Achilianu

Stiti acea dorinta “as vrea sa pot sa cant” sau “as vrea sa pot sa desenez”? Da? Si, de ce nu am vrea sa facem aceste lucruri? Pana la urma, o melodie si un desen/o pictura sunt foarte expresive, nu? E aproape magic. Ba nu, chiar e magic! E bine, e frumos, e pur sa poti sa transmiti sentimente, idei si ganduri prin muzica sau prin desen. Este extrem de placut sa asculti si sa vezi, apai sa creezi. Sau, cel putin, asa imi imaginez. Imi imaginez pentru ca eu am fost, sunt si voi fi afon in cele doua domenii. Daca voi credeti ca-i chinuitor sa cititi ce postez…ohooo…nu ati vazut nimic! Sa ma ascultati cum cant. Ala chin!

Imi aduc aminte de orele de muzica din generala. Nasol! Am facut generala intr-un orasel. Sigur stiti paradigma : Oras mic, ne cunosteam intre noi, dadeai un vant intr-un capat al orasului si imediat ajungea in celalalt capat. Partea buna era ca eram, ca si acum, simpatic si, poate si de aceea, nu picam la desen si la muzica. Dezastru e putin spus. Serios. Asta-i situatia, trebuie sa ma impac cu ea, desi parc-as fi vrut sa am macar unul din cele doua talente. Nu a fost sa fie…ma multumesc sa fiu frumos, destept, iubit…si modest!

Imi aduc aminte de “ciobanasul cu 300 de oi”. Bai, cat m-a chinuit porcaria asta de cantecel! Aveam un profesor tanar, unul care avea si ganduri preotesti. Omul le canta, dar cred ca atat de bine. Avea, cum s-ar zice, o placere bolnava : La ora de muzica ne punea pe toti sa cantam ceva. De vreo 5 ori mi-a picat cantecelul mai sus amintit. D-aia il urasc! Stiti ca are suisurile si coborasurile alea in tonalitate. Si eu stiu, dar nu le puteam reproduce. Ori o urcam unde trebuie si acolo o lasam, ori o coboram destul de jos, incat nici cu macaraua nu o mai puteam ridica la loc.

Pentru mine, astfel d eore treceau foarte greu. Asa cum altii stau cu geana pe ceas la ora de mate, asa stateam si eu la orele de muzica/desen. Nu, nu ma intelegeti gresit, eu vroiam sa pot sa cand/desenez. In mintea mea, muzica suna excelent, desenul era copie fidela dupa cel al profului, dar…cand venea momentul sa iasa…uuuaaauuuuuuuuuu…Chinuitor! La desen, aveam un profesor-pictor…bai, eram fermecat de ce putea sa faca ala cu niste bucati de creta si cu o tabla neagra care, dupa ora lui, prindea viata. La mine nu, la mine hartia A4 era chinuita, era pe moarte. Asta-i singura situatie de la ora de desen pe care mi-o amintesc…Celelalte s-au pierdut pentru ca eu am vrut sa se piarda. Bun! Eram la ora de desen, proful deseneaza niste schiori, partia si in fundal niste copaci. Pun mana pe creionul din dotare si incep…si fac…si fac…Evident, incepusem cu schiorul. Si, ce sa vezi? Semana mai mult cu un pom. Zic, nu are nimic! Fac pe asta sa fie pom si urmatorul va fi schior…Am sa-i zic profului ca un schior s-a dus pe o partie mai abrupta! Si fac…si fac…si fac…Da, asta semana a schior! Semana a om care a cazut de la etajul 2, rupandu-si fiecare oscior din corp…om care s-a gandit el in mintea lui sa se dea pe schiuri…imediat dupa ce a fost pus in ghips. Evident ca era misto..in sensul de “mai putin nashpa decat nahpa”! Cum pana mea sa iti iasa dintr-un om un pom? Simplu, nu? Adaugi inainte de “om” litera “p”. Sau cum sa iti iasa dintr-un om un om ghipsat din cap pana-n picioare? Simplu! Omul era schior si inainte, s-a accidentat la un salt si, pentru ca era nebun dupa aceasta activitate, s-a pus pe schiuri, desi era bandajat si nerefacut. E? EE? EEE? Sunt un geniu sau ceva?

As fi preferat sa fac geometrie 10 ore, decat sa fac o ora de muzica si una de desen. Nu ca as fi fost eu mare matematician, dar orice era mai bun decat durerile de cap cauzate de o amarata de ora de muzica sau de desen. Fizica? Desi profa era si diriginta si era usor de irascibilizat? Sigur! 5 ore? Da, acum le bag! Geografie? Desi chinuitoare, pentru ca nu m-a atras, as fi incercat sa am orgasme multiple la auzul ca forma de relief X are proprietati unice si ca formarea ei a durat cat nu o sa traiesc eu si tot neamul meu…! Romana? Vai, imi merge gura…Atelier? Frate(soro), I can get dirty! Deci da, orice in afara de muzica si desen!

Mai jos 2 tablouri super misto, parerea mea. Si, daca sunteti de acord cu mine, inseamna ca nu trebuie sa ai talent la desen  sau muzica, pentru a le aprecia. Astea-s doua din tablourile pe care ai mei le au in casa. Nasol e ca nu mai avem numarul de telefon al pictorului, pentru ca am vrea sa ne mai faca  minunatii d-astea. Tablourile au fost facute in 2003.

P.S1 : Viata-i mai simpla in aceste doua tablouri, nu? Cand le vad, ma intreb cum ar fi sa traiesc acolo…

P.S2 :  Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta!

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste