Achilianu

Asa se numeste episodul 14(sezonul 6) al serialului House M.D. Dupa cum am mai zis, imi place la nebunie serialul, de House si de Hugh Laurie. Dar, nu vroiam sa scriu despre asta. In acest episod, House si echipa sa incearca sa “repare” o femeie-bloggerita. Evident ca o repara, doar e House, nu? Dar, asta nu-i important, ceea ce mi-a atras atentia este urmatoarea replica(bloggerita catre sotul ei) : “Urasc faptul ca nu ai si tu blog! Urasc faptul ca nu stiu ce gandesti!”

Tragic, dar adevarat! Blogurile si retelele de socializare au ajuns sa transforme “private lives” in “public lives”. Lucru care- nu-i deloc bun. Adica, da, daca esti cat de cat cu capul pe umeri, nu ar trebui sa ai nicio problema. Spui exact cat vrei, cum vrei si cand vrei. Cateodata asta nu e de ajuns. De ce? Pentru ca, desi nu o recunoastem, vrem sa fim vedete, vrem sa fim “ala/aia care scrie pe blogul X”, vrem sa fim apreciati atat de oamenii care ne cunosc, cat si de cei care nu ne cunosc. Pentru ca vrem sa vedem daca mai exista in lumea asta mare si, uneori rea, oameni care gandesc ca noi, simt ca noi, traiesc ca noi. Plus ca asta-i la moda(fiecare trebuie sa aiba un blog si fiecare trebuie sa aiba cont pe retelele de socializare).

Nu, nu ma intelegeti gresit, eu sunt unul dintre oamenii care apreciaza beneficiile aduse de retelele de socializare si, dupa cum sigur ati realizat, sunt unul dintre oamenii care se bucura ca poate sa-si spuna parerea, mai bine sau mai rau,  despre orice.

Partea negativa vine numai atunci cand petreci mai mult timp in fata calculatorului, decat, sa zicem, cu familia. Sau, mai rau, daca incepi sa iti dai intalnire cu cei cu care vorbesti pe net. Nu e nimic rau in asta, cu conditia ca oamenii d epe nei sa nu fie…dereglati la creieras. Am auzit, cel putin in ultima perioada, cateva cazuri de acest genu, nu?

Inainte era MIRC-ul. Dar, era “mai inofensiv”. Oamenii nu realizasera ca au drepturi sau, cel putin, nu se gandeau ca pot sa scape basma curata din situatii incriminatorii. Acum, un criminal cu sange rece poate sa scape pentru ca are drepturi. Un violator poate sa pretinda ca nu gandea cand sechestra femei pe care le viola, le batea cu bestialitate si apoi iarasi le viola.

Sigur ca exista si oameni de bine in online. Sunt putini, cel putin asa cred. Stiti ce, chestia asta cu online si offline a fost inventata de niste luzerasi care au dorit sa isi identifice viata plina de patetism : Eu sunt shmecher ca am viata in online, unde-i frumos si bine, unde pot sa pun o poza cu unu cu muschi si sa zic ca-s eu, desi eu sunt chelios, cu burta si cu creierasul varza. Insa, viata adevarata e in offline…Acolo ai facturi de platit, responsabilitati, job-uri, acolo e frumosul si uratul, acolo e binele si raul, acolo e usorul si greul. Online-ul e doar o transpunere a offline-ului. Un schimb de forma, fondul ramane acelasi…Poate ca ideea este : Lupul isi schimba parul, dar naravu’ ba…

Despre pozitivul existentei blogurilor si retelelor de socializare nici nu trebuie sa va mai spun, pentru ca, intr-un fel sau in altul, cu totii traim in aste vremuri moderne, nu?

Si, pana la urma, lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S1 :  Multumesc…

P.S2 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Poate sunt eu de moda veche. Poate! Poate sunt eu mai traditionalist. Poate! Poate sunt eu mai prost…informat. Poate! Dar, sunt unele lucruri care mi se par hidos de amuzante. Accentuez hidos! Unul din multe astfel de lucruri este purtatul in exces al pantofilor sport. Daca ar fi numai asta, as putea sa fiu agresat verbal, pentru ca si eu port pantofi sport destul de des. Dar, nu e numai asta. Hidosul amuzament este pus in functiune de toate detaliile generate de “obsesia” pantofilor sport(aka adidasi). Am pus in ghilimele pentru ca la unii se maifesta mai mult decat la altii. Ma refer strict la cei obsedati de adidasi, la cei care asteapta “noua colectie”, la cei care au in papucaria personala numai adidasi. Bocanci? Da’ de ce? Pantofi? “Pai, eu sunt mai sportiv, de felul meu, eu nu port costum…deci, nu am nevoie de pantofi.” Asta vine, cel mai adesea, de la niste puhavi a caror burta ii impiedica sa-si vada obiectul reproducator atunci cand merg la baie ca sa elimine berea.

Am amici folbalisti-joaca prin divizile inferioare si de aceea nu au ajuns la stadiul, in opinia mea, de fotbalisti. Dar, bai frate(soro), si aia stiu ca trebuie sa aiba si altfel de haine decat cele sport. Aia sunt niste oameni normali, asa cum si eu sunt un om normal, asa cum cred ca si voi sunteti niste oameni normali. Sper!

Sportivii care nu este sportivi stiu una si buna : “Trebe sa-mi iau trening si adidasi si asa-s cool “. Da? In ochii cui? In ai mei, nu! Inteleg ca exista dorinta aia de a purta adidasi de firma. Inteleg. Sunt faini, sunt comozi, au te miri ce tehnologie care cica elimina mirosurile, dar daca iti put picioarele asemeni unui dihor, nu cred ca te salveaza ultima pereche de adidasi de la like, abibas sau punga.

Insa, totul a inceput de la proasta intelegere a purtarii hainelor sport. Sa ne gandim putin! Mai mult, stiu, e dificil! Cel putin pentru mine! Hmmm…haine sport? Bai, sa aiba legatura cu sportul? Sa aiba legatura cu activitati in care ai nevoie de mobilitate? Nu sunt sigur…cred ca da! Bai, da, asta este! Hainele sport, au fost create ca sa fie purtate cand faci niste activitati in care este necesar sa ai mobilitate. Din punctul meu de vedere, caratul mobilei este o activitate in care ai nevoie de mobilitate-deci, haine sport+adidasi.

Dar, nu, la noi totul este inteles in gura. La noi trebuie sa vina Gigel si sa-si arunce salariul pe o pereche de adidasi. Ca-i cool! Pai, Gigel, ce mai mananci? Nu conteaza, ba, daca stomacu’ bataie a foame…sunt in randul lumii, nu? Am identificat una din componetele obsesiei “haine+pantofi sport”…….Cum te vede lumea… Asta-i important…probabil! Ca o paranteza, eu incerc, pe cat posibil, sa nu ma intereseze ce crede lumea despre mine si cum ma percepe. De ce? Pentru ca lumea este mult prea obiectiva in ceea ce-i priveste pe ceilalti si mult prea subiectiva cand vine vorba de ea. Adica, ei e buni, tu esti nasol orice ai face. Bineinteles, tin cont(cat de cat) de ce cred cei apropiati mie

Poate cea mai importanta componenta a obsesiei “haine+pantofi sport” este prostia. Rar mai gasesti prostie asa de pura, asa de hidoasa, asa de comica(asta daca tu esti cat de cat echilibrat/a). Nu intra in discutie retardeii care au niste foarte multi bani-de la tata, ca au furat ei, ca i-au mostenit de la vreo matusa/unchi/bunica. Aia au bani si, desi de cele mai multe ori ii arunca pe porcarii, ei au de unde. Nu, eu ma refer la Gigel si la Maricica. Lucratori pe un salar de mizerie, la Gheorghe care minte pe ma-sa ca s-a marit fondul scolii, la Vasilica care se da cu fundul de pamant prin cartier…ma refer la oamenii care isi castiga banii…bani care nu e prea multi. Cum ar veni, ma refer la clasa de mijloc.

Incerc sa nu intru in detalii, pentru ca s-ar putea ca unul din amicii mei, unul din personajele din povestioara urmatoare, sa citeasca blogul. Bun! Era o seara de mai, desi nu era mai, dar suna fain. Impreuna cu 2 prieteni am decis sa bem cate o bere. Ca sa nu stam in fumul de tigare din bar, ne-am gandit sa mergem la unul dintre ei acasa. Mai o muzichie, mai o poveste. Bun! Numai ca astia 2 s-au pus pe discutia despre adidasi. Mie mi se parea comic pentru ca stiu ca veniturile lor provin exclusiv de la parinti si, de cele mai multe ori, sunt acceptabile…deci, mici! “Mama, frate, ce misto sunt astia! Ii cumpar! Uai, sunt numai 599 lei! Ba, esti nebun! Maine ma duc sa-i cumpar!”

Doua comentarii :

1. Cand l-am intrebat cati bani are in buzunar raspunsul mi-a provocat un zambet(evident ca nu mi-a spus din prima, dar am insistat)…10 lei…pentru ca ma-sa nu luase salariul. Aici intervine si prostia si prima componenta…Cum te vede lumea sau, mai exact, cum vrei sa te vada lumea : cool sau shmecher sau de-al lor…dar si cea de-a doua componeta : prostia pentru ca baiatul stia ca nu are bani, dar vroia sa para tatic in fata noastra. In cazul meu nu i-a reusit si el o stie.

2. Sa zicem ca avea banii. Sa zicem! Mi se pare absurd de golanesc modul in care vorbea despre 600 lei cand in tara asta exista pensii mult mai mici, cand bursele sunt mult mai mici(sau asa stiam, macar pentru alea trebuie sa inveti), cand foarte multi romani traiesc dintr-un venit sub costul acelei nenorocite de perechi de adidasi. Pai, daca-i spun bunicii povestea asta face infarct. La 350 lei pe care-i castiga? Clar! De fapt, aceasta nesimtire se mainfesta peste tot in Romania. Nu numai la adidasi! Pai, de exemplu, alesii neamului nu se plimba in masini pe care noi nu o sa ni le permitem niciodata? Sau javrele alea de pitipoance, alea intretinute, oare hainele lor, gentile lor, nu sunt mult mai scumpe? Ba da! Si ei/ele le arata intr-un mod sfidator. Dar, e bine! Noi suntem mai destepti ca ei, noi avem scoala, noi avem codul bunelor maniere intiparit in creieras, noi traim din fapte bune…

A treia si ultima componenta…in sfarsit cred ca spuneti voi in creierasul vostru…asa zic si eu ca ma dor mainile de cate aberatii am spus sau nu…A treia componeta este Ideea de fashion. Este o idee proasta din start. Sa fii la moda! Am inteles, dar daca nu imi permit sa fiu la moda? Pai, atunci, esti un dobitoc…Ati vazut nebuneala cu balerinii, nu? Mie mi s-au parut hidosi. Acum simt la fel. Dar, toate retardelele s-au conformat la cretinitatea conform careia purtatul balerinilor e trendy. Aici ar mai intra o subcomponenta : Perceptia de sine- Atunci cand vad pe cineva in costum, foarte multi oameni au idei preconcepute : “Vai, eu sa ma imbrac in costum…ca ala? Vai, nu, eu sunt un om de actiune, eu sunt de fire sportiv, eu ma simt comod in haine sport…” Asta vine de la unii cu burta de dimeniunea Chinei si de la unele cu fundul imens(au nevoie de minim 2 scaune ca sa isi aseze posteriorul comod). Probabil, sporturile lor favorite sunt  : halbere, sticlism, coniac-canoe, aruncatul cu privirea la Jose Armando din canapeaua care nu mai rezista…

P.S1 : Acest post nu critica pe nimeni…cine se simte…inseamna ca nu-i nesimtit!  Ideea e ca de cele mai multe ori ne limitam optiunile in speranta ca defectele noastre o sa fie cosmetizate, astfel putand, in iluzia noastra, sa fim acceptati de ceilalti…Poate punem prea mult accent pe ceea ce cred atii despre noi si, asa, uitam sa vedem ce mai credem noi despre noi…

P.S2 :  Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta!

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Voi vedeti ce se intampla pe meleagurile mioritice, in afara lor, in noi, pe langa noi? Numai cu subiecte neexistentiale ne ocupam, numai cu barfe, cu caterinca, cu destrabalare, cu prosteala, cu hotie, cu orice altceva mai putin cu ceea ce ne-ar putea fi de folos. Nu mai zic acum de autodepasirea spirituala si profesionala sau de comuniunea cu universul si cu divinitatea, dar sa nu fim capabili nici macar de a distinge intre rau si bine. Pentru ca asta se intampla. Petru ca mereu alegem sa dam importanta unor lucruri si/sau persoane care nu merita asta, care nu merita atentia noastra, care nu merita. Mereu a fost asa, dar la un alt nivel. Acum am ajuns la stadiu de profesionisti. Mintim si ne mintim. Scopul? Asta e, nici noi nu mai stim care-i scopul. Si, totusi, de ce continuam in minciuna, de ce facem ceea ce fac si altii, de ce acceptam nonvalorile, de ce demonizam pe cineva dandu-i astfel sansa sa se victimizeze, de ce promovam ceva sau pe cineva care, intr-o lume, nu normala, nu perfecta ci, realista, nu ar primi nicio promovare, de ce acceptam existenta cadavrelor motivate cu pretextul “pentru progres, siguranta si dezvoltare”, de ce acceptam si, mai mult, ne facem ca ploua, atunci cand un alt om este sacrificat…Un prim raspuns este pentru ca putem. Un al doilea este pentru ca vrem.

P.S1 : lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta. Imi place aceasta axioma, daca as si folosi-o mai des…Nu in teorie, pentru ca o folosesc de ceva vreme ci, in practica…

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Suntem toti importanti. Fiecare crede ca universul se invarte in jurul sau , poate ca asa este. Poate ca d-aia suntem unici. Poate ca, exceptand anatomia, obiceiurile si asemanarile, fiecare dintre noi suntem un soare in jurul caruia se invart ceilalti-prieteni, dusmani, familie si necunoscuti. De aici, putem dezvolta o intreaga teorie-cea numita ” EU si lumea”. Daca prietenii si familia se invart in jurul nostru, la fel cum facem si noi in jurul lor, asemeni Pamantului in jurul Soarelui, intr-o miscare echilibrata care debordeaza de armonie, ai putea crede ca dusmanii sunt acele planete cu dereglari ale axei. Intr-o miscare haotica, dusmanii intra in conflict cu noi. Necunoscutii, pe de alta parte, se pot regasi, in viitor, in prietenii, dusmanii sau in familia noastra. Fiind unici, fiecare dintre oameni este un EU. Asemeni ciocnirilor dintre 2 planete, o ciocnire intre un EU si un dusman poate produce efecte dezastruase asupra acelui EU, asupra dusmanului, dar si asupra familiei si prietenilor lor care, evident sunt influentati zilnic de o forta exercitata de acel EU. Forta poate sa fie iubirea, prietenia si, in unele cazuri, neintelegerea care duce la dusmanie. Cand acel Eu inceteaza sa mai fie pur, cand se schimba, chiar si foarte putin, forta sa se schimba, influenta sa se schimba, atractia dintre EL si celelalte “planete” se schimba, uneori sesizabil imediat, alteori nu. Un caz aparte ar fi moartea unei planete EU. Poate asemeni unei stele cazatoare insa, cu o mult mai mare intensitate, moartea unui EU produce un moment de tacere, de neintelegere. Realizezi atunci ca si tu esti tot o planeta si ca la un moment dat ai sa produci acea disperata neacceptare succedata, evident, de liniste…

P.S1 : Imi place sa cred teoria asta, poate si pentru ca ea ne confera importanta…Unde este Dumnezeu in toata aceasta teorie? Stie cineva?

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste