Achilianu

Nici pro, nici contra! 

M-am sictirit grav și iremediabil de toată tevatura asta care se face pentru a promova USL-ul. Nu există zi în care să nu se sufle în pânzele galben-roșii ale uniunii, care – zic eu – a fost încroipită mai mult pentru a-i închide gura lui Băsescu și mai puțin pentru a fi „salvarea” de care are nevoie România. Și asta nu pentru că nu ar fi capabili și intenționați bine useliștii, ci pentru că România nu are vreo salvare! Sau, dacă are, ea nu se prea zărește!!!

Dacă o luăm istoric, cronologic sau cum mai vrei tu, putem vedea că toate partidele au fost la guvernare în – să zicem – cei zece ani care au trecut de la atacurile de la 9/11. În tot acest timp, au existat aceleași abuzuri, aceleași fraude, aceeași nesimțire, aceiași „zei” cu nasul pe sus! Doar că cei de atunci erau puțin mai atenți cu imaginea lor și făceau lucrurile cu un pic mai multă îndemânare. Atât!

ARE OPOZIȚIA SOLUȚII? Se pune această întrebare într-un mod obsesiv, fie că ea iese din gura aplaudacilor unei tabere sau ai celeilalte. O astfel de întrebare poate să aibă doar două răspunsuri: Da sau nu.

Răspuns DA: Și ce dacă?, asta ar fi continuarea logică. De ce? Simplu! Pentru că mai e un an până la alegeri, că doar nu-și închipuie cineva că vor fi alegeri anticipate, nu? Deci, soluțiile opoziției sunt fix zero până atunci. Se pune, deci, problema aplicabilității acelor soluții abia după alegeri. Păi da, dar chiar dacă ar fi cele mai soluții ever tot nu ar ajunge. Băi, dacă acele soluții  ar transforma România în țara făgăduinței, paradisul tuturor, tot nu ar fi de ajuns, deoarece opoziția  trebuie să treacă de două praguri destul de dificile: alegerile și șicane dintre partidele care formează USL-ul.

Prima, câștigarea alegerilor, trebuie realizată la un scor destul de mare, aproape de 60%, că altfel… ei bine, să spunem doar că s-au mai văzut schimbări de majorități prin mijloacele pe care toată lumea le bănuiește, dar asta nu le iartă păcatele  dezertorilor, care rămân doar niște mercenari. Și, tocmai aici este prima problemă a USL-ului. Nu convingerea nemulțumiților să iasă la vot, nu discursurile anti-Băsescu, nu! Ci tocmai găsirea metodelor de a câștiga alegerile. Aham, greu, nu?

A doua, acele fricțiuni dintre partidele Uniunii și, după cum s-a văzut, fricțiunile dintre membrii aceluiași partid(vezi Ponta- Geoană) – care nu e altceva decât o luptă pentru a se stabili masculul alfa, fără „ph”!! Bine, dacă e să mă întrebi pe mine, atunci ți-aș spune că nici Ponta și nici Geoană n-au material de mascul alfa, dar asta e o altă discuție!

Răspuns NU! Păi dacă răspunsul este negativ, atunci nu mai avem subiect de discuție. Și, până la urmă, de ce ar avea soluții? Pentru că nu sunt ca cealaltă tabără? Pentru că „plâng” la tv, luându-se de mână, în hora nemulțumiților, cu poporul? Aham! Și da, vom vedea dacă au sau nu soluții abia atunci când se vor afla la putere! Și da, dacă nu au soluții o să fie aceleași vorbe goale referitoare la „vechea moștenire” sau la „nu ne-au lăsat”, asezonate, desigur, cu „în următorul mandat o să facem și o să dregem”!

P.S1: M-am săturat, pru și simplu m-am săturat! Dacă au soluții și vor să le aplice, atunci să câștige dracului alegerile și să termine cu plânsul pe umărul pensionarului și-așa aplecat de la poverile pe care le cară!!!

P.S2 Decât atât! 

P.S3: Mulţumesc…

P.S4: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Mă plimbam zilele trecute ca un bezmetic prin centrul vechi al Sibiului. Căutam ceva care trebuia căutat, deși nu țineam cu toată ființa mea să-l caut. Dar, trebuia. Aveam un singur punct de reper, o clădire. Clădirea, așa cum îi șade bine unei clădiri care reprezintă singurul reper desenat pe harta unui căutător, se ascundea de ochii mei, mai ceva ca dracul de tămâie. Învârtindu-mă în cercuri concentrice, centrul lor fiind însăși clădirea cu pricina, zăresc o gagicuță. Mult prea minoră pentru a-i da mai multă atenție, dar cu o privire scurtă, recunosc, am atins-o! Eh, așa se întâmplă cu noi ăștia așezați bine de tot într-o relație: rămâi cu uitatul!!!

Dar nu, nu formele mi-au atras atenția, ci îmbrăcămintea. Fata, pe la un 16 ani, părea că a luptat în cel de-al doilea război mondial. Hainele-i erau zdrențuite, blugii rupți în diferite zone ale corpului, unele mai indecente ca altele. Părul, ohoo părul, avea o dezordine mai ceva ca o casă după un chef. Cele două culori care predominau, roșul și verdele, mai lăsau, ce-i drept, puțin loc și galbenului – presupun -natural.

Fata, așa cum îi stă bine unei fete, era însoțită de o amică. Aia părea nu participase la cea de-a doua conflagrație mondială. Era, cum să zic eu, mai puțin beligerantă Bun, ăstea vorbeau, erau în treaba lor, așa cum și eu eram în treaba mea, căutând blestamata clădire! Când ne-am petrecut, căci ne-am petrecut deoaree mergeam în sensuri opuse, zdrențuita îi spune prietenei sale cam așa: „Apăi, no, tu, eu vreau să merg la mare, dar nu-mi cheltui din banii mei! Nu, îl mint eu pe tata cu ceva să fac rost de bani!”.

Sublim sau ce? Pe loc m-a trăsnit ideea potrivit căreia asta este cea de pe urmă gândire a românului. Cum așa? Hai să luam exemplul fetei: „Banii ei” nu cred că erau banii ei, ci tot ai părinților, dar odată intrați în bozânarele proprii rămân acolo, ca și cum ar fi fost de când lumea și pământul. Mergând mai departe, fata adoptă o atitudine protectivă, când vine vorba de „banii ei”, gândindu-se că nu „banii ei” trebuie cheltuiți, ci ai altuia. Tare sau ce?

Hai să schimbăm un pic pe don’șoara cu pricina cu… orice român. Ca să fie treaba treabă, am să încep eu să exemplific, apoi las imaginația fiecăruia să-și facă simțită prezența, că și așa stau neuronii pe tânjeală!

În locul fetei poate să fie, de exemplu, un politician. De dragul discuției, să-l facem politician aflat la putere, deși nici în ceea ce-i privește pe  ceilalți nu am rezerve că nu li s-ar aplica șcenariile descrise de mine. Politicianul nostru are, nu-i așa banii lui. Dar, fiind la putere, el poate(n-am zis că și face!!!) să bage mâna adânc în buzunarele Statului. Poate, nu? Banii ăia pe care el îi ia o să se transforme în banii lui, nu? Și, mergând pe același principiu, de ce să cheltuie din banii lui, când poate să cheltuie din banii Statului? Haa? Pentru deplasări, pentru mașina de serviciu, pentru călătoriile cu elicopterul, pentru telefonul fetei, pentru gențile amantei, pentru… E simplu, nu? Sigur că se pot găsi justificări – chiar legale – pentru orice bănișor, dar, până la urmă, totul se reduce la o minciună, mai mare sau mai mică decât cea a fetei din poveste, nu?

P.S1: Cam atât! 

P.S2: Mulţumesc…

P.S3: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Aşa cum am prevăzut încă de la început, din perioada în care mulţi se dădeau cu fundul de pământ de frica regionalizării, redesenarea administrativ-teritorială a României nu se va face.

A fost doar o pastilă aruncată pe gâtul plin de noduri al poporului, de către doctorii în orice. Gâtul, sec şi deformat – de vreme, de timp și de istorie –  a fost forţat să înghită orice și oricât.  De mult timp, de foarte mult timp.

Doctorii, în esență buni de… nimic, s-au pricopsit cu titulaturi și medalii din carton, toate venite în urma votului blestemat… la care cu toții am participat! – fie că am votat, fie că nu; fie cu unii, fie cu alții…

Toți au absolvit cu magna cum laude școli precum „Să-i prostim pe proști”, „Să ne facem că ne pasă” sau „Să inventăm probleme, ca mai apoi să venim cu soluții”. Doctorii în orice găsesc nimicul plictisitor, așa că vin cu subiecte și dileme existențiale, cu care-și infectează  propriul popor. Apoi, ca niște adevărați doctori generaliști, îmbracă diferitele halate, fiecare întocmai croit pentru boala cu pricina. Asta, desigur, pe zile. Când a fost vorba despre regionalizare, doctorii în orice și-au pus halatul de chirurgi, pregătiți parcă să taie-n carne vie… deși era vorba despre niște limite de județ.

Pentru că imunitatea poporului și-a spus cuvântul, prin anticorpii udemeriști, regionalizarea a picat. Pentru moment, desigur. Acum, pentru că o nouă boală trebuie să se dezvolte, a venit rândul deconcentratelor. Ritualul este același, doctorii în orice, dar buni de nimic, își schimbă halatul, trecând la unul în culori mai vii, prizabile pe nesimție de norod. În spatele acestei chestiuni stă aceeași eternă problemă: Nu sunt ai noștri? Ok, atunci nu sunt buni, deci corupți, deci trebuie să schimbăm, să reorganizăm, să…

Doctorii în orice sunt singuri în cabinet, dar au mulți subordonați. Că deh, așa le stă bine unor doctori care simt până și cea mai mică vibrație a spiritului poporului lor. Subordonați peste subordonați, ce mai, parcă fiecare doctor are cabinetul personal, moștenit de la mă-sa, iară nu primit prin vot de la umilul cetățean. Astfel înzestrați cu puterea divină a celui care este șef peste ceva, doctorii în orice își arogă dreptul de-a decide destine. Până la urmă este vorba tot de numere, iar doctorii în orice știu să jongleze foarte bine cu  numerele… un om dat afară, doi oameni… un milion de euro de la buget, două milioane… numere!

Și totuși, există o mică diferență între doctorii în orice și doctorii cu facultate: Celor în orice nu trebuie să le dai mită, căci ei își iau singuri…

P.S1: N-am nicio tresăriere când vine vorba despre numărul halatelor pe care îl pot îmbrăca doctorii în orice. Acesta este infinit, singura sa calitate este aceea de a se plia pe ceințele zilei… atât!

P.S2: Cam atât! 

P.S3: Mulţumesc…

P.S4: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

“Intr-un peisaj plin de abominabile anormalitati nu e normal sa ceri normalitate”.

Are dreptate si Basescu. Serios. Oricat de mult ne-am indigna, are dreptate. Poporul Roman este un popor neperformant. Luat asa, pe de-a-ntregul, poporul (din care face parte si Basescu!!!) e unul neperformant. Lenes. Hot. Mincinos(nu cred ca mai trebuie sa aduc argumente sau sa prezint situatii pentru a sustine aceste lucruri, nu?). Un popor ce traieste intr-o tara de mana a doua, conform aprecierilor aceluiasi domn. Un popor de curve si cu mana de lucru ieftina. Un popor ce se vinde pe pomeni electorale. Un popor nepereche!

Un popor care are in randurile sale si exceptii. Sau na, asa ne place sa credem. Trist e ca exceptiile nu confirma niciodata regula, ca ele sunt fie inabusite de majoritate, fie, intr-o miscare plina de luciditate, pleaca. Si atunci, de ce sa-ti mai pui speranta in exceptii?

Salvarea nu vine de dincolo, iar aici –  se pare – ea nu ajunge niciodata la timp. Alegerea este simpla: Stai sau pleci?? Daca stai, la fel, ai doua optiuni: Faci ceva sau stai si inghiti?? Caci, nu-i asa, daca pleci situatia se schimba oarecum in bine, desi si acolo ai de ales intre a inghiti sau nu.

Nebunia cretinoida este, insa, aici. Daca stai. Sigur, exista la indemana victimizarea, dar inutilitatea ei s-a dovedit deja. Si atunci, ce faci? Pentru ca, nu-i asa, nu toata lumea poate sa faca ceva.

Eu marturisesc ca nu stiu ce trebuie facut. Inca, nu stiu. As face. Clar ca as face! Dar nu stiu ce! Nu pentru ca schimbarea necesara este greu spre imposibil de realizat, ci pentru ca (hello??) vorbim despre Romania si despre romani. Chestia aia cu “fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume” e doar ceva frumos ce are rolul de a pune pe ganduri baloasele minti aiurite. N-are aplicabilitate in spatiul mioritic nici cu slujbe, acatiste ori cu bani aruncati in Fantana Dorintelor.

Stiu, insa, un lucru ce nu trebuie facut:

Niciodata, dar absolut niciodata nu trebuie sa ceri normalitate. Ce-ar fi normalitatea asta? O demisie, autostrazi, “sa nu ne mai fure”, “sa nu-si mai bage odraslele inapte in sistem”, “preturi acceptabile”, “spitale in care sa nu moara oamenii” etc. De ce? Hmmm, pai, spre exemplu,  o demisie necesita bun simt si onoare. Bun simt si onoare? Unde, in Romania? In politica? Doar simplele visuri legate de asa ceva denota stricaciuni la nivelul creierasului. Autostrazi? De ce? Ei oricum merg cu coloana oficiala ori cu elicopterul. Sa nu ne mai fure? Pai, oare, atunci nu se pierde scopul primordial al castigarii alegerilor? Doh! etc…

P.S1: Si da, si eu sufar din cauza lipsei de normalitate, caci nimic nu e normal(!!!), dar daca ajungi in stadiul de a cere… e cam tarziu pentru a o primi, nu?

P.S2: Oare toti guristii  astia de la tv nu stiu acest lucru, recte treaba din “P.S1″? Nici spamangiii plangaciosi pupatori la dosul opozitie? Hmmm, ciudat!

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Cica se face un referendum care vrea, in caz de reusita, sa fie primul pas in conceperea unei legi a capitalei. Cica Bucurestiul n-are asa ceva. La dracu, legea junglei nu se pune? Hmmm…

Referendumul are loc pe 19 iunie. Ca orice referendum, si cel al capitalei o sa fie o pierdere de vreme si, mai ales, de bani. Pentru a fi validat, la referendumul trebuie sa se prezinte cel putin jumatate plus unu dintre oamenii inscrisi pe liste de votanti. Hmmm, la prezenta de vot a bucurestenilor, dar si la durerea lor in basca? Sigur ca da, referendumul va trece!

Cica Elena Udrea si-a bagat coada. Bine, Elena Udrea nu are coada, sau nu o are la vedere. Daca e sa ma intrebi pe mine, atunci da, legea capitalei ar trebui sa existe intr-o forma europeana, dar asta nu se poate face, decat dupa ce o sa ai o capitala europeana. Orasul ala, saracul de el, nici macar oras nu se poate numi, apai capitala. Dar da, capitala e exact ca restu’ tarii…

Intrebarile de la referendum sunt penibile, iar acum o sa-ti spun de ce:

1. “Sunteti multumiti de modul in care s-a dezvoltat Capitala?”

Hmmm, s-a dezvoltat? Capitala cui? Aaa, te refereai la Bucuresti?! Da, frate/soro. Bucurestiul a evoluat, de la luzerasii de cartier s-a trecut la interlopi cu greutate, de la curvele dansatoare la bara intr-un bar infect de la periferie s-a trecut la asistente TV, de la mancatorii de slana, ceapa ori rabdari prajite s-a trecut la omul modern, plin de continut, locuitor strasnic al capitalei, deci miezul miezului, bucuresteanul. Deci da, s-a evoluat!

2. “Va doriti o capitala cu 6 sectoare si o singura administratie?”

Eu nu, dar nici bucurestean nu-s. Insa, cred ca multi o sa puna botul. De ce? Multi romani sunt comunisti pana-n maduva oaselor. Ei vror sa aiba un singur om la care sa se raporteze, pe care sa-l traga de maneca, pe care sa-l injure, la care sa se planga. Deci da, multi bucuresteni o sa voteze treaba asta, care-i o prostie.

3.  ”Va doriti o capitala cu 6 sectoare si 7 administratii?”

Pai, cam asta e acum. De ce sa-i intrebi pe oameni asta, daca sistemul asta exista? Sistem pe care, din cate se vede, vrei sa-l schimbi. Hmmm?

4. “Sunteti multumiti de curatenia din Bucuresti?”

Cei care dorm pe strada pot sa afirme asa: In Bucuresti e la fel de curat ca la mine acasa. Aia sigur sunt multumiti. Toti cautatorii in gunoaie… uau, aia au orgasm! Bai, dar aia nu prea voteaza. Dar stii cine voteaza? Aia care arunca hartii pe strada, care arunca gunoiul langa ghena etc. Si aia cred ca-s multumiti de curatenia din Capitala, altfel ar face ceva, nu? Deci da, lumea e multumita!

5. “Va doriti o arhitectura unitara in Bucuresti?”

Bai, oamenii sunt prosti. Bine, multi sunt asa, si contrar dorintelor umede ale bucurestenilor, multi dintre ei sunt… ei bine… prosti. Iti dai seama cand vine taranusul bucurestean la urne? Ce, ma? “Arhitectura unitara”? Draci, ce e aia? Hmmm, dau cu banu’!

6. “Sunteti de acord cu reducerea cheltuielior aparatului administrativ”?

Multi imberbi o sa ajunag la paroxism! Reducere = mai putini bani? Da, da, da! Sa nu mai fure astia! Sgur ca da, ca doar din banii de furat se va reduce!

7. ” Sunteti de acord ca Bucurestiul sa fie condus de primarul general si de Consiliul General al Municipiului Bucuresti?”

Avand in vedere ca printre primarii Capitalei se numara: Lis, Basescu, Videanu sau Oprescu… ce crezi ca va raspunde bucuresteanul? ))))

P.S1: Intrebarile sunt puse prost, au o tenta manipulatoare si, pe deasupra, ele vin tarziu rau de tot. Daca se dorea o schimbare pe bune, ea trebuia vacuta acum niste foarte multi ani.

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

“O furtuna intr-un pahar cu apa”.

Ma gandeam zilele astea la partidele parlamentare aflate in opozitie. Stiu, nu e chiar cel mai frumos gand, dar asa a fost sa fie. Imi aduc aminte de toate umilintele pe care le-au incasat fix in barba doctrinei lor politice. Ce Constitutie, ce bun simt, ce rivalitati politice? Hardcore, frate/soro. Si-au luat-o in stil hardcore. De fiecare data. La fiecare mare eveniment. Ca a fost miting de protest impotriva guvernului ori votarea vreunei legi, cei din opozitie si-au furat-o – asa cum se zice pe la mine prin cartier – ca-n curtea scolii.

Ponta – copilot? In counter strike asta se numeste headshot. Voiculescu – turnator? Uau, double headshot. “Atacul energetic”  asupra lui Geoana? Best ever! Insa, ce-i drept, cei din PNL au suferit cele mai putine infrangeri. Si, totusi, timpu’ nu-i pierdut. Deloc. Alegerile anticipate nu mai vin, iar pana-n 2012 mai e cale lunga.

Ah, dar chiar!? De ce nu mai vin alegerile anticipate? Pai, e simplu. S-a pierdut momentul. E vorba de acea perioada a frenetismului intru protest. In fiecare zi se facea cate un protest, in speranta exprimarii fortei poporului. Din pacate pentru unii si din fericire pentru altii, n-a tinut. Poporul roman nu e capabil de protest, preferand in schimb sa indure si sa-si injure alesii. Sa scoata bancuri pe seama lor, sa faca niste caricaturi si, in fine, sa protesteze pe Facebook. Atat. Doar atat.

Oare sociologii si ceilalti oameni cu “abilitati” aciolati pe langa partidele din opozitie nu s-au prins? Hmmm, cred ca nu. Clar, nu. Altfel, presupun ca n-ar mai fi insistat cei din opozitie pe iesitul la protest, ci ar fi recunoscut ca matematica din Parlament nu le permite sa vina la guvernare, telul lor primordial. De fapt, telul oricarui partid politic.

Insa, acum momentul a trecut. Acum dorinta de protest a romanilor este tratata cu medicamente.. de nerefuzat: Promotiile la orice si scandalurile mondene. Medicamente pe care, intr-o anumita masura, si le administreaza singuri. Si, pana la urma, e mai bine asa. Serios! Pai ce, tu ai mai fi putut sa rezisti inca unui dansant vacarm tacut? Eu asa o vad: Oamenii care s-au dus sa protesteze in pietele bucurestene au fost fie adusi cu autobuzele, fie din dorinta de a se face de ras. Bine, in schimb au realizat ceea ce si-au propus: Au dansat dansul pinguinului si, mai ales, au strigat… dar, stai, parca n-au strigat. Hmmm, da, asa e. Nu prea s-a auzit nimic.

Exista si victime colaterale: Noi. Partidul politic, fie ca-i aflat la guvernare ori nu, rezista si va rezista. Politicienii o duc bine, asa cum au dus-o si pe vremea lui Nastase, Iliescu ori Tariceanu. Noi, in schimb, o ducem din ce in ce mai rau…

P.S1 : Multumesc…

P.S2 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…