Achilianu

Naționala României e varză. Un jucător nu se trezește să plece să joace cu Brazilia. Alții își iau liber, că deh, au participat la multe chefuri pe timpul anului competițional și-s obosiți. Antrenorul își dă demisia, realizând că a dat demult cu bâta-n baltă, iar acest lucru e făcut tocmai înaintea unui turneu în care joci cu Brazilia – meciul de retragere al lui Ronaldo. Oameni, nu-i așa, cu mulți neuroni!!!

Însă, naționala României este în reconstrucție. După retragerea lui Hagi, naționala a tot fost în reconstrucție. Poate și pentru că șefii FRF nu și-au dat seama că Hagi a fost unic și irepetabil. Și, mai mult, că de aceea mergea naționala, căci aveam omul în jurul căruia să închegăm o echipă. Plus că jucătorii de pe vremea Generației de Aur știau când trebuie să petreacă și când să joace fotbal. Bine, mai știau și lucruri elementare: să facă un stop, să paseze, să mențină un rezultat etc.

În haosul ăsta, în loc să-și dea demisia nea Sandu, omul care e acolo de o viață, el și cu ceilalți conducători de la FRF s-au gândit să-l readucă pe Pițurcă. Omul care, deși are vreo 5000 de ani, preferă să i se spună Piți. Tare, nu? Omul care a plecat, acum vreo doi ani, de la națională pe ușa din spate. Își făcuse, așa cum cred că și acum și-a făcut, un contract beton. Omul, conform contractului, vroia banii, pentru că FRF vroia să-l demită. Asta, deși Piți o cam gafase, iar noi ratam încă un turneu final. Mișto, nu? Acum îl aduc iarăși. Bun, probabil că în scurta perioadă petrecută la Steaua și la Craiova a învățat mai multă meserie.

Din câte am înțeles, nu are obiectiv CE2012, deci încă un turneu final la care o să ne uităm la televizor. Mai bine. Nu avem ce căuta în lumea celor puternici, a celor care chiar joacă fotbal, acelor care chiar se trezesc la timp pentru a juca un meci de fotbal.

Piți nu mi se pare o soluție bună. Deloc. A fost, am văzut ce a putut să facă, de ce iarăși? De ce nu cu un antrenor străin? De ce nu cu Săndoi, care are vreo câțiva ani de selecționer, fie și la echipa de tineret?

De altfel, nivelul a rămas același: Gigi pleacă din Ghencea și Crecă își bagă Borcea unghia-n gât sunt singurele bucurii pe care un fotbal-bambilici ni le poate aduce. Ah, da, am uitat de să mergem la meci să dam cu petărzi și să ne batem cu ăilalți!! Iar când acestea sunt bucuriile maxime, la ce te mai poți aștepta de la un astfel de fotbal, care ar trebui să dea la națională jucători care să se califice la turnee finale? Raspuns: La nimic!

P.S1: Cu nea Piți sau fără nea Piți, cert e că suntem praf! Varză! Nimeni pe lume sau ultimii din lume!!! Aproape că mi-a fost jenă când Robinho, înaintea meciului, a spus că ne respectă. Asta deși nu știa niciun jucător român. N-a zis-o la vrăjeală, ci pentru că există jucători de fotbal care-și respectă adversarii, care respectă jocul de fotbal, care au habar și de alte lucruri, în afară de cele imediate și trecătoare: băutura, gagicile, banii, mândria etc…

P.S5: Cam atât! 

P.S6: Mulțumesc…

P.S7: Sănătate cititorului și celui care nu citește…

Mentionez faptul ca stiu cum e sa iti sara toti in cap, indiferent daca tu ai facut sau nu tot ce ai putut in situatia data. Astfel, nu o sa-l critic in vreun fel pe selectioner. Omul a fost pus sa scoata din cacat-nu prea am cum sa ma feresc de cuvinte-o natiune fotbalistica fara de fotbal si, daca stau bine sa ma gandesc, fara de natiune.

Nu cred ca avem inteligenta necesara sa ne consideram o natiune fotbalistica. Sigur, fiecare dintre noi este un selectioner, pentru ca, na, romanul e priceput la toate, dar asta e doar la nivel de imagine autocreata. In realitate, atat jucatorii romani de fotbal, cat si suporterii sunt niste  vuvuzele. Nimic mai mult. Sigur, nu generalizez, dar-ca sa nu ma acuze nimeni-asa am visat noaptea trecuta. Fiecare trompeteste in stanga si-n dreapta ce ar fi facut el in situatia antrenorului, in cea a jucatorului care ori n-a dat randament, ori a fost atat de talamb incat a ratat singur cu portarul. Trompete, trompete, trompete!

Nimeni nu sta o singura clipa sa se gandeasca la :

1. Mentalitatea romanilor in general si, pentru ca vorbim de fotbal, a jucatorilor romani de fotbal in special

Dupa parerea mea, jucatorul roman de fotbal isi “exprima” mentalitatea prin atitudinea afisata atunci cand expectoreaza vreun interviu. El, daca ai observat, isi aloca din start locul 2. Tot timpul este vorba de “da, sunt mai buni, dar speram ca daca jucam…” sau “da, trebuie sa ne dorim mai mult…”.

N-am vazut niciun jucatoru roman, dupa cei din Generatia de Aur, care sa aibe macar o urma de incredere…in el, in echipa, in antrenor…Nu, toti sunt pe sistemul “daca se poate, nu stiu, vedem, sa speram…”

Asa nu faci nimic in viata!

2. Faptul ca noi nu avem, in afara de Chivu, niciun jucator care sa activeze la vreo Forta. Chivu e la Inter…la Manchester avem pe…A, nu, n-avem la Manchester, dar avem la Barcelona pe…La Real Madrid? Aham!

“Fortele” sunt echipele care te fac jucator de fotbal. Oare de ce avem doar 1 jucator? Bai, eu cred ca trebuiau sa fie mai multi, dar ori au refuzat in speranta ca o sa isi cladeasca o cariera la echipele romanesti ori s-au dus sa ajute nu stiu ce echipe al caror scop declarat era evitarea retrogradarii sau promovarea intr-o liga superioara.

Atunci…bine!

3. Faptul ca suporterii sunt si ei oameni…desi, n-as baga mana in foc pentru toti…

Oameni cu probleme si griji…acasa/in viata. Ei, desi pare oarecum stupid, se multumesc cu eventuala compensatie care ar surveni in urma reusitei echipei preferate. Pe romaneste, ca nici io nu prea stiu ce am vrut sa spun mai sus, oamenii uita sau prefera sa uite sau aleg sa uite, fie si pentru 2 ceasuri, de problemele lor. Pentru unii leacul e fotbalul…

Cum am mai zis, oamenii sunt prosti…astfel ca se poate explica si atitudinea lor fata de Razvan Lucescu, la primul meci din campania de calificare pentru care omul asta a fost adus.

4. Tinerii sunt incantati de beneficiile de care s-ar bucura daca ar juca fotbal

Partea nasoala e ca nu prea avem centre de copii si juniori. Unde avem, ele sunt imbibate de antrenori slabi, de cereri de mita ca sa intre pe o foaie care ar trebui sa ajunga la…, de conditii mult sub cele europene…

Probabil mai sunt si alti factori, dar luand in analiza doar punctele 1-4 cred ca pot sa afirm un adevar pe care il stiu de foarte mult timp, adevar care nu ma mai face sa sufar, un adevar care, desi nu e acceptat, e primit peste fata de fiecare data cand se rateaza vreo calificare la nivel de club sau de nationala :

Noi nu avem fotbal!

Nu avem conducatori de fotbal!

Nu avem antrenori de fotbal(exceptie fac 2-3 oameni)!

Si, astfel, ma intreb :

Cum … sa ne batem de la egal la egal cu echipe cu bugete de 10x mai mari, cu jucatori profesionisti din toate punctele de vedere, cu conducatori vizionari, cu antrenori geniali?

Raspuns(LPF, FRF, cluburile de fotbal, suporterii…sunteti atenti?) : N-avem cum! Si nici Dumnezeu nu ne ajuta cu toate ca s-au gasit unii sa pupe icoane, sa sfinteasca terenul de joc, sa duca la biserica jucatorii. N-are treaba cu fotbalul si, daca stau bine sa ma gandesc, nici daca avea treaba nu ne ajuta pe noi, pe romani. Am io o presimtire Plus ca, daca nu avem nimic, nicio premisa care sa duca la existenta fotbalului de valoare, nu a imitatiei ieftine practicata din scarba si pentru a face rost de gagice, cum sa fie oameni normali aia care se gandesc ca am putea sa badem pe…(inlocuieste cu ce vrei)?

CUUUUUUUUUM? Si, totusi, romanii o sa mai puna suflet la meciuri, conducatorii o sa se laude cand o sa castige un campionat si o sa se duca direct in Liga, chiar daca acolo nu fac nimic, dar na, au jucat in liga…o sa mai existe romani care o sa se bucure pentru o calificare la un C.E, chiar daca acolo  nu facem nimic…o sa mai fie romani…

P.S1 : Asa e! Noi nu avem nimic!

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste