Achilianu

Dacă nu mă pricep la ceva, și nu mă pricep la multe, măcar știu să îi apreciez pe cei care, prin muncă și devotament, dau naștere unor lucruri sublime.

Așa e și cu fotografiile, pe care le exersez numai în timpul liber, cu rezultate  îndoielnice. Tocmai de aceea îi las pe profesioniști să execute așa cum știu ei mai bine, că altfel iarăși îmi zice Brylu că îi iese unuia stâlpul din cap!

Mâine, între 17.00 și 21.00, se întâmplă o expoziție a fotografiilor anului 2011. Fotografii de presă! Locație: Curtea interioară a Primăriei Sibiu.

La eveniment vor fi expuse fotografiile  Silvanei Armat(colegă fotogenică pe care o stresez zilnic, dar jur că nu o fac intenționat!), cele ale lui Sebastian Marcovici(omul responsabil pentru sarcina Silvanei și, în plan secund, tipul care a surprins imaginea „Hazliul Băse între ninjalăii mitropoliți”) și blițurile inegalabilului Ovidiu Matiu – un om mic, cu suflet mare

Mai multe detalii pe Facebook-ul „Focus Sibiu 2011”, că așa s-au gândit ei să denumească lăudăroșenia asta fără margini! Aici e cu Like-ul!

Probabil că o să fiu și eu pe acolo, să-mi bag unghia-n gât!

P.S1: Decât atât! 

P.S2: Mulţumesc…

P.S3: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Decât că ieri s-a întâmplat să-i cadă în cap unui om un ghiveci.

Omul participa la mitingul de la Sibiu, manifestație care număra vreo 1.700 de oameni. Decât că ăștia prestau lozinci pașnice și mergeau, la fel de pașnic, pe un bulevard din oraș. Și, ce să vezi? Minune sau nu, bulevardul avea stradă, pe care protestatarii pășeau, dar avea și blocuri. D-alea înalte. Decât. Pentru că Sibiul e suprapopulat de oameni pașnici, ardeleni așezați la minte și la casa lor, ce să vezi? Cade, frate/soro, un ghiveci peste capul unui protestatar. Deci, cum pășea omul lipa-lipa, înconjurat de sute de alți oameni, s-a trezit buf-buf cu un ghiveci în țeastă. Ghiveciul n-avea cum să cadă din ceruri, că, vorba aia, nici banii nu cad, așa că, logic, el, vasul pentru flori, s-a aventurat în jos de la vreun balcon.

Până la urmă, ce șanse sunt să lovească un ghiveci nervos și arțăgos un căpșor de omulete, când pe acolo treceau mii de oameni? Mari, nu? Ar fi o șansă ca ghiveciul să se fi aventurat în incursiunea sa de a sparge capete de protestatari de unul singur, dar poliția zice că nu.

Am o singură întrebare pentru minunata făptură care i-a dat un mic imbold ghiveciului: Ghivece sau ghiveciuri?

P.S1: Nu cred că o să primesc răspunsul, de aceea nici nu mă mai obosesc să întreb dacă minunata ființă are ceva în cap!

P.S2: Pe de altă parte, sibienii sunt obișnuiți să le cadă lucruri în cap. Decât că anul trecut o femeie a murit, după ce un cap de leu desprins de pe o clădire i-a căzut în cap. Sublim sau ce?

P.S3: Tudor de la știe el ce merită are un filmuleț cu omul sângerând după ce s-a ciocnit, probabil involuntar, de ghiveci(după primul minut al filmării).

P.S4: Decât atât! 

P.S5: Mulţumesc…

P.S6: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

E foarte frumos când întâlnești oameni de bine, nu? Eh, trebuie să recunosc că în cele peste două luni de când sunt jurnalist(sau ceva ) sub acoperire am cunoscut foarte mulți oameni de bine!

Pe săptămâna asta avem așa:

1. Florin Troancă e prea tare și abia aștept meciurile echipei de rugby CSM Sibiu, deși eu și rugby-ul stăm pe străzi cam paralele. Cine vrea are aci articolul.

2. Voința Sibiu, feblețea mea de când cu antrenamentul , n-a pierdut niciun meci pe teren propriu. La final pun și eu o întrebare pe care o văd de bun simț. Aci

3. Nu știu de ce, dar poate că cei din redacție vor să-mi dea papucii și nu știu cum, așa că se bazează pe obrazul meu… sau ceva. După antrenamentul cu Voința, când au vrut să mă facă fotbalist, acum m-au primis la munca de joc, la drumuri. Eh, ce să fac, nici de data asta nu s-a lipit de mine… poate data viitoare! Aici

P.S1: Cam atât! 

P.S2: Mulţumesc…

P.S3: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

eu dau aici materialul, că poate suscită interesul cuiva Textul a fost scris în urma meciului de Liga I dintre CSU Voința Sibiu și Steaua București

Are de partea sa foarte multe atuuri: un nume predestinat, un oraș cu o foame de fotbal incredibilă, un finanțator care se chinuie să țină pasul cu cei mari și niște suporteri care înțeleg sensul unor cuvinte ca dăruire, sacrificiu, pasiune sau devotament față de o echipă.

Se numește C.S.U Voința Sibiu, este o nou-promovată în liga mare a fotbalului românesc și în week-end a reușit să uimească o țară întreagă.

Fotbalul de primă divizie a fost crud cu Sibiul, iar  în ultimii 15 ani n-am avut parte, decât prin meciuri de conjunctură. Însă, așteptarea a meritat. Venită pe neașteptate, și dintr-un  cumul de factori care se unesc o dată în viață,  promovarea în Liga I a Voinței a născut tot felul de opinii, unele mai pesimiste ca altele. Unii susțineau că echipei care profită de nenorocul altora i se va trage chiar de la această șansă primită de undeva de sus. Ceilalți, un pic mai optimiști, credeau că norocul acesta este, până la urmă, o șansă de a vedea la lucru alte echipe. Însă nimic mai mult.
După stabilirea calendarului disputării meciurilor, celor mulți, adică celor sceptici, li s-a dat mai multă apă la moară. În Sibiu venea Steaua București. Steaua lui Gigi. Steaua, cea mai titrată echipă a fotbalului românesc, singura reprezentantă a României care a câștigat vreodată Cupa Campionilor Europeni. continuarea aici

P.S1: Cam atât! 

P.S2: Mulţumesc…

P.S3: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Sunt de vreo 6 ani în Sibiu, deci am prins vreo câteva FITS-uri. De la an la an festivalul crește, iar acest lucru este știut de orice sibian sau, de ce nu, de orice român ori străin care se face turist în zilele cu pricina. E vorba de multă mândrie, care, zic eu, îi năpădește atât pe sibieni – oameni, de altfel, mândri din naștere – dar și pe români, în general. Mândria aia care-ți spune că și tu exiști, că și țara ta e pe harta culturală a lumii, deși rămâi cu un gust amar, deoarece știi destul de bine că pe harta politică n-are nicio șansă să ființeze.

Mândrie, frate/soro, mândrie. Realizezi că există niște oameni, foarte mulți, care țin morțiș să bifeze Sibiul, și deci România, în tentativa lor de a-și promova talentul, produsul, munca. E o senzație destul de mișto, deși rolul fiecărui sibian ori român, în toată nebunia asta cu FITS, nu-l văd. Adevărații actori ai FITS-ului sunt participanții, organizatorii și voluntarii. Publicul are, desigur, meritele lui, printre care aș aminti puterea de a se aduna în Piața Mare înainte de concert, a rezista în timpul piesei de teatru, dar și a se abține de la comentarii licențioase, neconforme cu un cadru delicat și pretențios.

Dar nu despre public este vorba acum, aici. Nu. Deloc. Ci despre informațiile pe care le-au pus pe net bloggerii acreditați. Bine, le-au pus pe net e doar un fel de a spune, căci nu le-au prea pus. Bun. De când cu blogăreala în exces, unii oameni au considerat de bun augur să  își mediatizeze acțiunile și proiectele pe internet. Până la urmă, e normal: Internetele crește, vizibilitatea bloggerilor crește, iar omul de rând își ia informațiile, din ce în ce mai des, de pe internet.

Cu alte cuvinte, dacă nu erai prin Sibiu în perioada FITS-ului, puteai să vezi poze, youtube-uri și păreri pe blogurile bloggerilor acreditați. Mișto ideea, nu? Numai că punerea ei în practică a fost – și asta-i, desigur, o părere personală – un mic fiasco.

Nu știu ce părere au organizatorii FITS, dar a spune ce ai mâncat la Sibiu, ce ți s-a întâmplat sau ce te-a dezgustat în materie de baruri… nu știu… parcă nu se împacă cu ideea de a scrie despre festival pentru cititorii tăi. Dar, în fine, asta e doar părerea mea… Oricât de entuziasmantă ar fi viața și pățaniile  de moment ale cuiva, nu cred că ele trebuie să afecteze desfășurarea unei activități, ca cea de blogger acreditat, în detrimentul scopului pentru care acel blogger a fost acreditat. La fel, este părerea mea…

P.S1: Menționez că n-am vrut să fiu blogger acreditat și că până să scriu acest post nici nu mi-a trecut prin cap ideea de a fi. Nu-s invidios, mi se cam fâlfâie, dar na, nici nu puteam să nu scriu despre…

P.S2: E păcat pentru că nici presa bucureșteană nu s-a ridicat la nivelul show-ului care a fost FITS 2011. Și da, e și mai mare păcatul pentru că nici emfaticii din lumea blogului românesc nu s-au dezis de la neputința presei pe care, zic ei, au început să o concureze.

P.S3: Cam atat! 

P.S4 : Multumesc…

P.S5 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

1. Pista pentru biciclisti e, pe alocuri,  mai ingusta. Eh, bine ca… e! A, si da, cam nimeni nu o foloseste. Bineee, exceptie fac masinile care, pe motive de nefolosire, isi iau inapoi bucata de strada care le-a fost “furata”.

2. Oile erau aproape de mall-ul din Sibiu. Ah, dar stai, Sibiul n-are mall.

3. Reclama ULBS care insumeaza parerile tuturor studentilor universitatii. Sau…?

P.S1: Cam atat! 

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…