Achilianu

Zilnic se intampla niste lucruri. Si e gretos.

Ma gandesc ca daca respectivii ar fi dulciuri, atunci ar fi interzisi – din motive de depasire a cantitatii permise de zahar. Daca s-ar face concursuri de gretosenie, in care ar castiga cel mai gretos dintre gretosi, atunci pemiul I s-ar imparti intre foarte multi oameni. Daca lumea nu-i “a better place”, iar asta e din cauza noastra, a celor care nu suportam astfel de gretosenii, care suntem inca in majoritate, atunci EU nu vreau ca lumea sa fie “a better place”. Daca asta e singurul mod de a te face placut/cunoscut/acceptat ori de a iti face prieteni in online, atunci EU nu vreau sa fiu placut/cunoscut/acceptat  ori sa-mi fac prieteni in online.

Exemple:

Facebook:

“Va doresc somn usor, ingerii sa va vegheze”; “Ne vedem/auzim/citim maine, pana atunci va las melodia X”; “In loc de noapte buna…”; “Buna dimineata, fie ca ziua de luni/marti… sa fie una speciala pentru voi…”

Twitter:

“Buna loooome, mi-a  fost dor de voi”; “Cu dedicatie pentru toti prietenii mei din online…”; “Buna dimineata, dragilor”, “Va pup pe toti, ne vedem la #meeeeeet”; “Pe twitter mi-am gasit niste prieteni speciali, va multumesc!”

P.S1: to be continued…

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Mama prostilor e, dupa cum spune vorba din popor, mereu gravida.

Mereu activa. Mereu pusa pe treaba. Mereu bortoasa. Ea nu se lasa, mereu produce specimene la vazul carora ramai indecis: Sa razi si sa te bucuri pentru ca, la cat de prosti sunt, poti sa-i conduci cu usurinta, sau sa plangi. Sa plangi pentru ca iti dai seama ca tot prostul iese mai bine. Ca doar e prost. Face el cumva, si se descurca. Din mila ori din neatentia altora, prostul ajunge sus. Daca natura/viata ar fi justa, daca Universul n-ar complota impotriva minoritarilor(aia mai putin prosti), prostii ar muri. Pur si simplu nu au ceea ce trebuie pentru a trai. Si totusi, acolo sus cineva ii iubeste… Pacat…

Facebook si Twitter. Sunt doua. Unu, doi. Deci doua. Ce sunt astea? Nici nu conteaza, cica pentru socializare. Ce e aia? Nici nu conteaza. Bah, sunt doua? Hmmm, reluam: Unu, doi. Aham, sunt doua.

Deci doua. Siii, sunt diferite, nu? Adicaaa, fiecare ofera alte servicii, nu? Sau, mai pe scurt, n-are una treaba cu alta. Daca erau la fel, nu se mai faceau amandoua, sau rezista numai una. Doar ca au legatura cu socializarea aia, despre care n-am inteles(inca) ce e. Aham, deci sunt doua(unu, doi) si nici treaba intre ele nu au. Am inteles!

Pai si atunci de ce exista cretini, sclavariti si prostiti de vreme si de timp, care le leaga pe cele doua? N-au nicio treaba! Prietenii de pe FB pot sau nu sa fie si prietenii de pe twitter. Plus ca ele pun accent pe aspecte distincte ale comunicarii, iar grotescul situatiei este unul de nedorit.

Ce om normal la cap si-ar dori sa-si vada pe pagina de FB discutiile de pe twitter? Si mai mult, ce om normal la cap, ce are la indemana “scoaterea din lista de prieteni” ori “unfollow”, ar rezista daca ar fi supus la astfel de imbecilitati?

Pentru ca da, toti vor sa fie urmariti, toti cred ca ei dezvolta – ma intelegi – discutii interesante, si da, toti o ard in comunicarea online, uitand, parca, de logica de bun simt, de micile detalii care, pana la urma, arata marile defecte, carente etc.

P.S1: Mi-am promis ca dau unfollow tuturor celor care au twitter-ul legat de facebook. Pentru ca nu, chiar nu ai cu cine…

P.S2: Si, pana la urma, ce treaba are nevasta cu amanta? Cu una esti mai direct, iar pe alta o iei cu lugu-lugu… sau ceva…

P.S3: Cam atat! 

P.S4 : Multumesc…

P.S5 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Post in care pun ce am postat eu pe twitter si/sau pe Facebook. Lucrurile mai interesante, evident. Nu trebuie sa citesti, nu trebuie sa comentezi, nu trebuie sa…nimic! Nu fac asta din plictiseala, nu fac asta din lipsa de inspiratie pentru ca bloggerul nu e poet sau scriitor, deci n-are nevoie de inspiratie sau, mai exact, n-are nevoie de inspiratie in sensul pe care astia care expectoreaza aceasta ineptie i-l dau…Fac asta din acelasi motiv pentru care noi facem cele mai multe lucruri: Sa fie!

1. Mai am cateodata cap, timp si nervi sa ascult oamenii. Si toti lasa, constient sau nu, impresia unei superioritati nemaintalnite. Toti se dau plini de continut. Insa, nu asta ma distreaza maxim. Ceea ce e sublim, abia urmeaza : Omul crede ca totul i se cuvine, dar cand e vorba despre altii..hmmm, se mai gandeste! Si, atunci, cum dracu sa existe armonie, iubire, intelegere si alte asemenea fara ca minim o persoana sa nu cedeze?

2. Daca as da doi bani pe lucrurile lumesti-in cazul de fata politica-as putea spune ca incep sa-i regret pe acei politicieni care aveau “harul” de a te face ca pe targul Ocna(sau ceva). O faceau finut, calculat si, desi suna aiurea, legal. Acum, din pacate, nici furtul la vot in Parlament nu se mai face cu cap…

3.E din ce in ce mai vehiculata ineptia aia: Ne meritam soarta! Pentru un creier neted este o axioma, dar daca stai un pic sa te gandesti, nu e chiar asa! De ce? Pentru ca tu ca individ nu esti singurul decident al sortii tale…

4. Probabil e trist. Nu, sigur e trist…sa nu te asculte decat aia pe care oricum ii obligi sa te asculte, sa te urmeze, sa te slujeasca, sa te pupe. Of, of, of, mai opozitie, mai, de ce dracu nu vii in Parlament?

5. Neatza…Hmmm, n-am mai dormit asa bine de pe vremea lui Constantinescu -dupa 16 ore de somn

6. Cum dracu sa se opreasca down la 99,99%? Nu e asa ca Universul comploteaza?

7. Inca nu mi-am dat seama ce-i mai gretos dintre:

1. Sarbatorirea halloween-ului de catre romani

2. Sarbatorirea valentine’s day de catre romani

3. Pupincurismul basist                                                                           Postat in perioada halloween-ului

4. Toate cele de mai sus intr-o masura egala

8. Vintu e cel mai tare, frate! Cum dracu sa vorbeasca despre aia in termeni de “labagii astia” si ei sa se simta cumva importanti ca doar a vorbit mogulu’ despre ei…        cand a reiesit din stenograme ca Vintu vorbea cu                                                                                                           cineva despre “bloggerii de succes”

9. Vai, FB ne stocheaza datele. Vai, Goagal face la fel! Cum se pot ofusca unii pe unele lucruri cand, in acelasi timp, le ignora pe altele: Cum ramane cu ascultarea telefonului de catre institutiile statului? De cele mai multe ori abuziv, de cele mai multe ori fara anuntarea celui/celor vizati. Dar nu, romanilor li se poate pe FB si pe Google.

10. ‎”Greva Foamei” este ceva extrem si are efect numai daca acei conducatori carora vrei sa le atragi atentia au constiinta, intelect si, cat de cat, iubire de oameni. La noi masura asta de-o gravitate extrema nu are efect nici macar asupra oamenilor, apai asupra conducatorilor. De ce? Am mai zis-o: Pentru ca nu le pasa!

P.S1: Mai las si pentru data viitoare

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Respectabilul domn de la Atitudini mi-a adus aminte, involuntar as zice, despre dorinta mea ascunsa de a continua un pic postul despre retelele de socializare. Foarte multe nu s-au schimbat, ma refer la perceptia mea asupra fenomenului. Pentru ca da, este un fenomen. Un fenomen care s-a dezvoltat foarte repede, a beneficiat de foarte multa publicitate adevarata(din gura-n gura-cea mai constructiva/distructiva publicitate) si, ca orice fenomen, a avut parte si de reactii negative. Lucru care mie mi se pare normal, pentru ca nu-i asa, daca nu esti contestat, nu existi. Daca stau bine sa ma gandesc, cred ca retelele de socializare+blogurile sunt fenomenul numarul 2 din toata istoria activitatii pe net. La mare lupta cu atacurile informatice si in cursa de urmarire a fenomenului numarul 1 : Pornografia. Intre noi fie vorba, nu cred ca pornografia o sa poata sa fie detronata. Hai sa recunoastem! O treaba la vremea ei face cat…

Stimabilul domn cu atitudine a anuntat pe blogul personal(postul se gaseste in link-ul de mai sus) cum ca cica participa la un workshop pe tema comunicării politice în “era IT”. Am copiat exact ceea ce a zis domnul acolo, desi mi-am facut o parere despre ce se va discuta la intalnirile alea. Chiar mi-ar place sa vad niste slide-uri, daca nu cer prea mult, lucru care, oricum, nu cred ca mi-ar denatura perceptia despre politica si dorinta politicienilor de a se afla “in the game”, oriunde s-ar juca acest “game”.

Deci da, s-a prins toata lumea! Postul asta o sa fie despre politica si tentativa palida a politicienilor de a le face votantilor o felatie online.

O luam pe puncte :

1. Numarul oamenilor activi pe net este in continua crestere. Deci, posibli votanti. Deci, politicianul nu trebuie sa stea departe de acest mediu. Simplu!

2. Nici nu este atat de greu, alegerile sunt din 2 in 2 ani, din 4 in 4 ani, din 5 in 5 ani…So, pentru cateva luni politicianul va sta in cap cate 10 ore. Exemplul mi se pare elocvent. Nu se pricepe sau nu are timp? Sigur se vor gasi oameni care sa scrie pe blog in locul si in numele sau, sigur ca niste foarte multi oameni o sa monitorizeze conturile sale de pe retelele de socializare. Sigur ca…Sau…Doar nu credeati ca politicienii apasa ei cu manuta lor pe butonul de RT sau pe ala de publish? Dar, sa nu generalizam…

3. Politicianul este un personaj aparte, el traieste pentru a i se recunoaste meritele, pentru a fi ascultat si aplaudat, pentru a “vinde” imaginea de “e de-al nostru, om din popor care a reusit pentru ca-i destept, pentru ca are viziune, pentru ca-i pasa…sau ceva de genu’”. Se poate vinde imaginea asta pe net? Nu stiu, stai sa ma gandesc putin! Raspuns final si sper corect : Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

4. Vremurile disperate cer masuri disperate! Ideea de politica si cea de politician se denatureaza sau, mai bine spus, este intr-o continua contaminare. Si ba (ma refer la mine), cred ca e vina lor! Votantul este satul de invitatiile lor potrivit carora cica e bine sa mergi la vot, tot satul este si de banii lor, afacerile lor, nepotismele lor. In principiu, votantul este satul de ei. Acuma, vorbim doar in principiu si, cand zic votant, ma refer numai la amicii mei care mi-au dat impresia cum ca ar fi satui. Nu pot sa generalizez! Nu pot!

5. E mult mai usor sa prostesti pulimea din fata calculatorului. E greu fata-n fata! Vai, cu multimea e greu. Daca se trezeste unu’ ca sa agite spiritele? Sau, mai rau, daca pune unu’ vreo intrebare care nu trebuie pusa? Pe net e usor! Ai atatea mijloace…E vreun dobitoc care nu te pupa? Il blochezi, ii dai ignore, ii bagi comentariile la spam…Hohoho, ce usor e sa faci sa para numai opiniile pozitive…

6. Mereu primeaza “sa moara capra vecinului!”. Sau ideea aia de capra vecinului. Are X cont de facebook? Imi fac si eu, nu conteaza ca nu stiu ce-i ala. Posteaza Y pe blog? Da’, ce, io nu pot?

7. O calitate a netului si a tot ce inseamna el care, dupa parerea mea poate sa fie si defect, este usurinta cu care poti sa te rebranduiesti.

8. Ca orice lucru care se intampla in Romania sau, ca sa nu fiu atat de critic, ca aproape orice lucru, si socializarea asta pe net este prost inteleasa. Astfel, luptele politice din offline se muta in online(asta ca sa le fac pe plac luzerasilor care cred ca e vreo diferenta intre online si offline-aceeasi oameni, alte unelte de lucru. Atat!). “Influenta” din viata de zi cu zi se masoara in online prin ceea ce numim “fani pe facebook” si/sau “followers pe twitter”. A, da, am uitat de aplaudaci. In principiu, ei se confunda cu fanii si cu followers. Numai ca prin intermediul online-ului aplaudacii pot sa fie mai acizi, chiar daca in viata de zi cu zi sunt, mai toti, niste baze. Ei pot sa nu aduca argumente, te pot injura, de cele mai multe ori au nick-uri imbecile si neconforme cu numele lor…poate si pentru ca e greu sa iei parte la o discutie pe bune, o discutie care sa nu implice argumente de genu’ : “al meu e mai bun pentru ca e blond” sau “al tau e rau pentru ca zic eu”.

9. Pe net nu se vede saracia si tot ce deriva din ea, in schimb, se vede prostia, pregatirea precara si dorinta arzatoare si, totusi, inexplicabila de a te identifica cu cineva sau cu ceva. Da, acea dorinta de a vedea daca mai sunt si altii care gandesc ca tine, acea dorinta de a te face auzit. Toate acestea sunt, daca va uitati atent, prezente pe blogurile/facebook-urile si twitterele politicienilor, sub forma de comentarii sau mesaje. Multi aleg sa se planga, multi aleg sa aprobe; altii, din contra, dezaproba, iar altii creaza miscari onlineistice care, zic ei, au rolul de a schimba ceva. Atat politicienii, cat si pulimea nu genereaza decat valuri sau, mai bine zis, scot decat vorbe, neurmate de fapte.

10. Sigur ca citesc si eu bloguri de politicieni. N-am cum altfel! Dar, si poate-s eu rau, am observat ca ei ne ofera de la texte lirice la epice, de la initiative pe care cica le au, dar nu au sustinere, la dezvaluiri despre X si Y…Numai solutii si explicatii nu! Eu chiar as vrea sa stiu motivarea lor cand vine vorba de desele deplasari in tara si-n strainatate, de somnul din Parlament. Tare as vrea sa stiu explicatiile migrarilor de la un partid la altul! Sau, asta sigur o sa va placa, explicatiile privitoare la absenteism. Blonav, proble in teritoriu? Pai, prietene, esti pe lista cu absentii de frunte!

Mereu primim “o sa fac”, niciodata “am facut”. De ce? Poate pentru ca-s slab pregatiti, poate pentru ca nu vor, poate pentru ca nu pot…poate! Sau poate pentru ca asta inseamna, in acceptiunea lor, sa fii politician : Sa nu te duci la locul de munca, sa migrezi ca o pasarica de la un partid la altul, sa nu ai luari de cuvant, sa te certi ca-n piata…sa ai conturi pe retelele de socializare, sa ne spui pe blog pe unde te-ai mai cazat pe banii publici…in general, sa ne spui…nu sa faci!

Gata ca deja m-am lungit de nu se poate! Adica, nu e chiar gata! De ce? Pentru ca nu pot sa trec peste ideile mele, de grobian ce ma aflu, conform carora un politician trebuie sa faca politica si atat. Ce e aia sa postezi pe blog? Sau sa ai tu conturi de twitter si facebook? Ce e aia? Mie, si asta pentru ca-s eu rau, imi dai de inteles ca ori nu prea ai treaba si te dedici altor lucruri, ori ca ai prea multa treaba si nu ti-o faci pentru ca, deh, trebuie sa iti updatezi profilul. In ambele cazuri eu sunt trezit la realitate de propriul nivel de trai. Discutia este lunga si mereu se loveste de drepturile omului potrivit carora fiecare poate sa faca ce vrea, daca acel ceva il face fericit. Atunci bine! Puteti sa faceti si afaceri si politica si socializare pe net…la voi ziua are mai multe ore…sau sunteti mai capabili! Brava, mai, capabililor!

P.S1 : Multumesc…

P.S2 Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Video vazut la piticu

De ce au ajuns asa folosite? Sunt intuitive si iti ofera exact lucrurile de care ai nevoie, eliminand partile neesentiale sau pe cele considerate neesentiale.

1. Nu esti fata in fata cu persoana cu care socializezi deci, adio emotii, inhibitii, mimica ori gesturi care sa te tradeze. Asta e un plus, dar de unde stii ca ala cu care vorbesti nu se masturbeaza la pozele tale de la profil Obsedati sexuali, zici? Pai, in viata de zi cu zi sunt aceiasi obsedati, numai ca nu intri cu ei in contact pentru ca nu ai mediul necesar.

2. Pe net poti sa fii cine vrei tu sa fii. Gata cu cele 3 randuri de burti, cu reputatia de cel mai prost din curtea scolii sau cu statutul de curva strazii. Cu ajutorul acestor retele de socializare ne rebranduim. Bine, asta daca nu esti multumit/a cu tine si cu ceea ce reprezinti. Sau daca esti la agatat. Sa nu-mi spuna mie cineva ca toti mirc-uistii sau haifaiv-istii nu au populat si celelalte retele de socializare. Dar, nici nu era necesar sa fie populate de acei oameni, e in natura noastra sa fim penibili, sa incercam sa agatam cat mai multe/multi.

3. Prezinta o oportunitate unica : Vorbesti cu Ghita din Dubai, cu Sale din Uzbekistan si cu Gheo din SUA. Pai, cand aveai tu ocazia sa vorbesti cu astia? Daca nu existau aceste retele de socializare, orizontul tau de animal social ce te gasesti era foarte restrans-la tara, in cele mai bune cazuri, dar adesea se rezuma la orasul in care traiesti.

4. Sunt interactive, unele au si jocuri(mie mi se par idioate), cert e ca nu te lasa sa te plictisesti.

5. La toate de mai sus se adauga aura retelelor de socializare. Nu, nu acea aura pentru care au fost create, aceea de socializare ci, aia de am vazut-o cu totii cand a fost revolta din Moldova. Pentru ca retelele de socializare reprezinta mult mai mult decat ceea ce se vede.

Bun, in filmulet zice de dependenta. Pai, da, daca esti dobitoc, da, iti da si dependenta. Adica, nu ma intelegeti gresit, dependenta este un lucru foarte nasol, foarte injositor si foarte periculor pentru corp, minte si spirit. Dar, uneori, mai ai si tu vina ca ajungi sa fii dependent. Trebuie sa vezi lucrurile asa cum sunt, sa le interpretezi corect si sa actionezi in conformitate cu ceea ce ai gandit si simtit. Si, totusi, lumea se muta din ce in ce mai mult pe net, e explicabila dependenta. Cand am zis dobitoc ma gandeam la cei mai putin dotati la creieras, pentru ca exista. Nu, nu ma refer la cei care, din pacate, s-au nascut cu o boala ci, la cei care sunt programati sa o ia usor razna. Aia care incep sa viseze RT-uri, update-uri de profile, butoane de distribuie, etc. Bine, astia erau programati sa o ia razna si in offline, apai in online-ul care ofera atat de multe oportunitati. Daca nu esti cum trebuie, o ia kilometrajul la deal

Ce prevad eu pentru retelele de socializare?

Dezvoltare, dezvoltare, dezvoltare. O sa apara si stupizi care o sa sparga conturile altora, o sa fie atacuri asupra serverelor alora cu retelele, o sa se monetizeze la greu, o sa se faca topuri, o sa fie rivalitati, o sa ca in viata de zi cu zi, pentru ca omul este nascut ca sa socializeze, la fel cum e in natura sa sa fie rau, neiertator, razbunator, etc.

P.S1 : Multumesc…

P.S2 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Valcea, Oltenia, Romania, Europa, Terra…

Unii spun ca vremurile s-au schimbat. Am avut crestere economica, avem criza, am avut sportivi de legenda, avem hacari(in cazul asta, hoti ), am avut mirc, avem tuitar, feisbuuk si haifaiv. Pot sa continui asa pana maine, dar mai am si alta treaba si, oricum, orasul este la fel de frumos sau de urat ca si celelalte, cu oameni la fel de frumosi sau de urati ca si in celelalte. Insa, cum o dai, tot la aceeasi concluzie ajungi :  Singura constanta a fost, este si va fi : ceasul din centru. Bine, ca idee sau ca concept(voita), pentru ca si el a fost inlocuit. Da, toate ceasurile au fost inlocuite(din cate stiu), cu unele mai fitzoase, ma-ntelegi. Arata mai bine astea, dar…unele au un defect…sau nu, nu e defect. Adica, daca in loc de IV este IIII, se considera defect? Nu ar trebui, nu? Adica,  sa nu fim si noi mai cu mot? Adica, nu cu mot ci, cu ceas, dar intelegeti voi

Ideea care este geniala este urmatoarea : Inainte era mirc-ul. Vai, ce placere! Adica, mai e si acum, il mai folosesc niste unii. Chiar si un amic de-al meu(Cosmin, stiu! ). Bine, daca e dupa mine, treaba asta e lame. Era si inainte, dar inainte era perioada aia boema, aia de inceput, stiti voi, aia in care hormonii se agitau mai tare ca sifonu’ . Acum, parca nu mai e asa. Parca toti trec prea repede peste preludiul unei discutii, ca sa ajunga, inevitabil, la  : “Hai, fa, te fu*i?” sau “Ne intalnim la un suc? Vii sa ma iei cu masina?”

Totusi, mai sunt si oameni care se intalnesc la ceas. Ca, despre asta-i vorba. Inainte intrai, frate sau soro, pe mirc, vrajeai cat vrajeai si, plin/a de emotie ziceai : “La ora X, in centru, la ceas?” Daca zicea da, era fericire. Te emotionai mai mult decat trebuie, te dadeai cu spray/parfum(dupa buget) de iti venea sa stranuti si, evident, scoteai, ba alocatia, ba spargeai pusculita, cert e ca faceai rost de bani ca sa ii iei, ba un trandafir, ba sa o scoti la suc, ca sa o impresionezi, nu? Daca erai fata era si mai bine. Asteptai ca rasturnelul sa faca toata treaba, ba chiar si intarziai. Sa-l faci sa te doreasca. Sau nu veneai. Io nu mi-am luat teapa asta Bine, am fost de 2 ori in astfel de situatii. Deci, 2 din 2, dar sa nu vorbim despre mine

A, sa nu uit. Ce frumos era cand mai pica vreun rasturnel. Ca, na, nu am fost toti copilasi gingasi si cuminti cand am fost mici. Vai, ce tepe isi mai luau colegii sau prietenii sau(wtf?) necunoscutii. Cum? Te dadeai drept fata si rasturnelul pica instantaneu. Sa va zic de un amic care s-a dus intr-o zi de iarna sa astepte la ceas cu trandafirasu’ dupa el si…si…n-a venit! Pai, adica, adica…cum? Pai, cum sa vina daca isi luase teapa de la noi? Genial, nu? Nu stie nici acum, asa ca nu-i spun numele. L-am urmarit, ne-am amuzat, el statea asa, mort de frig, ca sa astepte zana. Intr-un final ne-am facut mila de el si l-am sunat sa vedem ce face. Adica, daca se descurca la intalnire. Dupa ce ne-a spus ca n-a venit aia, i-am spus sa nu mai stea ca oricum nu vine daca n-a venit pana atunci. A plecat baiatu’. Daca-mi pare rau? Nu…

De ce am zis ca ceasul a ramas ca concept(voita) ? Pai, si acum mai vad rasturnei care stau langa ceas si asteapta sa vina te miri cine. Deci, nu s-a schimbat nimic. Ba da, programele de agatat, acum avem tuitar, feisbuk si haifaiv.

P.S1 : Care era id-ul tau de mirc? Eu am facut istorie cu doctor_love Ce sa fac, daca mi-au murit laudatorii

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste