Achilianu

Trăim vremuri grele, iar acest lucru este simțit și resimțit de toată lumea. De la bogătanul de serviciu, care s-a înfruptat din banul public, până la românii care muncesc „pe dincolo”, sau chiar la ultimii proști care au rămas aici, toți știm că „se putea și mai bine”, dar că, ciudat, „o ducem din ce în ce mai rău”.

Dacă atunci când vine vorba despre pumnii în testicule pe care bogătanii îi primesc de la viață și/sau economie am o oaresce bucurie juvenilă, caracteristică oamenilor mici(știu!), când mă duc cu gândul la „căpșunari” sau la ăia care, într-o nemernicie greu de înțeles au mai rămas aici, mă deprim. Unii chiar muncesc „pe bune”. Pe brânci, fie că spală veceuri sau babe la fundulețul fleșcăit.

De fapt, căpșunarii sunt de trei feluri: hoții, ăia care muncesc pentru „un viitor mai bun” și trabajadorii de sezon. În ceea ce-i privește pe primii, n-am nicio reținere să spun că n-aș tresări dacă ar crăpa. Pentru că da, nu te duci în altă parte doar ca să muncești, ci, fie că îți dai seama sau nu, te duci să reprezinți și țara-ți de origine. Evident, că mulți nu sunt conștienți de acest lucru, că pentru asta le-ar trebui creieraș la purtător, iar mulți dintre ei fac mai degrabă parte din familia galinaceelor, iarăși nu a umanoizilor.

Trabajadorii de sezon

Ăștia mi se par a aparține unei categorii intermediare. Nu sunt hoți, deși n-ar zice nu unui portofel uitat pe bancheta din spate a unui taxi, și nici nu muncesc constant, pentru țeluri pe 10-20 de ani. Nu. Ăștia o ard sezonier, că de acolo le-am dat numele. Unii o fac pentru a avea bani pe iarnă, pentru vreo punere de „pilostrii” sau pentru a veni în țară să pornească cu scârț din fața blocului. Sigur că mațul le tremură grav după primele două-trei săptămâni, că rămân fără „dinero”, dar, nu-i așa, asta-i viața când ești cretinelo! Nici la ăștia nu-mi exultă corazonul, în eventualitatea unor situații apocaliptice.

Muncitori pentru „mai bine”

Pe ăștia-i respect. Oarecum. Sigur, au abandonat lupta de aici pentru a pleca în țări mai calde, dar nimeni nu-ți garantează că rămânerea ta în România poate schimba ceva. Foarte ușor te poți număra printre victimele colaterale ale „reformei” sau ale lui „păi, dacă nu sunt bani!”. În fine. Deci da, pe oamenii aceștia îi respect. Cei mai mulți trag de ei. Până la urmă, asta contează – să tragi de tine! Că nimeni nu o face în locul tău! Și, de ce ar face-o? Trag de ei, poate chiar se nenorocesc la sănătate, își curbează anormal de mult coloana vertebrală, pentru a presta convingător munci pe care, din comoditate sau neștiință, alții nu le execută.

Pe undeva, ei sunt sclavii moderni. Noii sclavi. Sau, dacă nu sunt, se transformă în așa ceva. Treptat. Unii o știu, dar nu mai au ce să facă, deoarece au intrat în horă, și trebuie să danseze, că dacă nu sunt rejectați imediat. Și nimeni nu le va simți lipsa, că tot timpul vor fi zeci, sute sau chiar mii la ușă. Unii dintre ei – cel puțin așa cred eu – se mint că e mai bine să fii sclav în altă parte decât sclav în propria-ți țară. Și poate că așa și e. Poate că spălatul rahatului e mai demn decât orice mizerie pe care noi, ăștialalți, o înghițim cu multă pricepere și devoțiune.

Dar nici ăstora nu le merge atât de bine. Sigur, au case, au mașini, au salarii foarte mari în raport cu mizerabilele remunerații românești, dar nu o duc nici ei bine. Sunt departe de casă, de familie, de locurile natale. Astea dor, dor foarte mult, și niciun ban din lume nu poate să le suplinească absența. Fericirea nu se cumpără cu bani, nici numărul lor nu are un cuvânt de spus, indiferent de citatele imbecile care te fac să crezi acest lucru. E greu aici, e greu acolo, numai că „greul” de acolo e mai ușor de suportat – cel puțin așa cred unii, dar nu au dreptate. Să fii printre străini e incredibil de greu. Însă, nu-i așa, fiecare trebuie să suporte consecințele propriilor acțiuni, că altfel nu se poate.

Ce mă deranjează la această din urmă categorie?

Ar fi două lucruri: tupeul multora dintre exemplare și direcțiile pe care ar cam vrea să le impună.

Cum care direcții? Ar fi alea politice, deși nu sunt într-atât de tâmpit încât să cer interzicerea votului celor din diasporă, și alea sociale și comportamentale. Prietene/prietenă, tu ai cam plecat din țărișoară, așa că, oricât de informat/ă ai fi, nu prea poți tu să alegi persoana potrivită pentru mine, adică pe aia care să mă ducă la „mai bine” sau la „nu sunt bani”. E o nebunie să crezi asta, noi o știu, ar cam trebui să îți dai și tu seama de acest lucru! Sigur, dreptul de a vota nu trebuie luat acestor persoane, că e din născare, la dracu! Numai că n-ar strica un simț al răspunderii și o aplecare mai eficientă spre informații! Bine, aceste lucruri n-ar strica nici în ograda românească, în care toți viețuim!!!

Cât despre alea sociale și de comportament… nu poți să ceri unui popor care a trăit în beznă atâta timp, un popor care abia acum aprinde becul pe uliță, să trăiască în tiparul în care tu trăiești. Tu te-ai adaptat, că a fost vorba despre presiunea societății respective, care, cel puțin în teorie, e mai avansată, dar exemplul tău nu poate fi urmat de cele 20 de milioane de la o zi la alta. Nu se poate!

A, și da, tupeul. Foarte rar găsești „căpșunari” – le zic așa că-i termenul cu care se identifică, chiar dacă fără voia lor – cu tupeul într-o stare care să nu fie erectă înspre tavan. Unii spun că „așa-i românul” când dă de bani, eu spun că e vorba de prostie și atât! Nu poți să-i desconsideri pe cei pe care i-ai lăsat în urmă, doar pentru că ieuroii stau să iasă din buzunaru-ți cusut cu ață românească. Nu poți. Nu ești nici mai deștept, nici mai frumos și nici mai „om” ca ceilalți, doar pentru că ai plecat. Nu poți! La fel cum nimen nu poate să-i desconsidere pe cei care se duc pe alte meleaguri cu gânduri „de mai bine”!!!

P.S1: Și, totuși, unii pot!

P.S2: Respect pentru oamenii cu bun simț!

P.S3 Decât atât! 

P.S4: Mulţumesc…

P.S5: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Ieri a fost ziua filmulețelor în care niște români, mulți la număr, se jucau de-a îmbrâncitelea unii cu alții. Televiziunile de știri s-au întrecut în a arăta asemenea cazuri, dar cred că în goana lor după senzațional și urât n-au înțeles niște lucruri elementare. Nu că aș fi în măsură să descrețesc frunți, dar mă văd nevoit să-mi întrerup scurta goană prin lumea viselor și să spun și eu două-trei vorbe la treaba aceasta.

1. Înțeleg foamea aia chinuitoare, când te uiți în jur și nu vezi nicio scăpare, când stomacul gândește în locul tău, când pur și simplu o iei razna pentru că n-ai ce să faci, pentru că n-ai nicio altă soluție, în afară de cea care implică umilirea propriei persoane, și-așa ajunsă pe o treaptă mult prea joasă în ierarhia umanității. Și da, atunci faci compromisuri, că n-ai ce face. Dar nu, acesta nu este cazul. Fiind ziua plină de asemenea filmulețe, îmi permit să o citez pe o distinsă doamnă, căreia nu i-am reținut numele, dintr-un alt asemenea material de împunsături. Tanti Leana, să-i zicem așa, spunea vorbe cu mult adevăr în ele: „Dacă toată lumea ia, eu de ce să nu iau?”

Corect, foarte corect! Dacă n-ar fi îmbulzeala aia și orele interminabile în care stai și aștepți, și eu aș lua. Aș lua, dar știi de ce? Pentru că e gratis! Nu știu dacă toată lumea, dar bag mâna-n foc că noi românii suferim de boala lu’ e gratis sau e pe gratis. Tocmai de aceea rezonez cu oamenii ăia. Luați, bă, luați, că tot din banii voștri luați! Idee care ne duce la punctul doi.

2. Nu pot să-mi scot din minte o idee, o întrebare, mai exact: Toți acei oameni care iau pungi și pachete din diverse locuri, de la diverși oameni, ei bine, toți oamenii ăia vor reuși vreodată să înțeleagă că pot să ia și fără să facă lucrurile pentru care li se dau acele pachete sau pungi? Pentru că dacă nu, atunci da, atunci acei oameni sunt culpabili și pot fi culpabilizați de lucruri mult mai grave decât acelea de a lua, fie și în modul acesta, acele pungi, cărora li se atribuie eronat cuvântul „pomană”. Nu, nu e pomană, dacă acea pungă provine din banii mei, ai tăi, ai lor. E manipulare, e inuman, e nemernicie, e ce vrei tu, dar nu e pomană!!!

3. Acestea fiind zise, a doua întrebare care se pune este: O să o luăm în coloană toți sau nu?

P.S1: Decât atât! 

P.S2: Mulţumesc…

P.S3: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Lasa ca-s mai bune pomenile din campania electorala. Vin rar, dar sunt de calitate. Aproape ca nu mai conteaza faptul ca perisabilitatea lor se arata imediat dupa campanie…

P.S1: Multumesc uploader-ului.

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

@Mi-am luat o vacanta neanuntata, ce se dorea mai lunga. Dar na, se intampla lucruri tragice si, astfel, am decis sa mai scriu cate ceva.

Treaba e serioasa. Foarte serioasa, asa incat am sa fiu grav, insensibil si, totusi, decent in idei. Nu asa cum au fost unii, nascuti – probabil – prin procesul numit… defecatie. Sigur, intr-un plan grobian si defect – la fel cum sunt si ei – unii l-au facut in toate felurile pe omul care s-a aruncat ieri, in Parlament, de la balcon. Pentru ca asa va fi retinut! Mai mult ca sigur ca foarte putini ii mai stiu numele, desi ieri s-a intamplat, desi buletinele de stiri au tratat pe larg acest subiect.

Sa-l critic? Sa-l cert? Sa-l fac slab, invins ori tampit? Sa-l scuip, asa cum vroia sa faca un cretin? Sa zic nasoale de sinucigasi? Sa o bag pe aia cu “sinucigasii nu intra in biserica”?

Stii, oamenii uita. Uneori, de cele mai multe ori, uita ca uita. In nicio ipostaza a moralului, asa cum e el zugravit in mentalul colectiv, cu culori palide, dar inca existente, nu e stipulata posibilitatea criticarii celuilalt. Daca ne-am dezbraca de pseudo-plenitudinea de care dam dovada in fiecare clipa… Ar fi bine! Unii ar zice ca asa suntem construiti, dar eu cred ca instinctul de conservare isi face simtita prezenta, dezvoltand aceste ample sisteme de auto-aparare, unele mai penibile decat altele. Si, desigur, unele functionale, de bun simt si… necesare. Altele inutile si proaste, mai proaste decat cei ce le folosec – uneori, fara sa stie. Sigur, daca am merge dupa principiul lui Hristos, ca tot sunt sarbatorile astea, atunci nimeni n-ar mai arunca cu pietre, nu?

Sa scriu despre sinucidere, sinucigasi, sa-i blamez, sa le gasesc scuze? Asta dintr-o prostie maxima, dintr-o putoare sufleteasca greu de invidiat, din prea mult tupeu. Nu, n-as face asta. Si totusi am vazut multi bloggeri/jurnalisti, in fine, oameni care au facut asta. Sa-l fi citit toti pe Emile Durkheim? Ca e a scris despre sinucidere. Si a scris bine, bine de tot!(“Le suicide”, 1897 – daca nu gresesc eu). Raspunsul e cam asa: Nu, sunt doar niste dobitoci!

Pentru ca, nu-i asa, fiecare are de facut sarmalele, pomul sau alte lucruri “ce se cuvin” in aceasta perioada, n-am sa lungesc la infinit acest post.

Adrian Sobaru a incercat, dupa mine, sa traga un semnal de alarma. Modul? Nu pot sa-mi dau cu parerea, pentru ca as judeca. Eu, romanul care n-a facut nimic, sau mai nimic pentru a “face situatia mai buna”. Poate nici nu puteam, poate nici n-am incercat. Asta nu tine numai de mine, cred ca toti romanii sunt in aceasta situatie. Stam, deci nu facem nimic – poate-poate – speram… “hai, ba, ca nu pot sa taie salariile/pensiile”… “Hai ca nu se poate chiar asa ceva”… “N-are cum, ma, ca doar suntem in U.E/N.A.T.O”… “Hai, mai, ca le-a zis-o alora, nu e dictator”…

Ce s-au gandit niste jurnalisti? Bai, sa intrebe, evident retoric, daca are Boc inima. Sau astia de la guvernare. Sau daca isi dau demisia. Sau daca au suflet. In fine, niste penibilitati d-astea ieftine ce, dupa cate vad ca ei cred, ar trebui sa-i apropie de public. Stiiii, sa-i puna in contact cu zona emotionala a privitorului la tv. Hmmm, asta cred eu ca e manipulare. Proasta si jigodioasa. Crezi ca le pasa jurnalistilor de omul ala? Sigur ca nu. Sau, ca sa nu generalizez, cred ca majoritatii i se falfaie. Dar na, trebuie sa sensibilizeze privitorul.

Dar, hai, sa-i lamurim pe sensibilizatori: Bai, da, are Boc inima. Cica nu se poate om fara inima. Si suflet… Hmmm, daca as fi fost in platou cu vaca aia care a rostit cuvintele alea! Ce e, distinsa doamna, sufletul? Si nu, nu mai retin cine era duduia. Ori de la A3, ori de la RTV. Sa-si dea demisia? Discutand strict si fara emotie de moment, cred ca guvernul Boc n-ar trebui sa-si dea demisia. Fara sa ma gandesc la taieri, fara sa ma gandesc la PIB-ul 2011, fara sa ma gandesc la fata lui Boc. Analizand strict ideea de guvernare, de premier. Omul e pus acolo pentru a guverna, nu? El trebuie dat jos pe urmatoarele criterii: Face rau sau nu tarii? Guverneaza bine sau nu(tara prospera sau nu)? Atat. Restul e doar o supozitie. La nivel logic, Boc si cu ai lui, prin masurile lor(aberante, as zice), par vinovati de ceea ce a facut Adrian Sobaru. PAR. Eh, demonstreaza tu, cucoana ce te dai jurnalista. Sau voi, aia ce va grabiti sa judecati. Demonstreaza, daca poti, ca ceea ce a facut Boc l-a “impins” pe domnul Adrian Sobaru sa faca gestul pe care l-a facut. Desi, gest e un cuvant inutil si gol, pus unor imagini cum sunt cele pe care le-am vazut ieri. Cat a contat ce a facut guvernarea Boc? N-am de unde sa stiu! Conteaza, dar nu pot sa arunc cu vorbe de dragul de a vorbi, nu? A, sigur ca are si Boc o vina! orice actiune a oricarei guvernari se rasfrange asupra celor guvernati. Asa a fost mereu, asa e si acum!

Pe de alta parte, cum poti cataloga tara din U.E in care, in 2010, se intampla asa ceva? Cum poti cataloga guvernul care, in numele poporului si pentru popor, a guvernat asa cum a guvernat? Ce cuvinte sa le atribui romanilor care nici nu stiu cum se numeste omul cu gestul disperat din Parlament? Cum sa iti mai faci sperante pentru viitor, cand poporul din care faci parte e atat de miserupist si rece? – Singura regula care se aplica este: “Nu ma lovesc EU, nu ma doare!”

Si da, e trist!

P.S1: Si da, nu trebuia continuata sesiunea aia parlamentara. Sau cum dracu se numeste caterinca aia la care se duc astia sa ne decida viitorul, sa se uita la porn, sa-si etaleze aipedurile si sa isi numere banii.

P.S2: Si da, Boc ramane cu asta in istorie. Nu stiu ce o sa zica istoria despre perioada asta, dar stiu sigur ca Boc V(parca cinci era, nu?) o sa fie amintit pentru taieri si pentru Adrian Sobaru. Bine, istoria isi va aduce aminte si de cel care l-a pus pe Boc acolo, ca doar nu s-a pus singur!

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S5 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Hmmmda…

Nici cei mai mari chichitari(de la chichita) in legi nu cred ca s-au gandit la asa ceva. Sigur, se obisnuieste specularea chichitelor, dar niciodata nu a fost nimeni-din cate stiu-in situatia de a naste prematur pentru a prinde vechea lege, ferindu-se astfel de noua lege.

Multi faceau, fac si o sa mai faca lucruri… comune. Isi dadeau case, desi nu prea puteau pentru ca atat datatorul de casa, cat si primitorul erau una si aceeasi persoana. Isi batea unul gagica, aia depunea plangere si, cand treaba devenea groasa, gagica isi scotea plangerea. Multi stau ascunsi pana la prescrierea faptei.  Unii-din cate am auzit-mai luau bonuri pe care le decontau la firma. Mai cesionezi terenuri de la stat. Mai luai un zacamant natural si apoi ziceai ca ai muncit toata viata. Eh, banalitati d-astea. Care, desigur, necesita oleaca de creieras, dar care chiar merita!

Si, ce sa vezi? Uite ca Tara lui Bula ne uimeste iarasi! Pentru ca, asa cum zice si profesoara mea de la facultate, doamna de franceza, tara asta e Tara lui Bula. Iar noi, fiecare dintre noi, suntem cate un Bula. (Continuarea imi apartine)Mai mult sau mai putin. Unii cu b, altii cu B. Unii cu p, altii cu P. Exceptiile sunt putine si nu fac decat sa confirme regula

Stii… lumea chiar e disperata! Daca macar o femeie s-a gandit la a-si pune in pericol viata sa, cat si a copilului ei… e trist. E mare, foarte mare disperarea. Banii nu sunt multi. La indemnizatia aia ma refer. Dar, din pacate, traiul multor romani depinde, la un moment dat, de acei bani. Ce zice asta despre statul care cica ar trebui sa ofere niste lucruri? Ce zice asta despre femeile, fie ele si disperate, care s-au gandit la o nastere prematura, in speranta unor bani in plus?

Insa, mai e un alt aspect. Ok, am inteles! Statul ne vrea in campul muncii pana la 60+. Cam pana murim. Am inteles asta. De pensi nici nu mai e vorba pentru ca, nu-i asa, am deveni niste milogi intretinuti. O adevarata povara in spatele slabului.(parca asa era metafora, nu?) Am inteles si… ma conformez. Dar, la dracu, daca fac un copil si statul ma obliga sa merg la lucru dupa 1 an… cu cine las copilul?

Sa zicem ca n-am cu cine. N-am parinti, bunci, strabunici, asa cum am avut multi dintre noi. Sau, chiar daca am, aia nu pot sa aiba grija de copilul meu. Nu pot, nu doresc asta, li se falfaie. Ok, statul nu e responsabil de si pentru copilul meu. Ca doar nu l-am facut cu statul, nu? Pai… ba da! Asta daca statul gandeste in perspectiva. Cumva pe un minim 25 de ani. Pentru ca, nu-i asa, copilul care se naste acum, imi va plati mie asta de 30+ pensia. Si lui o sa i-o plateasca nepotul meu. Si tot asa… Got it?

Si da, medicii au o problema. Multi iau shpaga, nu? Poate de foame. Nu, chiar de foame iau shpaga. Intrebarea care se pune e: O sa ia medicii shpaga pentru a le naste pe mamicute inainte de vreme? Si daca da… atunci ei mai sunt de invinuit? Situatia e chiar ingrata, nu? Nasterea prematura se face numai in anumite situatii si, din cate stiu, prinderea legii vechi privind indemnizatia copilului nu face parte din acele situatii. Medicul se risca sa ia shpaga si, la fel, se risca din punct de vedere medical… daca apar complicatii? Pe de alta parte… medicul ii face un bine mamei doritoare de nastere prematura. Asa prinde si ea 2 ani de stat cu ala micu’ si prinde si bani mai multi.

P.S1: Si da, vorbim de o tara din U.E, N.A.T.O. O tara din 2010. Vorbim de Romania

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

In perioada asta n-am cum si nici nu vreau sa calatoresc. Motivele sunt variate, criza economica si dorinta mea de a face “Jurnalism” sunt doar doua dintre ele. Insa, intr-o nota personala, sunt tentat sa generalizez si sa ajung la ideea potrivit careia toate orasele Romaniei(nu ROManiei cum e in “brendul” lu’ peste!) seamana foarte mult si, astfel, zugravirea lor in mentalul colectiv devine una facila(dar nu nerealista!): Oameni grabiti, nervosi si saraci. Nepasare, neputinta, necaz. Shmecherie, hotie. Prostie.

Asta se vede, asta se simte si, in consecinta, asta se traieste. Imi aduc aminte acum de expresiile alea consacrate care, la un moment dat, chiar pareau(unele erau!) usturatoare si denigrante: “Suntem pe marginea prapastiei” , “Exista tari si exista Romania” , “Mai rau nu se poate!” etc. Acum, pentru ca-nu-i asa-suntem tentati sa comparam, realizam ca se poate si mai rau, ca Romania a ajuns sa fie numai tara unora, ca ar fi foarte bine sa fim pe marginea prapastiei, ci nu in caderea asta libera a carei finalitate ne este necunoscuta.

Dramele personale il consuma pe fiecare individ in parte si, sigur, sunt mistuitoare, grave si emotionale. Insa, dramele colective, acelea ale unei societati(de exemplu), sunt mult mai tragice pentru ca, daca in cazul individului putem invoca divinitatea, propria-i prostie sau soarta, in cazul dramelor colective nu mai avem nicio scuza de bun simt. Cand toate categoriile sociale se duc una dupa alta la fund nu mai poti sa ceri ajutorul divinitatii, nu mai poti sa iti plangi de mila, nu mai poti sa iti accepti soarta. Nu mai poti! Ba da, poti! Pentru ca la noi se poate si altfel!

P.S1 : Multumesc…

P.S2 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste