Achilianu

Avem darul acela, dar nu i-as spune dar. Dar, de dragul sarbatorilor, hai sa-i spunem dar! Deci, asa cum ziceam, avem darul acela de a… strica traditiile, obiceiurile, legendele. Il avem si, daca nu suntem atat de nemernici, putem recunoaste si accepta acest lucru. E acea mancarime interioara ce ne face sa respiram mai repede, mai apasat, mai demonic. Nu intelegem, oare, ca totu-i doar un joc? O minciuna asumata si purtata de toti in lung si-n lat? In fine, doar o alta metoda de-a subconstientului de a ne arata ca… putem fi si altfel?

Peste tot vad vrute si nevrute. Vad draconice personaje ce incearca din rasputeri, poate din dorinta de a nu se conforma, poate dintr-o perceptie mult mai rationala a realitati sau poate doar din lipsa de iubire, sa-de aici le vine si numele-demonizeze orice concept, ori idee.

“Mos Craciun nu exista!”, “Mos Nicolae e un frate de-al lui Mos Craciun, doar ca e mai fraier/luzer”, “Trebuie sa nu le mai spunem copiilor ca Mosul exista, sa-i invatam ca viata e dura…”  Got it?

Mosul nu exista si, da, el nu exista, dar parca e mai frumoasa luna decembrie daca stii ca Mosul trebuie sa vina, nu? Lumea nu-i plina de bunatate, si nu, ea nu e plina de bunatate, insa, exista exceptii!

E bine sa fim realisti, dar nu stiu cati pot suporta realitatea. Aia bruta, aia fara minciuni care sa ne faca sa ne simtim mai bine, aia genuine, cum ar veni! Eu as fi primul care as imbratisa acea realitate. Fara dar si poate! Daaaaaaaaa, vreu sa vad cati ar mai rezista in realitatea-realitate in care, de fapt, noi traim. Realitatea aia: “uat iu sii iz uat iu ghet”. Aia, frate(soro), aia da!

Insa, nu ma feresc sa o spun, acea realitate poate fi, pentru cei mai multi, de nesuportat. Insusi cel mai draconic dintre draconici va avea probleme de adaptare la acea realitate. Fie ca o recunoaste, fie ca nu.

Si, totusi, aceste “traditii”, fie ele si mimate,si sunt, din motivele de mai sus, sunt singurele ce ne mai fac… sa fim oameni. Zi de zi vezi oameni grabiti, oameni ce vor sa te faca(nu toti, iti mai inchipui si tu! ), oameni interesati doar de ei, oameni ce nu mai sunt oameni.

Acum nu o fac pe Freud, Durkheim sau orice alt mare shmecher d-asta. Deloc. Insa, intre o societate imuna la frumos, vaccinata cu ratiune excesiva, imbibata de real… parca as alege fumusetea greselii, a iubirii asa cum o inteleg eu, nu asa cum mi-o explica un om de stiinta, as alege o minciuna nevinovata, dar datatoare de speranta, speranta ca e singurul lucru ce ne mai tine in viata, ce ne face sa continuam, ce ne mana in lupta zilnica cu realitatea, in locul unui adevar imuabil si, nu-i asa, de necontrazis. Si asta nu pentru mine, pentru ca, la cum ma cunosc, as accepta si imbratisa o realitate cruda, dar cred ca multi, poate prea multi dintre semenii mei… nu ar putea sa o faca.

P.S1: Deci, Mos Craciun exista! Si Mos Nicolae! Da?

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Avem, din punctul meu de vedere, doua feluri de oameni : oameni care isi accepta conditia si oameni care nu isi accepta conditia. Asta, daca ne raportam la nesimtirea care exista in fiecare din noi. Aceasta stare de fapt a omului se rasfrange asupra totulul din care el face parte. Adica natiunea. Exact ca in democratie, majoritatea decide si, astfel, o natiune poate sa fie din primul tip, adica o natiune care-si accepta conditia sau, dimpotriva, o natiune care nu-si accepta conditia. Nu stau acum sa exemplific, dar cred ca-i lesne de inteles ca natiunile care sunt sinonime cu progresul, care “vor mai mult”, sunt cele care fac parte, cu cinste, din categoria a doua.

Romania si romanii, nu. Din pacate, nu. Noi, cel putin asta cred, facem parte din prima categorie. Noi ne multumim cu putin, noi facem putin, noi dorim putin, noi, ei bine, reprezentam putin. Exceptiile fac, desigur, parte din minoritate. Dar, asa cum bine stim, minoritatea este, de cele mai multe ori, nesemnificativa, prost-inteleasa si, desigur, nu poate sa imprime nota buna in care se afla asupra majoritatii. Deci, nu prea schimba nimic din starea de fapt sau din perceptia asupra majoritatii si, totodata, asupra intregii natiuni.

Daca pornim de la acest adevar putem simplu si eficient sa aflam unde ne aflam. Totul se face prin comparatie!

Fotbal. Nu avem asa ceva! Avem decat o imitatie ieftina, neproductiva si huliganica. Avem fundasi romani care sa fie la fel d ebuni ca Puyol? Nu! Avem mijlocasi ca Xavi, Fabregas sau Gerrard? Nu. Avem atacanti ca Cristiano Ronaldo, Messi sau Rooney? Nu. Am castigat UCL, UEFA CUP, CM, CE? Nu. Avem antrenori ca Mourinho, Lippi sau Pep Guardiola? Nu. Atunci nu avem fotbal!

Politica. Avem o copie cat de cat fidela a lui Obama? Nu zic ca-i bun, nu zic ca-i rau, dar avem un om politic care sa reprezinte ceea ce Obama reprezinta? Nu. Avem demnitate politica(e atunci cand isi dau demisia pentru ca ori au gresit, ori exista suspiciune asupra lor) Nu. Avem doctrine? Nu.(mai nou, politicienii schimba orientarea politica trecand de la stanga la dreapta fara vreun fel de probleme). Atunci nu avem politica!

Ziaristi si bloggeri de calitate. Ziaristii aleg tabere, sunt impartiali, inventeaza stiri si, ca sa existe in mentalul colectiv, se balacaresc in public. Dovada sunt toate publicatiile “on paper” care si-au dat ultima rasuflate. A, da, si tirajele. Bloggeri? N-avem! Avem decat niste maimutoi care se cearta pe net. Care se lauda pe net. Care isi construiesc o imagine pe net. Imagine care, zic eu, nu-i deloc conforma cu realitatea. Avem decat niste semi-goriloi care se lauda cu unicii ca si cum acestia ar fi niste saci de cartofi. Iar castigurile din blogging sunt, mai toate, rezultatul milogirii. Atunci nu avem ziaristi si bloggeri de calitate!

Vedete. Avem cu miile! Numai ca eu, si va rog sa ma scuzati ca-s mult prea plin de zel, nu pot sa atribui unor astfel de specimene denumirea de vedete. Pur si simplu nu pot! N-am cum sa categorisesc ca fiind vedete pe niste ciobani, desi nu am nimic cu meseria, chiar am in familia extinsa asa ceva. Niste dezbracate de haine si d econtinut, niste dansatoare pe masa din emisiune care iti ofera dezgust si, in loc de dans lasciv, niste miscari nearticulate care emana aceeasi idee : Am nevoie de bani, fac orice! Nu pot sa numesc vedete pe toate tarfele(nu numai feminine) care au ca unic scop agatarea de unu/una cu bani, prilej cu care ajung sa atinga unicul lor deziderat : Sa fie prietena/sotia/amanta/amantul unuia/uneia. Atunci nu avem vedete!

Telenovele. Ce sunt copilarismele alea? Seriale a caror calitate este execrabila, mari promotare ale non-valorilor  si, desigur, mult mediatizate, desi nu inteleg de ce. Atunci nu avem telenovele!

Drumuri si autostrazi. Cautam zilele trecute pe google denumirea acelei “spaghetti highway” pe cate o tot vedem in filme. Intortochiala aia de drumuri, sigur stiti la ce ma refer. N-am gasit-o, dar poate mi-o spune cineva. Si ma gandeam daca noi avem asa ceva. Nu, nu avem. O autostrada cu 8 benzi? Nu. Una cu 4 benzi practicabile? Nu. Un drum bine delimitat, bine semnalizat si bine dotat? Nu. Un pod asemeni celor de dincolo? Nu. Trenuri si cale ferata? Atunci nu avem drumuri!

Televiziuni. Televiziuni de stiri? Ce-i aia? Avem decat niste canale tv care servesc pe unii si pe altii. Televiziuni de cultura? Nu exista asa ceva. Televiziuni de sport? Da, doar de fotbal si, cum sigur ati vazut mai sus, fotbalul la noi nu exista. Ca sa nu o mai lungesc…Atunci nu avem televiziuni! Avem doar niste imitatii care, uneori, au norocul de a surprinde si reda tara, oamenii si realitatea exact asa cum este ea. Urata, palida, plina de bariere si neperformanta.

Dupa cum ati vazut, am incercat sa golesc de continut cam toate subiectele la moda. Si asta prin comparatie, deoarece noi, ca stat, ca popor, ca individ, nu putem mai mult, intotdeauna altii “isi doresc mai mult victoria”. Nu ar fi nicio tragedie daca am recunoaste neputinta. Sigur, am avea parte de mila celorlalti si mila nu-i niciodata multumitoare, dar macar am fi capabili sa progresam, fie si ajutati. La noi nu e asa, la noi intervin doi factori negativi intotdeauna : Orgoliul si prostia.

P.S1 : Noi nu putem, nu vrem sau, pur si simplu, nu ne pasa, dar, in prostia noastra, avem orgoliu. Sau nu avem nici d-ala, pentru ca asta ar insemna sa fim contienti de puterile noastre.

P.S2 : Sigur, la un moment dat, doar cineva poate sa fie cu adevarat numarul 1, dar nu poti sa ai pretenii de lider cand esti pe ultimul lor la orice, de la mentalitate la putinta! Nu poti! Si nici daca esti cel mai prost din curtea scolii(daca n-ar exista hip-hop-ul lumea ar fi mai trista), nu poti sa ai aere de “most popular”.

P.S3 : Multumesc…

P.S4 Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S5 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste