui lan de grau imens. Acolo vezi vreo diferenta?

P.S1 :  Multumesc…

P.S2 Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Tinerii au probleme.Si asta nu e de ieri sau de azi, e dintotdeauna. Partintii nostri au avut probleme atunci cand erau tineri, bunicii si, in general, asa ca sa rezum, orice fiinta teribila pe care o numim om.De cele mai multe ori acele probleme nu vizau plata facturilor, asigurarea hranei si/sau cresterea copiilor. Dupa cum se vede, nu ma refer la tinerii care au decis/s-a intamplat sa fie parinti. Pentru ca atunci cand apare un copil, hai sa recunoastem, totul se complica. Pozitivul situatiei fiind, de cele mai multe ori, peste negativul ei.

Da, tinerii au probleme. In dragoste, la scoala, in societate. Toate problemele lor, zic eu, pornesc, si nu-i de mirare, de la “inadaptabilitatea”  cu care ii inzestreaza familia si societatea. Ca in orice alta activitate croitoriceasca, caci asa-i si cu formarea tinerilor, se lucreaza cu materialul clientului. Evident ca daca nebunelul e nebunel, e mai dificil, dar nu imposibil. Insa, de cele mai multe ori, atat familia cat si societatea renunta la a mai investi timp, iubire si bani in odrasla. Astia, zice eu, sunt eternii inadaptati. Lucruri extrem de teribile se pot intampla daca un astfel de tanar nu are forta interioara pentru a repara ceea ce atat familia cat si societatea ori n-au vrut, ori n-au putut sa repare. Sau sa construiasca.

La noi, in Romania, este de inteles. Avem parinti si bunici care au trait in comunism, oameni, de cele mai multe ori, buni. Dar, oameni care au ei insisi probleme. Oameni care nu au scoala vietii in ale educarii tinerilor. Nu toti, evident. Eu nu incerc sa generalizez in posturile mele, pentru ca, de cele mai multe ori, vorbesc despre oameni si oamenii, cred eu, nu au cum sa fie catalogati, nu au cum sa fie analizati toti la comun. Poate si pentru ca asemanarile dintre oameni produc si deosebiri.

Nu, nu e vina lor. Sau e. Stiti ce, nici nu mai conteaza. Aceasta este situatia si decat sa ne irosim timpul cu ceea ce ar fi putut sa fie, asa cum de multe ori facem, mai bine traim in prezent pentru a incerca sa cladim un viitor, nu? Dar, nici in alta parte nu e mai bine. Da, acolo lumea e mai expusa la chestiunile sensibile, profesorul meu de matematica le-ar numi chichite, chestiuni care pot genera frumos, dar de cele mai multe ori genereaza urat. Ma refer la ce gandesc, ce simt si ce vor tinerii. Daca, de exemplu, nu le faci educatie sexuala, ca tot e un subiect tabu, dar ei sunt inconjurati de bunaciuni, la ce crezi ca se vor gandi? Daca nu le explici ca dupa o deziluzie in dragoste ei au castigat mai mult decat au pierdut, ce crezi ca se poate intampla? Au castigat experienta de viata, oricat de lame suna. Daca nu le explici de ce nu le poti cumpara lucrurile la care ei ravnesc, ce crezi, o sa incerce sa le obtina prin orice mijolace sau o sa te creada pe cuvant?

Dar, asa cum se obisnuieste, renuntam sa mai luptam pentru ceva la care stim ca nu ne pricepem. Ma refer la familie si la societate. Exista si rea vointa, exista si nepasare. Poate ca am sa revin la subiect si cu alta ocazie pentru ca este un subiect dificil, greu de abordat, dar un subiect care ma intereseaza.

P.S1 :  Multumesc…

P.S2 Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

De obicei, am probleme cand trebuie sa fiu rau. Inca nu m-am desprins de cizelarea practicata de familie, scoala, societate. Uneori e rau, pentru ca ceea ce noi numim constiinta ne impiedica sa facem anumite lucruri. Alteori e bine pentru ca, aceeasi constiinta ne indeamna sa facem lucruri care ne fac sa ne simtim bine. Insa, cu sau fara regrete, cu sau fara constiinta suntem rai. De ce? Pentru ca vrem si putem. Si, uneori, pentru ca vedem ca ceilalti se comporta asa, fara a arata vreo remuscare. Dar, azi nu pot. Azi, nu! Azi sunt bine dispus, azi respir, azi zambesc, azi ma simt bine! Ati auzit vreodata de tehnica “inducerii bunei dispozitii”? Sigur ca ati auzit! Unii zic ca-i minciuna, altii ca este singura cale catre conceptul de “om mai bun”.

Se da una bucata om, prin definitie, cu probleme. Nu neaparat eu, asa suntem toti! Cum scapa omul de probleme? Simplu! Nu scapa! Trece una, vine alta. Nu-i asa? Cred ca fericirea e doar o stare de moment. Cel putin aici, pe pamant! Nu poti sa fii fericit sau nefericit! Nu exista fericire totala! Nu e ba alba, ba neagra. Esti fericit si fericirea ta se datoreaza unor persoane, unor lucruri, etc. Si, in acelasi timp, esti nefericit datorita altor persoane, lucruri, etc. Uneori esti fericit si nefericit in acelasi timp…si asta se poate datora acelorasi persoane, lucruri, etc. Se intampla! Asta-i viata! Bun! Cum iesi din starea de nefericire? Cred ca prin acea tehnica- “inducerea bunei dispozitii”. Care e un fel de “hai sa ne mintim pe noi insine”. Bai, suna nasol, dar functioneaza! Adica, cine poate sa iti garanteze ca “de maine va fi bine”? Nimeni! Nu credinta in lucruri, oameni sau divinitate, nu religia, nimic! Insa, si asta o spun din experienta, daca iti spui ca maine va fi bine si crezi in asta…chiar se intampla! Nu stiu cum, nu stiu ce se schimba in tine sau in lume, dar se intampla. Spune-i minciuna, spune-i imbarbatare, spune-i cum vrei, dar cred ca asta-i cam singura constanta in oaceanul asta de variabile pe care-l numim viata!

Suna patetic, parca rupt dintr-un film prost cu adolescenti, dar prefer sa ma mint ca “maine va fi bine”, decat sa cad prada necunoscutului care-i asa de …necunoscut! Nimeni nu iti garanteaza ca “maine” vei mai trai…nimeni! Orice v-ar spune lumea, asta luati-o de buna…nimeni nu iti garanteaza nimic! Nu exista nimic sigur in viata noastra! Nimic! Dar, parca suna bine…”maine va fi bine”! Nu? Suna bine si ne place! Ne place cand ne mintim asa…Cum o dai, tot rau pica : Daca “maine” chiar va fi bine, atunci parca ti se pare ca nu te-ai mintit…ti se pare ca ai tu un al saselea simt sau esti protejat de ceva sau de cineva sau esti special…N-am timp, dar ideea e ca o dai in alte probleme…

Daca “maine” nu va fi bine…atunci chiar ca-i rau! Stiu, ironie! Incepi sa te gandesti ca nu ai acel al saselea simt, ca nu esti protejat de nimeni, ca nu esti special, ca acolo sus nu te iubeste nimeni…

Stiu ca am dreptate! Stiti voi, al sasele simt! Ideea e : Cum incerci sa impaci situatia? Adica da, uneori iti ies pasii, alteori nu. Cand iti ies, asa cum am mai zis, te consideri special, bun, esti pe culmile succesului…cand nu iti ies pasii, esti dezamagit, esti suparat, te inchizi…Singura constanta : Niciodata nu renunti la a te minti ca “maine va fi bine”!

P.S1 : “Maine va fi bine” = “Azi nu pot sa fiu rau!” = “de maine…”

P.S1 : Pentru ca “Azi nu pot sa fiu rau!” nu pot “sa preiau stafeta“, dar voi puteti.

P.S3 :  Multumesc…

P.S4 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta!

P.S5 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

In exteriorul tarii :

Unii, putini la numar, muncesc cinstit si sunt de apreciat, chiar daca atunci cand vin in tara incep “sa sparga” ieuroii castigati cu atata truda. Si da, e adevarat! Cu cat munca prestata e mai grea(spalat veceuri, constructii), cu atat prestatorii sparg banii mai repede. Altii, ceva mai multi, fura. Iar altii, putini la numar, prost platiti si echipati, se sacrifica pentru binele umanitatii. Si e adevarat, nu?

Insa, toti sunt cu sufletul acasa. Ca dovada este faptul ca multi au votat pe 6 decembrie 2009. Un act civic venit din partea unora care au decis sa fie “civici” in alta tara.

In interiorul tarii :

Au triumfat in lupta cu mogulii, comunistii si minerii. Dar, asa cum le sta bine celor din categoriile mai sus amintite, ei nu se lasa. Deci, trebuie ca romanii sa fie vigilenti. Apoi, au inceput sa fie disponibilizati si au inceput sa se gandeasca la cotidian, ci nu la un posibil imposibil viitor. Au experimentat nasoalele momente ale somajului, banca le da tarcoale, ca deh, creditele nu se platesc singure, si au realizat ca pensurile s-ar putea sa nu mai vina. Unii dintre ei au inceput sa atace banci, case de schimb valutar si, ca sa fie siguri, au atacat si postasii. Daca data viitoare nu mai vin?

Da, le merge rau, dar li se pregatesc si clipe frumoase. Mai exact, li se pregatesc noi spectacole/scenarii :  1, 2 . Sunt o groaza, numai cu nu mai am timp si nici chef sa dau atentie unui teatru la care trebuie sa asist fara voia mea, dar pentru care sunt obligat sa platesc.

In rest, romanii sunt bine. Majoritatea sunt huligani, desi noi fotbal nu mai avem de cativa ani. Dar, lor le place sa isi arate spiritul huliganic. Cand nu pot sa arunce vreo bricheta in capul cuiva, incearca si alte metode : Se cearta pe bloguri(nimic mai penibil, dar asta ilustreaza perfect adevarata fata a fiecaruia), se cearta in trafic, se bat pentru lucruri importante(tigari, bautura, curve retardate), se prostesc crezand ca asta-i face mai interesanti decat cred ei ca sunt…ce mai, e distractie, e misto!

Atat romanii din interior, cat si cei din exterior au decis ca cel mai bun mod de viata este cel romanesc(sens peiorativ, stiti la ce ma refer) . Si nu de acum, ci de decenii bune. Dar, parca primavara astea se vad cel mai bine. Sau vara? Sau iarna? Sau toamna? Da, aveti dreptate, stilul romanesc se vede cu ochiul liber, indiferent de anotimp!

P.S1 : Cine poate sa faca o descriere a romanului?

P.S2 :  Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta!

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste