Achilianu

postul acesta nu are legătură cu persoanele în sine, că nu le cunosc, n-am niciun interes în a le cunoaște, doar pornește de la „experiența” lor

Toată România a auzit de „proful de sport de la Jean Monnet”. Nu la fel de mulți îi știu și numele, dar au în minte „faptele”, adică descrierea lor din două  trei unghiuri: al elevei, al profului și al presei. Că presa dă verdicte, o știm, că vrea să fie imparțială, dar nu-i iese aproape niciodată, la fel. Pune etichete și, gata, s-a terminat! Pentru că da, odată ce i s-a pus omului  eticheta de violator, sau, în alte cazuri, hoț, prost etc., s-a terminat.

Nu zic că ăla n-are vină. Sigur că a te implica cu o gagică minoră sau majoră – asta nu contează, care îți e elevă duce cu gândul la prostie și slabă stăpânire de sine. N-am văzut-o pe elevă, poate-i vreo Adriana Lima sau ceva, dar așa ceva nu se face. De ce? Nu pentru că e imoral, că se întâmplă atâtea lucruri imorale în jurul nostru, pe multe le executăm chiar noi, încât unul în plus sau în minus chiar nu mai contează! Nu pentru că e interzis de relația prof-elev, că sunt foarte mulți babalâci care fac aluzii la orele de curs, încât unul tânăr care a trecut pârleazul cu o elevă nu mai pare așa de grav. Boșorogii nu mai au ce căuta la catedră, că mulți sunt fie senili, fie le pute gura, fie își târă coaiele degeaba până în sala de curs!

Nu, așa ceva nu se face dacă tu ai un pic de minte și dacă ții oleacă la tine. Pentru că, înțeleg, poate o placi pe aia, poate crezi că se va termina cu bine, că va termina școala și veți rămâne împreună, sau, dimpotrivă, nu o placi dar vrei să simți „carnea proaspătă. Înțeleg așa ceva, dar nu cred că uneia care e la începutul vieții sexuale îi ești tu de ajuns, că ar vrea și ea să experimenteze, să vadă cum e cu altul, că, poate, se satură de tine. Se poate întâmpla, nu? Sau da, nu o placi, dar o vrei, însă mintea unui „copil”, fie el și mult prea dezvoltat și experimentat d.p.d.v sexual, e fragilă. Ce crezi că se poate întâmpla când faci ceva ce nu-i convine sau chiar când încerci să rupi relația? HA?

Repet, înțeleg rătăcirea de moment, aia care se rezumă la „ce bună e asta din banca a doua! Hai să o scot la tablă să o văd din spate! ”. Înțeleg chiar să se meargă până la o fantezie sexuală, deși după un 17-19 ani visele astea ar cam trebui să dispară. Înțeleg toate aspectele acestea, că-s umane și, fiind vorba de un bărbat, greu de controlat. Greu, dar nu imposibil, la dracu!

Două întrebări

Sigur ai observat că liceul cu pricina apare relativ des la televizor. Întrebarea mea ar fi așa: De ce?

Nu de alta, dar mă gândesc că și copiii ăia au părinți, că liceul are profi – nu cred că toți au relații cu elevii!!! – are director, are… și, atunci, de ce?

Întrebarea2: În câte licee se mai întâmplă asta și nimeni nu face nimic? Poate e vorba de proful de mate care îi predă unei eleve de clasa a noua, poate e aia de română care îl învață pe un elev în an terminal cum e cu limbile… poate! Dar nu e vorba despre eșecul sistemului, că noi nu avem așa ceva, nu e vorba despre incompetența ministrului, nu. De eșec e vorba, dar al omului…

P.S1: Dacă aș face așa ceva? Nu, normal că nu! Sunt destule profesoare și, în plus, destule femei fără inhibiții care ar putea să presteze întru satisfacerea mea totală. La dracu!!!!!

P.S2: Decât atât! 

P.S3: Mulţumesc…

P.S4: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Oamenii sunt viciati pe viata… de viata.

Pur si simplu, m-am saturat. Nu mai gasesc resurse interioare ori motivatii exterioare pentru a ma mai indigna. Nici pentru a mai protesta in vreun fel. Nici macar pentru a sesiza acordurile fine ale oamenilor adevarati, ale oamenilor care merita. Ar fi acest lucru necesar? Desigur. Dar nu e deloc profitabil. Nu in sensul de beneficii pe termen scurt, care-s facile si trecatoare, ci, dimpotriva, pe termen lung. Poate si pentru ca minoritatea, de cele mai multe ori, nu coteaza. Apai sa-i mai ceri reusita intr-o lupta pierduta din start.

Daca ar fi sa gasesc un singur cuvant care sa exprime starea de fapt a oamenilor in general si, din considerente mioritice, a romanilor in special, acela ar fi: twisted. Eu asa ii vad, asa ii percep si, cred eu, nu ma insel.

Toti suferim de aceeasi boala care ne duce intr-o stare de betie cretinoida sau de falsa impresie asupra lucrurilor care ni se cuvin. Caci, nu-i asa, nu ni se cuvine nimic. Nici macar viata. Nu ar fi normal. Falsa impresie n-ar fi tocmai o problema, daca nu ne-am aduce – inevitabil – problemele in spatiul public. Insa, din pacate, suntem un izvor de probleme, un adevarat generator de actiuni si reactiuni.

Daca ai fi izolat, n-ar fi nicio problema. Fiecare doarme asa cum isi asterne, nu? Insa, orice actiune, gand ori tentativa de-a noastra ii afecteaza si pe ceilalti. Si, pana la urma, de ce ar fi ceilalti vinovati de alegerile noastre, in conditiile in care se presupune ca totul tine de liberul arbitru, de posibilitatea de a alege?

Cred ca un singur lucru ne mai mana – inca – in lupta. Un lucru facut, uneori voit, alteori din inertie, dar un lucru devastator, atat pentru noi, cat si pentru ceilalti: Suflatul mucilor in public.

De aceea exista criminali, violatori, ori hoti. De aceea exista oameni nemultumiti, oameni care-si doresc putere, averi ori alte lucruri… efemere. Lucruri pentru care sunt capabili de gesturi necugetate, meschine si chiar apocaliptice. De aceea exista, ca-ti vine sau nu sa crezi, bloguri. Si, la dracu, de aceea exista… orice!

P.S1: Cearta dintre Oana si Pepe? – suflatul mucilor in public. Dorinta unui cetatean de a fi reales presedinte, dorinta pentru care a cam sacrificat viitorul catorva generatii, prin “vanzarea” tarii mai marilor Europei? - suflatul mucilor in public. Aspiratiile de ministru ale unei curve de duzina care, spre norocul ei, s-a combinat cu cine trebuie? - suflatul mucilor in public. Certurile din online care au la baza masurarea e-penisului? - suflatul mucilor in public. Chilotarelile desantate de la tv ori penetrantele emisiuni “nepartinitoare”? - suflatul mucilor in public.

P.S2: Aceste ucruri, din pacate, ne golesc de continut, ne brutalizeaza, ne sug si ultima farama de divinitate din noi. Si da, e trist…

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Adunati intr-un carnaval scabros, strasnici se arata mancatorii de rahat. Unii-s pro, altii-s contra, insa toti sunt vorbitori, cu aspiratii de tenori, intr-un concert pentru prosti si pentru proaste. Subiectul? – oricare si nici unul.

Trei cuvinte azi, doua balbe maine, iar poimaine, cine stie? Moderatori, aplaudaci, ori bagatori de seama, intru preaslavirea proprie sau a aruncatorului de os, isi dau mana intr-o hora.

Dansu-i lung, spuzeala buzelor apare, insa nimeni nu da semne de incetare. Toti se misca, haotic ce-i drept, dar se misca. Inca se misca!

Show-ul are rating si, astfel, fie baba de la tara, ori melteanul de oras, toti se aduna-n sezatoare, sa dezbata, rumegand tacticos, rahatul. Si e fericire, ca rahatu’-i mult si poporu’ il vrea, il doreste cu ardoare, din nevoi launtrice, mistuitoare.

Ce aer? Ce mancare? Sa fie show, caterinca si rahat pentru poporul cizelat, ca el isi stie meseria si o practica intr-un stil desuet, ridicand-o la nivel de arta, pe al neamului tapet.

Asa a fost si asa va fi. E rau? E bine? N-are cine – cu siguranta – sa stie.

P.S1: S-a prins cineva care-i tema acestui post?

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Nu cred ca mai are rost sa pun filmuletul in care Claudiu Bleont are o iesire din tipar. Un moment de ratacire. Sau unul de prostie. Sau unul prin care vroia sa tipe, prin gest, in gura mare asa: “Ba, inca mai exist!”. – Mentionez ca nici una din exprimarile astea nu-mi apartine, ele fiind cititi sau auzite.

Personal cred ca nu sunt in masura sa-l critic ori sa-l aprob, intelegandu-i, astfel, gestul. Pentru a-i intelege gestul, trebuie sa afli care a fost declicul care a precedat gestul, iar asta e greu, mult prea greu. Sau e usor, doar ca trebuie sa te apleci un pic asupra situatiei in sine, ci nu sa fii repezit ori superficial, asa cum esti constrans de viata sa fii. Cred ca daca ramai in starea initiala, cea de grobian increzator numai in ceea ce iti arata ochii trupului, atunci n-ai nicio scapare. Atunci te opresti la ideea asta(o are mica!) sau asta(a innebunit!) sau asta(a ajuns la andropauza) sau asta(vrea publicitate).

Dar parca gestul sau, ca altfel nu stiu cum sa-i zic, transmite mult mai mult. Modul in care l-a facut este sau poate fi blamat ori aplaudat, dar de aici si pana la a discredita omul este cale lunga. Cred ca cei vitriolati sunt tot aceia care balesc la jegoasele curve delicate, intruchipate de toate chilotistele televizate. Tot aia sunt cei care, intr-un fel sau intr-altul, se comporta ca niste cocalari, desi, in marea parte a timpului, ascund asta. Pentru ei e usor: Ce vad, aia cred! Nu-i mai cauta omului resorturile interioare, nu-si mai explica gestul, iau totul de bun. Sau de rau. Sau de penibil. Sau in ras. Bine, daca e sa vorbim cinstit, multi nici nu-s capabili sa fac diferenta dintre nuditatea scoasa la produs, aia dupa care balesc, si nuditatea afisata, in semn de protest, zic eu, de Bleont. Pentru ce protesta? Oohooo, uita-te in jur si o sa iti dai seama! Repet, modul in care a facut-o poate sa fie blamabil ori laudabil, dar asta e alta discutie care, la fel, nu trebuie sa implice o critica neavizata provenita din datul cu parerea, ca-i la liber, ori din tatisme.

P.S1: Intrebare: Cu ce difera Bleont, un actor bun, un om citit, de jegoasele curve delicate, care-si arata tatele siliconate de baetii datatori de tunuri si cururile pline de celulita? Atat Bleont, cat si jegoasele alea au dat dovada de nuditate. Daca nimeni nu observa nicio diferenta sau daca nimeni nu realizeaza ca nu doar blamarea/laudarea lui Bleont este necesara, ci si a jegoaselor, dar mai ales intelegerea fenomenelor, atunci… la dracu… suntem pierduti!

P.S2: Cam atat! 

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

update: Nimeni nu e vizat, deci nu vreau sa atac pe nimeni, deci nimeni nu trebuie sa se simta nevoit sa-l ia cu tremurici de la genunche in sus sau in jos…insa, cateodata, asa vad eu lucrurile

Citesc bloguri/site-uri/ziare/reviste, ma uit la tv, ma uit la laiv bloggin’, interactionez, socializez, ma interesez, in fine, fiintez si eu cumva in nebunia asta informationala. Ca multi altii, nu?

Bai, dar spre deosebire de altii, eu mai am momente cand ma opresc. Pur si simplu ma opresc. Din ascultat. Din citit. Din scris. Din interactionat. Din…Pur si simplu nu mai pot. Peste tot cretini! Ala ca vrea sa faca o beuta, alalalt ca a fost la o beuta si “mama, ce i-am mai tras-o la una care era bunaaaa, urata!”; alalalt ca vrea sa propovaduiasca pacea si armonia; una cu asteptari de diva simte nevoia sa ne spuna ca si-a schimbat sponsorul; alta ca vrea sa schimbe lumea; alta, cu mai putine pretentii si mai multa scoala, isi pune poze pe FB si, probabil, spera sa o iertam pentru ca arata ca un tanc dupa bombardament, dar nu renunta la pantalonii tip prezervativ, ca deh, e moda; unii vor sa ne spuna ca au incercat un threesome si ca le-a iesit, in realitate ei suferind de ejaculare precoce sau, mai rau, li se intareste la vreo bomba sexy; unul il critica pe altul; ala, altul, ii da muie la primul(fiind baeti/barbati, e foarte misto sa auzi/vezi cand unu ii zice aluia ca ar vrea sa i-o suga, nu? Hmmm, tare! Bine, exista si exceptii, dar, na, e treaba lor! Nu judecam!); primul se ia de mama celui de-al doilea;  razboiul continua ca si cand cineva ar castiga ceva din el sau ca si cand mama lor ar face diferitele treburi la care, se pare, aia o supun; unii se lauda ca au bani si ca au fost ei destepti rau de tot si ca au pus ei bani la ciorap (carpit pe alocuri) si ca e de porc sa nu fii ca ei in perioada de criza. mai mult, ei insista sa-i catalogheze pe toti romanii drept prosti, ca deh, numai prostii si-au luat credit ca sa traiasca, cum ar veni, mai bine, fie doar si pe moment(dreaba care la noi a ajuns la rang de religie); aceiasi cretini se jura ca nu fac propaganda plitica, desi se vede clar ca fara merdenelele venite din zona politicului ei ar fi doar niste limbrici cu fete aproape umane; unii duc razboaie cu gramatica si-o ard cand ii e lumea mai draga, pe sistemul “indianul talpa iute”; altii, ca sa nu se lase mai prejos, se iau de matematica, de cultura, geografie sau chiar psihologie pentru ca, la dracu, Freud s-a culcat cu mamele tuturor; unii, mai rasati, cred ca da bine sa scrii in limba lui Shakespeare, desi postarile finale par a fi scrise de niste rom-glezo-contorsionisti; toti se pricep la orice si la nimic; toti sunt pasionati de Sfarsitul Lumii, cauta metode de a il amana, desi, la dracu, d-aia ii zice “sfarsit”; toti au “speranta ca”…orice; A, si da, toti, dar absolut toti, isi baga “PULA” in ceva: unii mai delicat, altii mai putin;

P.S1: Sigur, doar pentru ca am scris postul asta nu inseamna ca io-s fara de greseala. Doar constat in ce lume traiesc si cum se comporta ea.

P.S2: A, si da, nu exista exceptii! Am zis nu! Deci, nu! Nu! Nu auzi ca Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu?!!!!!!!!!!!!!!!!! Sau, stai, ca nu e bine sa generalizez(asa am invatat la faculta)…atunci, bine! Nu generalizez! “Ie multi cretini, bre! Dar ie si iexceptii! Numa ca nu le stiu spune aicisha…eh, altadata! Dar ele exista! ”

P.S3: Si toate astea pentru ca: everybody wants to be a star!

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S5 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Ideea e simpla si cred ca orice om o poate intelege. Nu sunt necesare vaste cunostinte economice ci, mai degraba, mult bun simt.

Treaba e asa: Exista 2 tipuri de necesitati:

1. Primordiale, de zi cu zi sau imperios “necesare”

Cea mai importanta fiind MANCAREA.

2. Necesitati(le-as zice eu) “facultative”

Calatorii, haine de lux, masini scumpe etc

Aia de dincolo/aia din tarile cilivizate/aia din U.E/ailalti s-au prins cum sta treaba. “Ba, ce ii trebuie zilnic omului?(ca sa subziste cum ar veni) Ba, ii trebuie sa manance, sa eat, sa manger, sa comer, sa edere, sa menjar…Bai, si ce dracu mananca omu’? Frunze? Poate, dar cred ca nu lipsesc de la niciunul alimentele de baza. Hmmm, pai hai sa punem un TVA mic pe ele si, atunci, omului ii mai raman bani si pentru celelalte necesitati.Da, da, da! E bine asa! Pentru ca, la dracu, altfel l-am obiga p-asta sa manance cacaturi sau sa manance mai putin!!!!”

Bine, la noi e alta discutie. Noi avem si salariul mediu mic. Uite aici. Plus ca daca ajungi sa cheltui aproape juma’ pe mancare(care nu e de cea mai buna calitate, dar, na, e mancare-nu freaca mat pe mat) iti mai ramane cealalta juma’ pe care trebuie sa o dai pe taxe si impozite.

“Sa imi iau niste ghete ca vine iarna? Ah, mi-as lua, dar iar a venit intretinerea. Atunci…nasol!”

“Sa merg in excursie la munte? As merge, dar n-am drumuri, benzina e scumpa si parca luna trecuta abia mi-au ajuns banii…asta, desi au fost zile cand am mancat oleaca mai putin ca sa bage la mat copilu’ “.

Subiectul e mult mai delicat decat lasa politicienii sa se vada, dar na, la noi fac astia bine cand voteaza din greseala. Cum dracu sa mai aiba oamenii performante la lucru cand se gandesc in alea 8 ore numai la ce mancare sa mai puna pe masa, in conditiile in care geme frigideru’ de gol ce e? Cum sa mearga romanii in excursii in Romania cand dincolo e mai ieftin si conditiile sunt mult peste cele de aici? Cum sa nu plece romanii dincolo cand aici dai pe mancare juma’ din salariu?

Partea nasoala e ca astia mizeaza pe faptul ca romanul indura si ca se descurca el cumva, dar nu, nu trebuie sa fie asa! Io, ala care muncesc trebuie sa simt ca muncesc pentru ceva. Nu, nu, nu! Mancarea nu mai e de ajuns. Ca oricum e proasta. Si nu, scopul meu in viata nu e ala de a munci ca sa-mi platesc intretinerea. Criza economica sau nu, asta e ingradirea persoanei. “Stii, tara e vai mama ei, drumuri n-are, bogatiile ii sunt neglijate sau furate, iar traiul e scump in conditiile in care salariul e penibil de mic. Dar, tu romanule, care esti roman, trebuie sa produci, sa prinzi evazionistii, sa prinzi criminalii, sa iti iei masina dupa ce ti-au ridicat-o aia abuziv, sa predai carte unora care habar nu au sa se semneze, sa iti cresti copilul cu inalte valori morale, sa fii util societatii si tarii!”

Bun, as fi util, as fi cel mai util dintre utili, dar nu pot sa nu ma intreb: Ce dracu imi ofera mie tara asta? Si nu, nu-s d-ala care asteapta sa-i pice din cer, dar hai sa fie oleaca protectie sociala, sa fie oleaca institutii, sa fie cam cum e si in alte tari civilizate/democratice/din U.E

Inviolabilitatea intimitatii? Aham. Ia,  intreaba-l pe Vintu!!!

Servicii de calitate? Aham. Intreaba-i p-aia de se duc la mare!

Servicii medicale? Aham. Hai sa-i intrebam p-aia care isi iau diferite boli din spitale. Sau pe aia carora le-a facut operatie acolo unde nu aveau nevoie.

Politie? Aham. Mai are rost sa zic ceva?

Politica si politicieni? Sa fim seriosi! Aia nici nu stiu doctrinele…

Exemplele pot continua…

P.S1: Si, totusi, intrebarea ramane: Ce dracu imi ofera mie tara asta?

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste