Achilianu

Lame si overrated rau de tot!  Nu, nu ma refer la conceptul de martisor, conceptul initial, cel putin. Ala-i frumos, e placut, e pur, cel putin atat cat poate sa fie pur ceva facut de oameni. Ma gandeam la toata ideea asta de “martisor”, de “1 si 8 martie”. Asa cum a ajuns, mie mi se pare lame. Stiu ca mai folosesc cateodata cuvinte din engleza, dar in acest caz, acest cuvant exprima corect ceea ce vad si ceea ce simt referitor la ceea ce vad.

Martisorul a ajuns un fel de datorie a baiatului/barbatului. Vine perioada respectiva si, clar, baiatul/barbatul trebuie sa “surprinda” doamnele/domnisoarele cu un martisor. Bine, numai de surprins nu mai e vorba! acum trebuie sa cumperi martisoare imense, care, normal, sa impresioneze. Unde-s cosarii? Eu n-am mai vazut cosari. Acum se poarta brosele hidoase, a caror marime rivalizeaza cu prostia.

Cred ca atunci cand se pierde simbolistica gestului de a oferi un cadou, s-a pierdut totul. Martisorul e un cadou, nu? Nu e o datorie, nu e un “must do”, nu e nici macar o dovada de iubire. E pe sistemul : Vreau, deci iti ofer.

A doua componenta a unui cadou ii revine “primitorului”. Bai, am oferit atat de multe martisoare la viata mea-stiti si voi, in scoala- si, mai mereu, am vazut cate o nemultumita. Nu, nu s-a exprimat prin vorbe, dar mimica…mimica spune totul! Pai, prietena draga sau nu prea, daca ti-am facut un cadou…macar, din bun simt, fa-te ca iti place! Nu, nu e ca ma ranesti la corazon, caci nu prea ma las ranit, dar data viitoare am sa te pun intr-o lumina nasoala pentru ca nu iti mai dau martisor. Si gata!

Exista situatii in care “your best isn’t the best”, nu? Martisorul nu este unul din acele cazuri. Daca vreau sa cumpar ceva mai misto pentru data viitoare, cumpar! Daca nu…atunci nu!

Poate-s eu rau, dar frumusetea martisorului este stricata de fete/femei. Baetii sunt asa cum ii stim : Giboni, mereu pe graba si pe sistemul “sa cumpar ceva si sa-i/ sa le dau ca sa nu imi sara-n cap”…bine, nu toti, dar majoritatea isi spune iarasi cuvantul! Insa, fata-i cea care ori stramba din nas, ori iti da cumva de inteles ca nu te-ai ridicat la inaltimea asteptarilor…bine, asta-i valabila si in alte cazuri, dr asta-i alta poveste!

Reper, poate-s eu rau, dar din liceu nu mai dau martisoare, decat mamei si prietenei. Cand pot, cand am bani. De ce? Pentru ca inca mai sunt persoane care apreciaza martisorul, care apreciaza gestul!

P.S1 : Aveam colegi/prieteni care credeau ca astfel castigau niste puncte. Bai, le si iesea! Mai cu lugu-lugu pe langa o profesoara, mai cu lugu-lugu pe langa vreo colega care-i lasa sa copieze…N-am fost si nici nu cred ca pot sa fiu asa ceva! Uneori pierzi oportunitati, dar niciodata nu te pierzi pe tine! Cred ca daca toti am incerca sa fim “what you see is what you get”, lumea ar fi mai buna, mai sigura, mai umana…

P.S2 :  Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta!

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste