Achilianu

Pentru că n-am încă nasul în vânt, precum mi-aș dori, m-am angajat să fiu minuțios în a răspunde cu „prezent” la o leapșă trimisă-n căsuța virtuală de Zina. E despre deep-uri blogosferice… sau ceva

1. Ce vârstă are cel mai vechi blog activ de care aveţi cunoştiinţă ?

R. Nu știu d-astea! Dacă nu mă uit în boletin eu nu știu nici măcar cum mă cheamă, apăi să cunosc detalii de genul acesta…

2. Care este primul blog pe care aţi comentat ? Cam când?

R. Ciudat, dar nu-mi aduc aminte. Spre stupoarea multora, sau nu, cred că era vorba despre un blog din categoria celor „mici”, numai că nu-mi funcționează creierașul pentru a-i spune numele/adresa.

3. Regretaţi închiderea vreunui blog ? Dacă da, care anume?

R. Da. Al meu! (acum vorbește JE-ul din viitor )

4. V-ar bucura închiderea vreunui blog ! Dacă da, care anume ?

R. Nu, de ce să îi dorești răul cuiva? M-ar bucura să-și rupă gâtul niște bloggeri, sau măcar picioarele, dar nu o să mă bucur niciodată de închiderea vreunui blog! Niciodată, am zis!

5. Care este blogul pe care-l vizitaţi cel mai des (în afara celui personal)?

R.  Vizitez alte bloguri mult mai des de cât o fac când vine vorba despre blogul personal. Asta 1, și 2, în afară de cele câteva zeci pe care le am în blogroll… mai dau cu geana și pe primele 50 din Zelist(rar, foarte rar!)

6. Cam cât timp credeţi că poate un blog să-şi justifice existenţa ?

R. Cât timp numărul vizitatorilor acelui blog este mai mare sau egal cu 2.

7. În ce condiţii v-aţi închide blogul ?

R. În ordine: 1. când nu o să mai am timp deloc. 2. când o să mă plictisesc. 3. când nu o să mai am bani de host(acum e free, că deh, există Filip). 4. Când o să mor – ah, dar atunci nu o să-l închid eu…

8. Ce vârstă are blogul pe care-l între/ţineti ?

R. Undeva prin 2009 la jumătate. Deci, are… 5 ani?

9. Cum aţi decis să deschideţi un blog ?

R. Am mai spus-o, o repet acum, aici. Stăteam țintuit în vârful patului, din motive de tendoane achiliene rupte-n dungă, cu laptop-ul pironit pe genunchii tociți de timp, și citeam site-uri, bloguri… mi-am zis „de ce nu?”. Atât!

10. Este blogging -ul un viciu, dă dependenţă ?

Viciile prind numai la oameni mici. Pe de altă parte, toți oamenii au vicii. Însă, dacă și blogul/blogging-ul devine pentru cinea un viciu… îți dai seama că acel cineva este atât de singur și atât de patetic, încât poți să te consideri fericit cu viața pe care o ai, viață pe care o consideri, la rândul tău, nefericită, neîmplinită și patetică?

Leapșa merge la… cine are timp, chef și nervi să o înșface! (aș vrea să mă anunțe cine preia leapșa, ca să-i pun link!)

P.S1 Decât atât! 

P.S2: Mulţumesc…

P.S3: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

leapșa este obligatorie pentru cine vrea!

Pentru că și-au anunțat cu surle și trâmbite sărbătorirea a șase ani de existență, n-am putut să rezist, așa că m-am uitat la programul festiv al celor de la Antena3. Impresiile mi le-am pus în postul anterior.

Ăștia de la A3 au avut o idee care mi-a plăcut la culme: I-au pus pe jurnaliști să vină cu câte o poză de-a lor, de când aveau șase ani. Poză pe care au tot arătat-o pe post, cu menționarea numelui celui din poză – treabă ce a făcut parte din promovarea zilei în care ei și-au sărbătorit postul.

În urma acestei idei a celor de la A3, mi-a venit și mie o idee de leapsă: Fiecare blogger din blogroll-ul meu este rugat(să se țină cont că eu nu prea rog!!) să-și pună, pe blog, o poză cu el, de la vârsta de… hmmm… gata! vârsta din poză a individului sau a individei trebuie să fie relativ egală cu cea a blogului!!

Uite, de exemplu eu o să pun o poză cu mine de când aveam 3 ani, deși fac blogging de vreo doi ani și jumătate. Alta n-am, nici mai bună, nici mai rea. Asta e, pe aceasta o pun!

Poza:

P.S1: Poza este făcută unei poze vechi și deteriorate.

P.S2: Menționez faptul că nu e nicio supărare dacă nu ia nimeni leapșa, nu fac asta pentru link-uri sau eventualii vizitatori veniți pe acele link-uri, ci doar pentru că mi s-a părut interesant să atribuim unui blog de X ani o față de X ani.

P.S3: Cam atât! 

P.S3: Mulţumesc…

P.S4: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Stateam si eu linistit, in pat, cu telecomanda in mana, cu laptopul aprins. Era o zi frumoasa, chiar placuta in aspectele ei concrete.

Siii, ce sa vezi? Primesc un ping de la Tudor, insotit si de un mesaj pe care, desigur, nu mi-l mai aduc aminte acum, dar suna cam asa: Vreau sa iti vad adevaratul tau scris…

Mi-a stat inima in loc! Pe loc! SI, evident, iremediabil! “Hmmm, s-au prins astia!”, imi ziceam in sinea mea. “Pai cum? pai eu asa scriu de-adevaratelea. Bine sau rau, atat pot, atat fac! Sigur, incerc, ma chinui, dar cam atata… desigur, in viitor… sau nu… hmmm…  ” Siii, ce sa vezi? Cica-i leapsa, frate!

Asa ca…

(si aici trebuia sa urmeze poza cu scrisul, dar nu stiu de ce nu pot sa atasez o poza unui post. De uploadat am upload-o, dar nu merge introdusa in post. Solutia? Pun link catre ea Aici)

P.S1: A, si da, leapsa poate fi luata de cine vrea…

P.S2: Hmmm, daca stau bine sa ma gandesc… parca n-am iubit niciodata bastonasele… sa mi se traga de acolo?

P.S3: Cam atat!

P.S4 : Multumesc…

P.S5 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Am primit un premiu De doua ori. Cred ca-s bun sau ceva

Pe principiul : Nu ne premiaza nimeni, ne premiem noi intre noi-Iete ca-s dator sa premiez pe cineva. Adica, nu dator ci, incantat.

Regulile(copy/paste de la Piperusha si Cristian ) – lenea

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie să dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali; (la toata lumea merge premiul-dar, asa cum am promis, pun link catre 5 amici din blogroll)

2. Fiecare S.S. trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul;

3. Fiecare S.S. trebuie să îşi prezinte premiul pe blog şi să adauge un link la acest post , care ne explică ce este cu premiul; (LINKUL AICI)

4. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui. (am zis!)

Premiul merge către:

1. BadPisi

2. Mitza

3. Pasarea Phoenix

4. Edith

5. Cum Ne Pica

P.S1 : Oricine poate lua premiul. Serios! Ca si cum l-as inmana eu cu manutele mele. Si, desigur, cu zambetul pe buze.

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Titlul si ideea lepsei, pentru ca este o leapsa, ii apartin Domnului Badea. Asta da leapsa, nu ca prosteala aia a mea de ieri, i-auzi sa faci un top cu gagice  celebre si masculi celebri care iti plac. Pai, ce e aia? Mai jos o super leapsa. Ideea lepsei este explicata mai jos-am dat copy paste de la Domnu’ Badea, asa de lene-

“O lepșă, zic eu, atipică și care sper să genereze niște texte interesante. Tema consta în redarea în cuvinte al unui sentiment tranzitional. Vreau ca cei nominalizați să incerce să capteze cât mai bine acel sentiment și pentru a elimina riscul de a fi neînțeles o să dau și câteva exemple: prima zi de facultate, primul job, primul salariu, ziua nunții, primul copil, … etc.”

M-am uitat un pic la ceas, la ala de la mobil pentru ca nu mai port demult ceas la mana si am realizat ca primul copil mai trebuie sa astepte, ziua nuntii este inca departe, primul salariu nu a venit, desi este deja cheltuit de prin clasa a doua , primul job nu a fost remunerat si, deci nu e interesant…deci, ce ramane? Prima zi de facultate. Bone, as putea sa introduc eu alte subiecte interesante, dar ma rezum, de data asta, la ceea ce a prevazut Badea. Domnu’ Badea.

Inaintea inceperii anului universitar, sa zicem cu 2 saptamani, am decis sa imi iau calculator. Bine, ai mei au cedat si am fost la un magazin care acum a dat faliment si mi-am facut configuratia. Au zis ca dureaza o saptamana pana vine calculatorul. Bun. Nasol! Am facut varsat de vant. Da, la 19 ani Facusem 2 forme pe cand eram copil si, inainte cu o saptamana de inceperea facultei, am facut si cea de-a treia forma. Dai cu pudra d-aia, stai in casa, telefonul suna, colegii ma cautau ca sa ne mai vedem la vreun chef, asa de despartire, dar…In fine, vine calculatorul care a avut un rol important, pentru ca rupandu-i pe micuti la fifa am trecut mai usor prin chinurile caracteristice varsatului de vant. Bun. Scoala incepea 3 octombrie. Parca asa tin minte. Da, asa. Pentru ca duminica am ajuns in SB. Cautasem de pe vara o gazda. Clar, vroiam o gazda pentru ca eu nu stiam sa gatesc. Ati observat ca am zis ca nu stiam. La trecut. Mare lucru nu s-a schimbat. Nici acum nu prea stiu Am gasit niste oameni minunati : Doamna Paula si Domnul Miky. Trecuti de 60 de ani. Doamna facea o mancare extraordinara. Cu domnul vorbeam despre politica, bun simt, decenta, oameni, armata, viata, etc. Bun. Ajung la SB. M-au dus ai mei, toate bune si frumoase, adrenalina cat cuprinde, asta pana cand realizez ca ai mei urmau sa plece. Unde? Acasa. Eu, urma sa stau intr-o casa pe care, desi o mai vazusem, nu o cunostea, cu niste oameni, desi minunati, primitori si care s-au dovedit iubitori, nu-i cunosteam. Cam nasol. E sentimentul ala de “printre straini”. Nu stau acum sa il explic, pentru ca nu vreau si nici nu pot, pentru ca un sentiment nu se explica, se simte. Nu? In fine, eu m-am adaptat destul de bine si de repede, dar sunt multi care nu reusesc acest lucru si, d-aia vedem studenti drgati, betivi, curvistine, etc. Nasol pentru un parinte. Dar, asta este alta discutie.

Bun, prima zi de scoala, ca asta era ideea. Trebuia, insa, sa creez si contextul. Nu stiam orasul. Nu stiam unde-i facultatea. Un taxiu rezolva problema, dar, dar, dar…Domnul Miky a insistat sa vina cu mine. Am ajuns, am ascultat prosteala aia de discurs a alora, patetic si lipsit de substanta asa cum sunt cele mai multe. Aproape ca adormisem. Bine, adormeam sigur daca nu exista acea curiozitate normala, curiozitate determinata si multitudinea de factori ce alcatuiau ideea de prima zi de facultate : oras nou, ideea de facultate, oameni noi, studenti, elevi, etc.

Nu mai stiu ce s-a mai intamplat in acea zi. A, da. Am fost am fost pus intr-o sala mare, cu multi necunoscuti, cu profesori care ne zambeau. Totul parea asa frumos, asa nou, asa “begining of a new life”, ce mai, era misto. Mi-a placut. Parca am mers la un suc cu cativa colegi. Inainte de asta, am avut grija ca sa il expediez pe Domnul Miky. De ce? Pai, ma gandeam la dumnealui, sa stea in picioare atata timp, sa ma astepte.

Bun, la intoarcere, pentru ca trebuia sa ma intorc acasa, nu? La intoarcere, am mers cu 2 colegi. Numai ca, ei s-au gandit sa ma duca pe alt traseu. Ghici ce :  Habar nu aveam pe unde mergeam. Stiam doar un singur drum spre casa-ala pe care am mers la facultate. Bun, ma duc astia pe Bulevardul M. Viteazul. E marisor, atunci mi s-a parut imens. Poate si pentru ca era plin, dar plin, de studenti. Unii veneau, altii se duceau, altii stateau in calea ta-lucru insuportabil, cel putin pentru mine-daca vrei sa vorbesti, du-te-n(stii tu une) la tine acasa, nu sta pe drum, altii nici nu mai stiu ce faceau, cert e ca erau mase multe si mari de cetateni facultationisti Bai, trebuia sa vedeti. Mergeam si tot nu se termina nici bulevardul, nici puhoiul de oameni. In fine, ca sa nu par taran ca ma mir atat de mult , scurtez povestea si inchei prin a spune ca am ajuns acasa. Ceea ce a fost bine pentru ca eram un pic ingrijorat. Mergeam si tot nu dadeam de ceva cunoscut. Bine, o rezolvam rapid-ma urcam intr-un taxiu, dar…in fine, mi-a placut

Spre seara m-am intalnit cu niste amici din generala si liceu care se aflau in SB pentru acelasi motiv ca si mine si ne-am povestit prima zi de facultate la un pahar de vorba.

Ce am invatat din chestia asta? Atunci nimic. Atunci era doar prima zi din ceva ce avea sa urmeze. Acum mi-am dat seama ca unele lucruri au incipitul mai frumos decat sfarsitul, altele invers si altele sunt pe sistemul toate bune si frumoase.

Sper sa fie multumit Badea. Domnu’ Badea. Daca nu…auzi, stii ce? Ia, mai da-te-n colo ca am fost sincer

P.S1 : Si asta ca si leapsa mea cu topurile alea cu gagice si masculi sunt lepse care pot fi luate de catre oricine, doar se stie ca eu nu numesc pe nimeni pentru a nu parea subiectiv

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Dupa ce am vazut emisiunea Sinteza zilei din data de 14 ianuarie 2009, mi-a venit ideea de a face o leapsa pe acelasi sistem ca cel din emisiune(aproape acelasi sistem ) :

Spune top 1-10 femei/barbati care iti plac. Cum nu cred ca exista cineva caruia sa nu-i placa cel putin o persoana, in top pot sa apara de la 1 persoana pana la maxim 10. Maxim 10. Cred ca ajung  Fara mama/tata/prietena/sotie/soacra/etc – aceste persoane sunt by default pe primul loc sau pe primele locuri. Pur si simplu persoane cunoscute, vedete, desi nu prea sunt de acord cu termenul. Daca vrei mentionezi si de ce iti place.

Si, acum, topurile mele :

Topul  femeilor care-mi plac :

1. Reese Witherspoon-pentru mine e all time nr. 1…Am si o vorba, de fiecare data cand o vad intr-un film, pe net, intr-o reclama, exclam :  Doar e Reese

2. Kristin Kreuk -mi se pare ca are o frumusete dezarmanta, pe sistemul o vezi si paralizezi

3. Shakira absolut extraordinara, de la modul cum arata, la modul cum canta si danseaza

4.  Beyoncé Knowles-fenomenala pe scena si, de curand, si pe marile ecrane

5.Vivien Leigh Ce frumusete!

6. Audrey Hepburn  Sa fim seriosi, totusi e Audrey Hepburn…cum sa nu-mi placa ?

7. Ingrid Bergman  Isn’t she beautiful? Ce liniste pe chip…

8. Kate Beckinsale  Are o frumusete aparte, ca mai toate femeile din topul meu.

9. Catherine Zeta Jones Ce sa zic, are acel ceva care imi place

10.  Jenna Jameson Sa mai zic ceva?

Topul barbatilor :

1. Sylvester Stallone- Pentru mine e all time nr. 1 Acum si mereu! Sly is da man!

2. Hugh Laurie- Genial! Si, inca ceva pe deasupra…

3. Al Pacino- E un zeu!

4. Denzel Washington-Foarte tare! E un actor complet.

5. Tom Welling-corp lucrat, actor bun, carismatic si cu mult bun simt

6. Zidane si Ronaldinho-sunt jucatorii mei preferati si i-am pus pe amandoi pe aceeasi pozitie pentru ca, contrar majoritatii, ei sunt frumosi…pentru mine sunt!  

7. Will Smith-super potential uman si actoricesc

8. Ryan Phillippe – mi se pare putin neluat in seama pentru calitatile sale

9. Humphrey Bogart Mie imi place!

10.  David Beckham Arata bine, face bani din numele sau, joaca fotbal si e si familist

Sper ca va prinde ideea si ca o sa luati leapsa asta. Va spun eu ca merita, nu pentru a mai avea un post in plus ci, pentru efortul la care esti supus atunci cand te gandesti la topuri. Sincer, credeam ca daca fac o leapsa cu un top flexibil(1-10 pozitii) va fi mai usor. Deloc! Incercati si vedeti

P.S1 : Abia astept sa vad si topurile voastre

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste(da’ ia leapsa )