Achilianu

Eu cred că, deși lumea merge în pas cu tehnologia sau încearcă să facă asta, oamenii stagnează sau chiar iau parte la un proces de regresie. O dezumanizare, o întoarcere în timp, unde cele care ajung să conteze sunt instinctele primare. Unii merg până la a zice că n-a existat niciodată vreo depășire a acelei faze, cea de primată îmbrăcată de voie, de nevoie, sub presiunea societății. Poate că nu. Poate totul e de ochii lumii, iar fiecare dintre noi își pune măști pentru că așa-i dictează instinctul de conservare.

Uneori, însă, se întâmplă și lucruri care puteau fi evitate. Lucruri care zdruncină din temelie definiții ca democrație, stat de drept, libertate, egalitate sau ce mai vrei tu. Unele dintre ele, puține la număr, sunt prinse pe bandă. Se dau la televizor. Ei bine, doar acelea sunt importante. Sau doar acelea par importante. Că le dezbate toată lumea. Celelalte, unele dintre ele chiar mai abominabile decât cele televizate, rămân undeva departe. Departe de ochiul unei majorități, al unui reprezentant al legii sau chiar al societății. Rămâne ca doar cei implicați să le știe. Atât, și nimic mai mult!

Păi ce, crezi că nu mai există și o altă Monică? Poate nu se numește așa, dar sigur va mai fi una sau poate că-s mai multe. Virinei se tot găsesc, ce-i drept, mai puțin virinei, dar la fel de bogați. Sau blonde telegondoliste? Sigur că există, dar aia e cea care a reușit, căci a atins limita de sus, ea fiind și cea mediatizată. Oare nu mai există șmecheri – scris cu „sh” – ca ăia din Deta? Oare nu mai există oameni terorizați, bătuți și furați de scursuri, iar toată piaza rea din România s-a concentrat  în micul oraș-epavă? Să nu mai fie în țara asta niciun talent  fotbalistic, ci doar scârbavnici bețivi cu priză la bombe descentrate, dar sexy? Sigur că există, dar toți aceștia rămân doar niște veșnici anonimi, căci numai ce se dă la TV contează!!!

Dar știi de ce? Pentru că da, titlul este adevărat. Dacă ceva nu e la TV, nu contează! Crime, furturi, violuri sau șmecherii, mai mult sau mai puțin reușite, se fac peste tot în România, dar numai cele care apar la TV par a fi importante. Această justiție televizată sau telejustiția, așa cum îi zic eu, ne rupe toți plămânii sănătoși, care până acum respirau aerul unei democrații în formare.

Acum, la TV, orice s-ar prezenta, s-ar găsi sute de mii de cetățeni fără dungă roșie pe buletin, care să emită adevărate judecăți de valoare în ceea ce privește „crima cu pricina”. Crima însemnând orice crimă, de la adulter la crimă, cu trecere prin gări ca furt, tâlhărie sau atac armat. De ce? Pentru că toți au impresia că se pricep, când nici cel care ar trebui să se ocupe de respectivele lucruri habar n-are pe ce lume pășește. Că doar trăim unde trăim, la dracu!!!

Fiecare e stăpân pe televizorul lui, fapt ce-i permite să scoată vinovat pe cine i se pare lui mai dubios. Ce atâtea judecăți în justiție, ce atâta timp pierdut? FIecare GIGIbordură îți poate spune orice: Dacă l-a înșelat Moni pe Iri, până la cine va câștiga alegerile din 2012.

Dar lucrurile nu funcționează deloc așa, iar cei care mizează pe acest lucru fac parte doar din masa proștilor care pun botul la orice. Și masa aia-i mare, foarte mare!

Televizionistica asta distruge toate barierele posibile, de la cele dictate de bunul simț, până la cele legale. Însă, din fericire, există și un lucru bun în toată negura asta de fum care se propagă pe calea antenelor TV. Uneori, dar în România se pare că de foarte multe ori, se întâmplă ca TV-ul și telejustiția rămâne ultima cale de atac prin care se poate afla adevărul, prin care sunt scoase în față netrebniciile sau prin care oamenii își găsesc liniștea. Nu este normal, desigur, dar asta se întâmplă din foarte multe rațiuni care țin de educație, de stistemul legislativ sau de calitatea umană a fiecăruia, lucruri care ne-ar lua ani de zile, dacă am vrea să le dezbatem.

Dacă e să mă întrebi pe mine, eu aș merge până într-acolo încât să fac o concesie pentru o astfel de telejustiție, doar dacă mi-ar garanta cineva că „juriul” este bine pregătit și imparțial. Ori, prin telejustiție așa ceva nu se poate. Acolo ai parte de oameni și fotoliile proprietate personală, din care aceștia cred de cuviință să slobozească emanațiile unui creier și așa obosit. Uneori, ce-i drept, se poate întâmpla să iasă bine, dar…

Plus că, dacă stai să te gândesti un pic, cine ne va mai salva de TV sau de telejustiție când o să ne dăm seama că „judecățile” de acolo nu sunt conforme cu o scoietate vie, trăitoare și dincolo de ecranele televizorului?

P.S1: Totuși, cine dracu știa de Deta, de apartamentele fetei președintelui, de creditul blondei, de… dacă nu era această telejustiție și cu ai ei justițiari moderni, dotați cu pix și reportofon, în loc de pistol?

P.S2: Cam atât! 

P.S3: Mulţumesc…

P.S4: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Nicio sansa!

Nici acum si, probabil, nici peste 10 ani.

Ideea de PPV presupune din start existenta unui public bine stratificat dupa optiunile televizionistice. Un public capabil sa-si inteleaga propria cultura, capabil sa-si respecte si urmeze traditiile, capabil sa mearga un pic mai departe de acea prima impresie(imi place/nu-mi place). Un public ce poate, cand si daca vrea, sa creeze un trend, un raspuns pro/contra unui program oferit pe sistem PPV. Un public ce stie sa se impuna, pentru ca, nu-i asa, pana la urma el este cel care plateste, cel care accepta sau refuza un produs. In fine, un public.

Romania nu are asa ceva. Aceasta idee nu este noua in capul meu insa, mi se pare tot mai vizibil si mai adevarat conceptul conform caruia “Romania nu are un public televizionistic pe bune”. Noi, si cand zic “noi” ma refer la majoritatea covarsitoare a urmaritorilor de tv, acceptam(parca prea usor!) ceea ce ni se livreaza pe micile ecrane(trebuia sa folosesc cliseul! ). Cererea nu este formulata deloc, dar televiziunile se ascund in spatele scuzei pe care toti am auzit-o: Asta cere publicul! Condamnabil? Da! Insa, sa nu uitam unde si, mai ales, cum traim! Ar fi anormal sa avem televiziuni profesioniste, cand noi, publicul tinta, suntem asa cum suntem. Si da, televiziunile stiu asta si, poate si pentru ca nu vor, dar eu cred ca principalul motiv este lipsa profesionistilor, nu prea fac nimic pentru a schimba situatia. In esenta este adevarat: Publicul trebuie sa se schimbe pe sine! Dar, un public ca al nostru, venit din astringentul comunism si binecuvantat cu beatitudinea caracteristica spatiului geografic in care fiinteaza, are nevoie de putin ajutor.

Intrebarea care se pune acum este: Cine e atat de capabil sa isi ia rolul asta?

Si, poate mai important, cine ar putea sa fie cu adevarat independent, obiectiv si corect pentru a se potrivi acestui rol?

Ideea de PPV este una foarte buna, revolutionara chiar, dar hai sa nu ne amagim! Cine ar plati sa vada vreo emisiune sau vreun meci de fotbal(ca tot e fitza asta!) de pe la noi?

Dupa cum ti-ai dat seama, acest post se vrea interactiv! Si, ca sa nu fiu intrebator nesimtit, am sa raspund eu primul:

Pe nimic! Pentru ca, nu-i asa, daca analizezi la rece nu prea exista la tv lucruri pe care sa dai bani din buzunarul tau care e si asa rupt in fund Sau ma insel?

P.S1 : Multumesc…

P.S2 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Ne-au trebuit 20 de ani de capitalism, democratie sau cum mai vreti voi sa ii ziceti acestei perioade. 20 de ani de chinuiala, de proseala, de minciuna, de hotie, de imbogateala, de mistocareala, de patetice avanturi esuate, de saraceala, de folosire klumea/nashpa a libertatilor si drepturilor pe care altii le-au dobandit pentru noi…Nu a fost in zadar. Suferinta lor,  a mea, a ta, a noastra, n-a fost in zadar. AM REUSIT! Intr-un final, am reusit!

Sigur, nu suntem mai bogati, mai destepti, mai curati sufleteste, dar avem libertate. Acum, chiar avem libertate! O mare parte din vina datorita careia se intampla ca noi sa avem libertate, i-as atribui-o aceste campanii electorale, sistemului politic din tarisoara si, poate cel mai important, romanilor de pretutindeni. Si inainte, dar mai ales in timpul acestei campanii electorale, am vazut ca romanii au sange-n penis si ca, desi nu pare, stiu ce vor. Se exprima la Tv, pe net, pe bloguri, pe strada, in familie, la scoala. Au opinii, au cerinte, au idei, au sentimente de ura sau de bucurie fata de conducatorul suprem sau fata de cel care vrea sa ocupe aceasta functie. Romanii s-au desteptat! Poate nu mai au aceeasi mandrie, acelasi devotament fata de natiune, aceeasi iubire de patrie asemanatoare cu cea de mama, dar si-au dat seama ca vor ceva, si-au dat seama ca dupa foarte mult timp vor ceva…Si sunt dispusi sa faca orice ca sa castige acel ceva…

Daca tot am folosit un limbaj nerecomandat cardiacilor as putea sa rezum toate semnalele romanilor din blogosfera, de exemplu, dar si cele de pe tv sau din viata de zi cu zi, semnale tot mai evidente si de luat in seama, astfel : Romanii au inceput sa aiba sange in coaie!

P.S1 : Sper ca nu si-a schimbat multa lume parerea despre mine Dar, asa vad eu lucrurile…

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Is, Legen…wait for it…still waiting…dary…Legendary!

Multumesc pentru recomandare Cezy Cezy

Un serial despre iubire, prietenie, presarat cu foarte multe momente comice. Nu, nu, nu, nu glumesc! Foarte multe momente in care “te razi”. Este vorba, asa cum ii spune si titlul, despre povestea intalnirii Mamei, poveste narata de catre Ted celor 2 copii ai sai. De 4 sezoane(incepu’ si al 5-lea) Ted le spune copiilor sai situati in 2030 despre aventurile sale din tinerete(perioada 2005-2009). In fiecare povestire gasesti cate ceva amuzant, moralizator si educativ. Am zis ca e si de prietenie. Ted are 4 prieteni : Marshall, Lily, Barney, Robin. Primii 2 sunt un cuplu de cand se stiu si, totodata, prieteni cu Ted de foarte mult timp. Barney e cel mai tare, parerea mea. Artist, nu gluma! Un gigolo care e impotriva a tot ce inseamna cuplu, relatie si/sau casatorie. In fiecare zi e cu o alta gagica! Imbracatul in costum constituie unul din atuurile sale(cel putin asa zice). Este prea bun! Este Bar, wait for it, ny! Iar Robin este o prezentatoare de stiri la un post de televiziune local…a, si fosta iubita a lui Ted. Va imaginati ca mai exista conflicte…

Ce sa mai zic? O recomandare pentru momentele cand esti fericit/a , suparat/a , pentru tine sau pentru tine si prietenii tai…

P.S1 : Multumesc…

P.S2 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste(da’ e legen……dary)

MÍLĂ¹, mile, s.f. 1. Sentiment de înțelegere și de compasiune față de suferința sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie. ♢ Loc. adj. și adv. Fără (de) milă = crud, nemilos, neîndurător. ♢ Loc. adv. De milă sau de mila cuiva = dintr-un sentiment de compătimire (față de cineva). ♢ Loc. conj. De milă să nu… = de teamă ca nu cumva să… ♢ Expr. De silă, de milă sau de milă, de silă = vrând-nevrând; de voie, de nevoie. (A fi) vrednic de milă = (a se afla) într-o situație jalnică, (a fi) demn de compătimit. A-i plânge (cuiva) de milă = a fi cuprins de părere de rău pentru suferințele sau pentru starea cuiva. A face (cuiva) milă = a provoca compătimirea, a fi vrednic de plâns. A avea milă de… = a se purta cu grijă, cu menajamente față de cineva sau de ceva. (Ți-e) mai mare mila = a) se zice când cineva se află într-o stare demnă de compătimire; b) (cu valoare de superlativ) foarte tare (sau mult, dureros etc.). (Pop.) Fără milă de păcat = fără teama de a greși. 2. Ajutor, binefacere; (concr.) pomană, milostenie. ♢ Expr. A cere milă = a) a cerși; b) a cere îndurare, iertare. 3. Stare jalnică, de compătimit în care se află cineva; mizerie. ♦ Tristețe, melancolie, jale. 4. Bunăvoință, bunătate, indulgență, înțelegere. ♢ Expr. (Pop.) A nu avea (sau a nu afla) milă (undeva sau la cineva) = a nu găsi bunăvoință (undeva sau la cineva). ♦ (În credințele religioase) Bunăvoință și ajutor pe care Dumnezeu le acordă omului; grație divină, îndurare. ♢ Expr. Unde (sau pe ce) pune el mâna, pune și Dumnezeu mila, se spune despre acela căruia îi merg toate din plin. (Formulă întrebuințată mai ales în limbaj bisericesc) Dumnezeu (sau Domnul) să-și facă milă (de cineva sau cu cineva) = Dumnezeu să se îndure (de cineva). A lăsa (pe cineva) în mila Domnului = a lăsa (pe cineva) în voia sorții, a nu se mai interesa de el. (Fam.) Dumnezeu cu mila! = fie ce-o fi! cum o da Dumnezeu! Mila Domnului! = (exclamație care exprimă satisfacția sau adeziunea cuiva) slavă Domnului! (Înv.) Prin (sau din, cu) mila lui Dumnezeu, formulă de introducere la scrierile vechi, în acte administrative etc. – Din sl. milŭ.
Sursa: dex

Imi este mila de reporteri. Vai, saracii! E un frig afara si televiziunile ii trimit pe teren. Ba la Cotroceni, ba la Palatul Victoria, ba la sediile partidelor. Ati vazut cum tremura saracele fete(reporteritele) ? Aoleu! Si totul pentru rating! Nu pentru a prezenta obiectiv stirile, sau pentru a informa cetateanul…astea-s abureli! Pentru rating, frate!

Bine, o sa spuneti ca acei reporteri sunt remunerati. E normal sa fie…Da’ , ce frig le intra in oase pentru ca politicianului X i s-a pus pe creieras sa mai spuna vreo 2 vorbe…

Mai sunt si alti jurnalisti. aia de stau la caldura. La tocsoaie! Ar trebui sa am respect pentru ei, nu? Pentru aia care merita am. Sunt putini, nu? Prea putini! Restu’ sunt ori cei care au supt cand a trebuit, de la cine a trebuit, ori sunt pupincuristi.

P.S1 : Dilema : Pupincuristii sug sau au supt? Nu imi dau seama pentru ca potrivit definitiei pupincuristului acesta se ocupa cu alta zona a corpului…

P.S2 : Da’ de ce sunt eu asa porcos? Frigu’ e de vina…?

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste(si, mai multa sanatate daca este reporter pe teren)

Sunt super agresive reclamele astea, nu?

Ati vazut reclamele din ultima vreme? Alea de pe net, alea de la TV, la alea agasante ma refer. Intri pe o pagina web si te loveste vreun pantof in cap, apare de nicaieri un omulet simpatic de iti vine sa ii rupi gatul, vreo sticla de bere, vreun sunet de motor de masina si, evident, popup-urile alea la portocaliu, verde sau rosu.

Inainte, reclamele la masini, de exemplu, spuneau : “Vrei sa te simti bine, sa inspiri respect, cultura, rafinament? Cumpara masina X” acum, intr-un patetism generat de criza, opturat de cuvintele frumoase, constructorii de masini pun ceva de genu’ : “Iti dam discount de xxxx , te scutim de la taxa Y, daca o sa cumperi luna asta iti dam si un papitoi de plus, numai cumpara, ajuta-ne sa ne mai simtim si noi bine, sa ne mai respecte lumea brand-ul, te ruuuuuuugaaaaaaaaaaam…” Aproape ca am pune botul. Pacat, pacat pentru ei ca nu avem bani…

P.S1 : Televiziunile si saiturile pun orice fel de reclama ca si ele gem de foooooooooooaaaaaaaaaaammmmmmmmmme…

P.S2: Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste