Achilianu

Am refuzat demult să-mi mai pun speranța în acel „mai bine” oferit poporului, deci și mie, pe tavă de argint, la fiecare ciclu electoral, de ai noștri bravi și neînfricați politicieni.

Apoi, n-a mai fost nevoia aceea de a refuza, totul venea de la sine. Schimb canalele și, din inerție, zic „minte”. În 99% din cazuri acel „minte” îi este atribuit unui politician, sau na, imaginii sale de pe ecranul televizorului meu. Schimb canalele cu rapiditate, așa că, uneori, dau și de un jurnalist sau de vreo babă plecată de acasă, acolo unde și-a lăsat și mințile. Dar, nu-i bai, că și ăia mint. Am chiar și o statistică, e mentală, o accesez ușor, care imi indică faptul că n-am greșit niciodată.  Știu când a mințit, știu în ce fel, la dracu, chiar știu și cum s-a scuzat, dacă s-a scuzat.

Nu mai pot fi păcălit acum, deși am fost odată, s-au de două ori. Acum nu, istoria individului nu minte niciodată. Faptele nu mint. Declarațiile pot să conțină minciuni, dar, odată ce au ieșit pe gaura gurii, acolo rămân. Numai că, pentru asta îți trebuie un pic de minte. Nu minte. Ci, ținere de minte!

P.S1: Exercițiul se poate extinde cu succes și la altfel de „etichete”, pe deplin meritate: „curvă”, „cretin” etc.

P.S2: Decât atât! 

P.S3: Mulţumesc…

P.S4: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

postul acesta nu are legătură cu persoanele în sine, că nu le cunosc, n-am niciun interes în a le cunoaște, doar pornește de la „experiența” lor

Toată România a auzit de „proful de sport de la Jean Monnet”. Nu la fel de mulți îi știu și numele, dar au în minte „faptele”, adică descrierea lor din două  trei unghiuri: al elevei, al profului și al presei. Că presa dă verdicte, o știm, că vrea să fie imparțială, dar nu-i iese aproape niciodată, la fel. Pune etichete și, gata, s-a terminat! Pentru că da, odată ce i s-a pus omului  eticheta de violator, sau, în alte cazuri, hoț, prost etc., s-a terminat.

Nu zic că ăla n-are vină. Sigur că a te implica cu o gagică minoră sau majoră – asta nu contează, care îți e elevă duce cu gândul la prostie și slabă stăpânire de sine. N-am văzut-o pe elevă, poate-i vreo Adriana Lima sau ceva, dar așa ceva nu se face. De ce? Nu pentru că e imoral, că se întâmplă atâtea lucruri imorale în jurul nostru, pe multe le executăm chiar noi, încât unul în plus sau în minus chiar nu mai contează! Nu pentru că e interzis de relația prof-elev, că sunt foarte mulți babalâci care fac aluzii la orele de curs, încât unul tânăr care a trecut pârleazul cu o elevă nu mai pare așa de grav. Boșorogii nu mai au ce căuta la catedră, că mulți sunt fie senili, fie le pute gura, fie își târă coaiele degeaba până în sala de curs!

Nu, așa ceva nu se face dacă tu ai un pic de minte și dacă ții oleacă la tine. Pentru că, înțeleg, poate o placi pe aia, poate crezi că se va termina cu bine, că va termina școala și veți rămâne împreună, sau, dimpotrivă, nu o placi dar vrei să simți „carnea proaspătă. Înțeleg așa ceva, dar nu cred că uneia care e la începutul vieții sexuale îi ești tu de ajuns, că ar vrea și ea să experimenteze, să vadă cum e cu altul, că, poate, se satură de tine. Se poate întâmpla, nu? Sau da, nu o placi, dar o vrei, însă mintea unui „copil”, fie el și mult prea dezvoltat și experimentat d.p.d.v sexual, e fragilă. Ce crezi că se poate întâmpla când faci ceva ce nu-i convine sau chiar când încerci să rupi relația? HA?

Repet, înțeleg rătăcirea de moment, aia care se rezumă la „ce bună e asta din banca a doua! Hai să o scot la tablă să o văd din spate! ”. Înțeleg chiar să se meargă până la o fantezie sexuală, deși după un 17-19 ani visele astea ar cam trebui să dispară. Înțeleg toate aspectele acestea, că-s umane și, fiind vorba de un bărbat, greu de controlat. Greu, dar nu imposibil, la dracu!

Două întrebări

Sigur ai observat că liceul cu pricina apare relativ des la televizor. Întrebarea mea ar fi așa: De ce?

Nu de alta, dar mă gândesc că și copiii ăia au părinți, că liceul are profi – nu cred că toți au relații cu elevii!!! – are director, are… și, atunci, de ce?

Întrebarea2: În câte licee se mai întâmplă asta și nimeni nu face nimic? Poate e vorba de proful de mate care îi predă unei eleve de clasa a noua, poate e aia de română care îl învață pe un elev în an terminal cum e cu limbile… poate! Dar nu e vorba despre eșecul sistemului, că noi nu avem așa ceva, nu e vorba despre incompetența ministrului, nu. De eșec e vorba, dar al omului…

P.S1: Dacă aș face așa ceva? Nu, normal că nu! Sunt destule profesoare și, în plus, destule femei fără inhibiții care ar putea să presteze întru satisfacerea mea totală. La dracu!!!!!

P.S2: Decât atât! 

P.S3: Mulţumesc…

P.S4: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Eu cred că, deși lumea merge în pas cu tehnologia sau încearcă să facă asta, oamenii stagnează sau chiar iau parte la un proces de regresie. O dezumanizare, o întoarcere în timp, unde cele care ajung să conteze sunt instinctele primare. Unii merg până la a zice că n-a existat niciodată vreo depășire a acelei faze, cea de primată îmbrăcată de voie, de nevoie, sub presiunea societății. Poate că nu. Poate totul e de ochii lumii, iar fiecare dintre noi își pune măști pentru că așa-i dictează instinctul de conservare.

Uneori, însă, se întâmplă și lucruri care puteau fi evitate. Lucruri care zdruncină din temelie definiții ca democrație, stat de drept, libertate, egalitate sau ce mai vrei tu. Unele dintre ele, puține la număr, sunt prinse pe bandă. Se dau la televizor. Ei bine, doar acelea sunt importante. Sau doar acelea par importante. Că le dezbate toată lumea. Celelalte, unele dintre ele chiar mai abominabile decât cele televizate, rămân undeva departe. Departe de ochiul unei majorități, al unui reprezentant al legii sau chiar al societății. Rămâne ca doar cei implicați să le știe. Atât, și nimic mai mult!

Păi ce, crezi că nu mai există și o altă Monică? Poate nu se numește așa, dar sigur va mai fi una sau poate că-s mai multe. Virinei se tot găsesc, ce-i drept, mai puțin virinei, dar la fel de bogați. Sau blonde telegondoliste? Sigur că există, dar aia e cea care a reușit, căci a atins limita de sus, ea fiind și cea mediatizată. Oare nu mai există șmecheri – scris cu „sh” – ca ăia din Deta? Oare nu mai există oameni terorizați, bătuți și furați de scursuri, iar toată piaza rea din România s-a concentrat  în micul oraș-epavă? Să nu mai fie în țara asta niciun talent  fotbalistic, ci doar scârbavnici bețivi cu priză la bombe descentrate, dar sexy? Sigur că există, dar toți aceștia rămân doar niște veșnici anonimi, căci numai ce se dă la TV contează!!!

Dar știi de ce? Pentru că da, titlul este adevărat. Dacă ceva nu e la TV, nu contează! Crime, furturi, violuri sau șmecherii, mai mult sau mai puțin reușite, se fac peste tot în România, dar numai cele care apar la TV par a fi importante. Această justiție televizată sau telejustiția, așa cum îi zic eu, ne rupe toți plămânii sănătoși, care până acum respirau aerul unei democrații în formare.

Acum, la TV, orice s-ar prezenta, s-ar găsi sute de mii de cetățeni fără dungă roșie pe buletin, care să emită adevărate judecăți de valoare în ceea ce privește „crima cu pricina”. Crima însemnând orice crimă, de la adulter la crimă, cu trecere prin gări ca furt, tâlhărie sau atac armat. De ce? Pentru că toți au impresia că se pricep, când nici cel care ar trebui să se ocupe de respectivele lucruri habar n-are pe ce lume pășește. Că doar trăim unde trăim, la dracu!!!

Fiecare e stăpân pe televizorul lui, fapt ce-i permite să scoată vinovat pe cine i se pare lui mai dubios. Ce atâtea judecăți în justiție, ce atâta timp pierdut? FIecare GIGIbordură îți poate spune orice: Dacă l-a înșelat Moni pe Iri, până la cine va câștiga alegerile din 2012.

Dar lucrurile nu funcționează deloc așa, iar cei care mizează pe acest lucru fac parte doar din masa proștilor care pun botul la orice. Și masa aia-i mare, foarte mare!

Televizionistica asta distruge toate barierele posibile, de la cele dictate de bunul simț, până la cele legale. Însă, din fericire, există și un lucru bun în toată negura asta de fum care se propagă pe calea antenelor TV. Uneori, dar în România se pare că de foarte multe ori, se întâmplă ca TV-ul și telejustiția rămâne ultima cale de atac prin care se poate afla adevărul, prin care sunt scoase în față netrebniciile sau prin care oamenii își găsesc liniștea. Nu este normal, desigur, dar asta se întâmplă din foarte multe rațiuni care țin de educație, de stistemul legislativ sau de calitatea umană a fiecăruia, lucruri care ne-ar lua ani de zile, dacă am vrea să le dezbatem.

Dacă e să mă întrebi pe mine, eu aș merge până într-acolo încât să fac o concesie pentru o astfel de telejustiție, doar dacă mi-ar garanta cineva că „juriul” este bine pregătit și imparțial. Ori, prin telejustiție așa ceva nu se poate. Acolo ai parte de oameni și fotoliile proprietate personală, din care aceștia cred de cuviință să slobozească emanațiile unui creier și așa obosit. Uneori, ce-i drept, se poate întâmpla să iasă bine, dar…

Plus că, dacă stai să te gândesti un pic, cine ne va mai salva de TV sau de telejustiție când o să ne dăm seama că „judecățile” de acolo nu sunt conforme cu o scoietate vie, trăitoare și dincolo de ecranele televizorului?

P.S1: Totuși, cine dracu știa de Deta, de apartamentele fetei președintelui, de creditul blondei, de… dacă nu era această telejustiție și cu ai ei justițiari moderni, dotați cu pix și reportofon, în loc de pistol?

P.S2: Cam atât! 

P.S3: Mulţumesc…

P.S4: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Mă uit la Antena 3 și la Realitatea Tv în 90% din timpul dedicat televizorului

Da, așa este. Mă uit la televiziunile de știri, acum mai mult ca niciodată(fac jurnalism, sau ceva ), deși și înainte obișnuiam să aleg un canal de știri în detrimentul unui post ocupat cu tot felul de proști și de prostii.

Între Realitatea și Antena 3, personal, mi se pare că A3 e mai ok. Un „ok” românesc, dar, cât de cât, ok. Asta avem, cu asta lucrăm, nu?

Sub un motto foarte bun – „existăm pentru că rezistăm” – cei de la Antena 3 și-au sărbătorit  cei șase ani de existență ai postului de știri. Probabil cel mai bun post de știri din România, asta dacă ne luăm după rating și după succesul emisiunilor, pe care, dacă nu mă înșel, toată lumea le știe după numele moderatorilor, ci nu al emisiunilor în sine. Te uiți, sau nu, la Gâdea, Badea, Ciutacu, iară nu la „Sinteza Zilei”, „În Gura Presei” sau „Vorbe Grele”. Nu e așa?

Și evident, postul numărul unu, dacă ne gândim la numărul venelor ce se umflă în capetele celor de la putere, atunci când resping cu toată ființa lor orice lucru care are legătură cu Antena 3. De altfel, de existența A3 se leagă multe lucruri sau, mai exact, de existență A3 s-au legat mai mulți. Din pricină de A3 a început vânătoarea mogulilor, a fost trecută presa ca vulnerabilitate pentru siguranța națională, am aflat că o „țigancă” poate să fie și „împuțită”, deși ea nu era nici țigancă și nici împuțită. Tot din „cauza” A3 există fel de fel de oameni care, amenințați de jurnalismul de investigație(făcut așa cum e el făcut de cei de la A3!), încearcă să-și protejeze vilele, conturile și țepele date bugetului de stat. În absența A3, cu bune și cu rele, eu cred că acei băieți n-ar fi simulat nici măcar o intenție de bun simț, în a încerca să-și acopere urmele. Nu, ne-ar fi prostit pe față, știind că nu există nimeni, cât de cât capabil, să-i tragă de mânecă.

Spun aceste lucruri pentru că, deși nu sunt un ingenuu, măcar ăștia de la Antena 3 n-au fost prinși, ca cei de la Realitatea, în vâltoarea ascultării telefoanelor. Știm cu toții câte lucruri s-au spus în stenogramele alea, mai ales despre direcțiile și deciziile  editoriale pe care trustul respectiv le putea lua. N-am auzit – încă – de jurnaliști de la A3 care să fie pupincuriști la mogului lor. Sigur, știu zvonurile, dar dacă nu există o înregistrare sau ceva, eu sunt ca Toma Necredinciosul. Pâna una-alta, eu cred că ăștia de la A3 își fac treaba. Uneori mai bine, alteori, desigur, mai rău. Trebuie ținut cont de faptul că și ei sunt romani, nu?!

Ok, ce nu mi-a plăcut? Nu mi-au plăcut mai multe lucruri. 1. Nu s-a mai pus accent pe cei care au fost în A3 o bună bucată de vreme, dar, din diferite motive, au plecat. De ce nu? Până la urmă, și ei au contribut la succesul Antenei 3, nu? 2. Trebuiau să insiste cu mai multe momente de la începuturile A3. 3. Nu trebuiau să dea înregistrările pe care le-au făcut în pauzele buletinului de știri prezentat de Mircea Badea și Dana Grecu. Era mult mai bine dacă ochiul meu de telespectator nu vedea faptul că și cele mai mici și neimportante replici au fost exersate. 4. Am lăsat cel mai grețos moment la sfârșit: S-a insistat prea mult pe „îi mulțumesc lui Dan Voiculescu”. Ok, am înțeles că îi mulțumiți, omul a fost inspirat că a investit în presă, lucru care-i aduce niște foarte mulți bani, dar nu era de ajuns acel reportaj despre viața și activitatea sa? Asta, deși mie mi s-a părut și ăla mult prea bătător la ochi. La oricare ochi! În acest context, mulțumirile de final nu-și aveau rostul, dar na, poate par eu prea exigent, prea hater, prea…

Nu urmăresc A3 de la începutul existenței ei, dar de vreo 4-5 ani tot o urmăresc. Ca un telespectator – să zicem – vechi pot să spun că ultimul an a fost și cel mai important pentru această televiziune. Au crescut enorm, atât în ochii publicului, cât și în cei ai politicienilor. Unii chiar au pus umărul la succesul Antenei 3, deși, mai mult ca sigur, nu au vrut acest lucru. Eh, așa se întâmplă când vrei să te bați cu moderatorii tv, ci nu cu adversarii politici.

În concluzie, trebuie să spun că cea mai deșteaptă mișcare a Antenei 3 au fost trei : Ciutacu de la A2 la A3! Ciutacu face emisiuni excelente și inspirate, care încheie o săptămână măcinată și rumegată de celelalte emisiuni ale postului într-o notă aparte. A doua mișcare inteligentă a fost aducerea lui Carmen Avram și crearea emisiunii „În Premieră”. Reportaje și documentare de calitate, și încă ceva în plus. A treia, desigur, aducerea cuplului Ursu-Stancu, după ce aceștia au fost dați afară de la Realtatea într-un mod prostesc.

Motto-ul lor mi se pare bine ales, mai ales pentru faptul că eu cred că pentru Antena 3 o să urmeze niște vremuri foarte grele. – Fiecare înțelege ce vrea, ok?!

P.S1: Cam atât! 

P.S2: Mulţumesc…

P.S3: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Daca in viata 1 si cu 1 nu fac intotdeauna 2, in matematica, din pacate, sau din fericire, 1+1=2!!!

Lucru asta e elementar! Pana si prostul prostilor, cel mai prost din curtea scolii si taranul taranilor o stie. Nici nu iti trebuie carte pentru a sti ca o bomboana cu o bomboana fac… la dracu!… doua bomboane.

Insa, din pacate sau din fericire, matematica asta simpla ii jeneaza maxim pe unii. Pe mine ma dor nervii capului cand ii aud si, uneori, chiar imi fac cruci – nu c-as fi religios, ci ca-s uimit de prostia crasa!

1. Antenistii si realistii – moderatorii(evident, nu toti!!)

Cum stau ei in scaunul lor de moderator, imbracati in costumul lor de moderator si, sfidand matematica de clasa I, ii intreaba pe cei din opozitie: Dati guvernul jos? Dvs. ce propuneti ca alternativa la legea X? Ce ati face dvs. in locul celor de la putere? etc.

Daca n-ar fi niste retardei de cea mai joasa speta, acesti moderatori ar realiza ca nicio intrebare, regurgitata de mintea lor beata, n-are cum sa aiba vreun raspuns logic! De ce? Pentru ca matematic nu se poate! Aia sunt mai multi si gata! Fie ca numara Roberta, fie ca numaram noi… aia sunt mai multi si, asa cum e in democratie, aia mai multi conduc, iar aia mai putini se cam supun sau incearca diferite lucruri, doar de ochii lumii!!

2. Oamenii care simt criza

Acum doi ani nu simtea nimeni criza. Rasuna maneaua din piepturi nespalate, frezele erau gelate, pitipoancele se dadeau virgine, cluburile erau pline, ragaiala de bere si mici era in floare, iar criza ne statea la picioare. “Noi suntem romani, iar la noi criza sta la poarta!”

Acum, din pacate, lumea simte criza. Si da, e criza groaznic de scarboasa. Si ala sarac, dar si ala bogat o simte. Ala sarac pierde tot ce are, iar aluia bogat i se mai taie din aripi. Crud, crunt, nasol, dar aia e. Criza-i cinica si ne omoara cu zile, dar… asta e!

Insa, oamenii care simt criza nu inteleg nici ei matematica. Sigur, o simt multi, foarte multi, dar daca ies numai 8000 in strada… cu 8000 n-ai ce face? Striga 8000 “sa moara Boc”? Hmmm, 8000/22 milioane? Bun, striga 100.000. 100.000 raportat la 22 de milioane? Bun, 1 milion. 1/22 milioane?

Got it?

P.S1: Matematica, bat-o vina!

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Nicio sansa!

Nici acum si, probabil, nici peste 10 ani.

Ideea de PPV presupune din start existenta unui public bine stratificat dupa optiunile televizionistice. Un public capabil sa-si inteleaga propria cultura, capabil sa-si respecte si urmeze traditiile, capabil sa mearga un pic mai departe de acea prima impresie(imi place/nu-mi place). Un public ce poate, cand si daca vrea, sa creeze un trend, un raspuns pro/contra unui program oferit pe sistem PPV. Un public ce stie sa se impuna, pentru ca, nu-i asa, pana la urma el este cel care plateste, cel care accepta sau refuza un produs. In fine, un public.

Romania nu are asa ceva. Aceasta idee nu este noua in capul meu insa, mi se pare tot mai vizibil si mai adevarat conceptul conform caruia “Romania nu are un public televizionistic pe bune”. Noi, si cand zic “noi” ma refer la majoritatea covarsitoare a urmaritorilor de tv, acceptam(parca prea usor!) ceea ce ni se livreaza pe micile ecrane(trebuia sa folosesc cliseul! ). Cererea nu este formulata deloc, dar televiziunile se ascund in spatele scuzei pe care toti am auzit-o: Asta cere publicul! Condamnabil? Da! Insa, sa nu uitam unde si, mai ales, cum traim! Ar fi anormal sa avem televiziuni profesioniste, cand noi, publicul tinta, suntem asa cum suntem. Si da, televiziunile stiu asta si, poate si pentru ca nu vor, dar eu cred ca principalul motiv este lipsa profesionistilor, nu prea fac nimic pentru a schimba situatia. In esenta este adevarat: Publicul trebuie sa se schimbe pe sine! Dar, un public ca al nostru, venit din astringentul comunism si binecuvantat cu beatitudinea caracteristica spatiului geografic in care fiinteaza, are nevoie de putin ajutor.

Intrebarea care se pune acum este: Cine e atat de capabil sa isi ia rolul asta?

Si, poate mai important, cine ar putea sa fie cu adevarat independent, obiectiv si corect pentru a se potrivi acestui rol?

Ideea de PPV este una foarte buna, revolutionara chiar, dar hai sa nu ne amagim! Cine ar plati sa vada vreo emisiune sau vreun meci de fotbal(ca tot e fitza asta!) de pe la noi?

Dupa cum ti-ai dat seama, acest post se vrea interactiv! Si, ca sa nu fiu intrebator nesimtit, am sa raspund eu primul:

Pe nimic! Pentru ca, nu-i asa, daca analizezi la rece nu prea exista la tv lucruri pe care sa dai bani din buzunarul tau care e si asa rupt in fund Sau ma insel?

P.S1 : Multumesc…

P.S2 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste