Achilianu

Nu cred ca mai are rost sa pun filmuletul in care Claudiu Bleont are o iesire din tipar. Un moment de ratacire. Sau unul de prostie. Sau unul prin care vroia sa tipe, prin gest, in gura mare asa: “Ba, inca mai exist!”. – Mentionez ca nici una din exprimarile astea nu-mi apartine, ele fiind cititi sau auzite.

Personal cred ca nu sunt in masura sa-l critic ori sa-l aprob, intelegandu-i, astfel, gestul. Pentru a-i intelege gestul, trebuie sa afli care a fost declicul care a precedat gestul, iar asta e greu, mult prea greu. Sau e usor, doar ca trebuie sa te apleci un pic asupra situatiei in sine, ci nu sa fii repezit ori superficial, asa cum esti constrans de viata sa fii. Cred ca daca ramai in starea initiala, cea de grobian increzator numai in ceea ce iti arata ochii trupului, atunci n-ai nicio scapare. Atunci te opresti la ideea asta(o are mica!) sau asta(a innebunit!) sau asta(a ajuns la andropauza) sau asta(vrea publicitate).

Dar parca gestul sau, ca altfel nu stiu cum sa-i zic, transmite mult mai mult. Modul in care l-a facut este sau poate fi blamat ori aplaudat, dar de aici si pana la a discredita omul este cale lunga. Cred ca cei vitriolati sunt tot aceia care balesc la jegoasele curve delicate, intruchipate de toate chilotistele televizate. Tot aia sunt cei care, intr-un fel sau intr-altul, se comporta ca niste cocalari, desi, in marea parte a timpului, ascund asta. Pentru ei e usor: Ce vad, aia cred! Nu-i mai cauta omului resorturile interioare, nu-si mai explica gestul, iau totul de bun. Sau de rau. Sau de penibil. Sau in ras. Bine, daca e sa vorbim cinstit, multi nici nu-s capabili sa fac diferenta dintre nuditatea scoasa la produs, aia dupa care balesc, si nuditatea afisata, in semn de protest, zic eu, de Bleont. Pentru ce protesta? Oohooo, uita-te in jur si o sa iti dai seama! Repet, modul in care a facut-o poate sa fie blamabil ori laudabil, dar asta e alta discutie care, la fel, nu trebuie sa implice o critica neavizata provenita din datul cu parerea, ca-i la liber, ori din tatisme.

P.S1: Intrebare: Cu ce difera Bleont, un actor bun, un om citit, de jegoasele curve delicate, care-si arata tatele siliconate de baetii datatori de tunuri si cururile pline de celulita? Atat Bleont, cat si jegoasele alea au dat dovada de nuditate. Daca nimeni nu observa nicio diferenta sau daca nimeni nu realizeaza ca nu doar blamarea/laudarea lui Bleont este necesara, ci si a jegoaselor, dar mai ales intelegerea fenomenelor, atunci… la dracu… suntem pierduti!

P.S2: Cam atat! 

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Ma gandeam zilele astea la dragoste. La partea ei mai ipocrita-dragostea la prima vedere. Ca sa sintetizez, pentru ca as putea sa ma intind de nu va vine sa credeti, cred ca dragostea la prima vedere nu este decat ceva foarte lame. Nu exista asa ceva. Este vorba doar de atractie fizica si atat. Ipocrizia vine apoi si se reflecta foarte bine in raspunsurile la intrebarea : “Ce ti-a placut cel mai mult la persoana iubita, atunci cand ati inceput relatia?”. De fapt, exista numai un raspuns care ia mai multe forme : “Mi-a placut sufletul ei”. Ba, ma lasi! Nu, ti-au placut formele ei si atat! N-am vazut pe nimeni care sa aleaga “ultima stramba din mii de fiinte si sa spuna la totii: ca ii place modu in care scuipa seminte”(Parazitii-Rau sau bun). Nu, toti umbla dupa bunaciuni. A, ca nu se aleg cu bunaciuni, asta-i alta treaba.

Lucruri de genul asta nu fac cinste nici baiatului si nici fetei. E doar atractie fizica, hormonasii se joaca in stilul lor haotic. Dar nu, noi trebuie sa transformam totul in ceva mistic, trebuie sa acordam credit destinului, trebuie sa ne inconjuram de acel “it was magic”. Nu, nu, nu, e doar ceva fizic. Adica, la inceput, tu vrei sa fie ceva fizic. Daca ai noroc(nu stiu cum sa ii zic), prosteala asta cu “dragoste la prima vedere” se transforma in dragoste adevarata, daca nu…nu!

Sunt rau si, poate ca o sa imi ziceti asta, dar asa vad eu lucrurile : O vezi/il vezi. Ce vezi? Normal, corpul! Nu-i vezi sufletul, nu-i vezi inima buna si calda, nu-i vezi spiritul…Nu, nu, nu, ii vezi corpul…E simplu : Te atrage sau nu? E matematic, daca te atrage mergi mai departe pe ramura DA, daca nu te atrage, mergi pe ramura NU…

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu cand aud “Oh, a fost magic, a fost dragoste la prima vedere…” ma ia bataiala! E aproape la fel de lame ca si “da, suntem speciali, unici si perfecti in imperfectiunea noastra”-lucru care poate-i adevarat, dar cu siguranta e foarte gretos, nefolositor si, se pare, este folosit ca alibi atunci cand o dam in bara.

Am un amic care s-a indragostit la prima vedere de vreo 10 ori in 3 ani. Mi-a zis ca a fost magic de fiecare data. Pentru ca mereu zicea ca e pe bune, ca si-a gasit iubirea vietii, ca o sa o duca la altar…Ghici ce : Saptamana trecuta s-a indragostit iarasi…da, tot la prima vedere…

P.S1 :  Multumesc…

P.S2 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta!

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Intrebam si suntem intrebati, dar v-ati gandit vreodata cati dintre cei care intreaba chiar vor sa afle raspunsul? Cati au timp ca sa il asculte? Cati au calitatea de a da un sfat dupa ce au auzit raspunsul? Cati au calitatea de a nu se comporta ca niste nesimtiti dupa ce aud raspunsul?

Poate v-ati intrebat, poate nu, cert e ca oamenii nu se mai “deschid” asa usor. Le este mai greu sa discute despre problemele lor chiar si cu prieteni apropiati, rude sau iubit/iubita/sot/sotie. Cica asta e nasol. Foarte nasol…

Ion : Ce mai faci? (ce gandeste?  : Prietene, spune ca faci bine, te rog, n-am chef, timp si nervi sa te ascult cum te plangi ca nevasta te inseala, la lucru esti un papagal, iar cei 2 copii ai tai sunt o deziluzie)

Vasile : hmmmm…Bine!

Ion : (Doamne Ajuta! Slava Domnului ca a zis asta…am fost scutit de juma’ de ora de chin, sau de senzatia pe care ar fi lasat-o scuza mea penibila potrivit careia ar trebui sa plec pentru ca am uitat sa cumpar castraveti ,  sau schimbarea subiectului ar fi fost prea nepoliticoasa?)

Ma amuz uneori cand sunt intrebat ce mai fac…putini, poate prea putini oameni intreaba “ca sa stie”…multi o fac din curtoazie, poate din instinct, din obisnuinta…

Desigur, mai exista si oameni care intreaba pentru ca le pasa…astia-s rari…voi ati intalnit astfel de persoane?

P.S1 : Acel “bine” masecheaza atat o imposibilitate a intrebatului cat si una a intrebatorului…

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste (da’ intreaba pentru ca vrea sa stie)