Achilianu

Echipa FC Barcelona, iubirea vieții mele în materie de fotbal, a câștigat Supercupa Spaniei, în detrimentul celor de la Real Madrid, scor 3-2, după ce în tur a fost egal, 2-2.

Ce mi-a plăcut? 1. Că a căștigat Barca, normal. 2. Că Guardiola a devenit cel mai titrat antrenor al grupării blaugrana. 3. Că a debutat Fabregas. 4. Că Abidal a făcut un meci mare, omul mi-a intrat la suflet după ce a trecut, prin operație și recuperare, peste tumoarea la ficat descoperită în acest an. 5. Că Messi și Cristiano Ronaldo continuă să se provoace din punct de vedere sportiv – Messi a devenit cel mai bun marcator din istoria Supercupei, iar CR7 a marcat golul 100.  6. Că a rămas președintele Realului să vadă premierea Barcelonei, ceea ce denotă respect pentru adversari și caracter!!! 7. Jocurile celor două echipe: Așa cum am mai spus, Realul a progresat foarte mult, iar Barcelona încă nu și-a intrat în mână!

Ce nu mi-a plăcut? 1. Arbitrul a cam pierdut meciul din mână, iar intrările brutale și simulările și-au făcut apariția. 2. Bătaia de pe final, care face rău fotbalului! 3. Măgăria lui Mourinho din minutele de final, când l-a tras de ureche(așa am văzut eu!) pe secundul lui Guardiola. 4. Disputa dintre Villa și Ozil. 5. Că jucătorii Realului au plecat la vestiare(nu știu dacă așa trebuia, ca să lase loc campionilor), dar mi se părea mai ok să stea pe teren și să-i aplaude pe învingători.

P.S1: Repet ceea ce am spus și pe facebook… Un Barca-Real pentru un fan al fotbalului e ca o zi de duminică pentru un muncitor care prestează de luni dimineața până sâmbătă seara…

Anul acesta,  Supercupa Spaniei se dispută între FC Barcelona, campioana en-titre, și Real Madrid, câștigătoareai Cupei Spaniei, în dauna aceleași FC Barcelona. Prima manșă s-a disputat la Real acasă, iar cea de-a doua se va juca pe Camp Nou, joi dimineața, de la ora 00.00, ora României. Primul joc s-a terminat la egalitate, 2-2.

S-a terminat egal, deși eu am văzut un Real mai bine intrat în meci, mai dornic de victorie sau, în amintirea sezonului trecut, de revanșă. Barcelona a părut mai degrabă o echipă abia venită din vacanță, ceea ce și e, dar o echipă care nu realizase că avea în față marea rivală, ci o secund-divizionară din România.

Încă din pregătiri Realul dădea semne că vacanța e pentru ei doar o perioadă în care-și pun la punct jocul. Guardiola a preferat să ruleze jucătorii, să le dea și celor de la echipa a doua șansa de a face cantonament cu „ăia mari”. Plus că de la Barcelona au lipsit foarte mulți jucători, aceștia fiind la echipa națională, prin turnee sau la amicale. Așa că, din păcate, s-a cam întâmplat ce am prezis: Un Real mult mai tenace și o Barca ce se „recupera” după vacanță. O Barcelona care, pe alocuri, nu s-a regăsit. De altfel, în acest meci Realul i-a luat locul Barcelonei, în ceea ce privește jocul spectaculos, dominarea și sugrumarea adversarului, din punct de vedere fotbalistic, evident. Nici Barcelona n-a stat în loc, și a împrumutat de la marea rivală acuratețea golurilor: Puține ocazii de gol, dar alea au fost și transformate. Până la urmă, a fost un joc economicos al catalanilor și un joc în care inițiativa a avut-o gruparea blanco.

Dacă mă întrebi pe mine, Messi nu trebuia să joace. N-a făcut mai nimic. De abia a atins mingea. Asta deși a dat și gol. Nu trebuia să joace pentru că nu făcuse pregătirea cu echipa, venea după un sezon epuizant și, mai ales, după o deziluzie la Copa America. Însă, o vedetă de nivelul lui nu are cum să nu joace. N-ai cum să-l lași pe bancă, mai ales că în orice moment poate să îți decidă meciul, așa nepregătit cum e el.

Una peste alta, se anunță un retur de foc, iar personal mă aștept chiar la o Supercupă decisă la penalty-uri. Regulile fotbalului spun că Realul și-a diminuat serios șansele de a câștiga Supercupa, dar într-o confruntare Barca_real niciodată nimic nu e decis. Ba mai mult, eu cred că Realul merge la Barcelona cu un moral foarte bun, deoarece în acest meci nu i-a ieșit niciun strop de tiki-taka grupării blaugrana. Sigur, nu era Xavi, apărarea era încropită, Thiago nu s-a obișnuit cu meciurile mari, iar Alexis încă nu se înțelege cu Messi, dar realitatea din teren indică un ascendent al Realului asupra Barcelonei. Rămâne să vedem!!!

P.S1: Abia aștept meciul de miercuri noaptea/joi! Se urcă pe mine niște tone de emoții, dar un asemenea spectacol merită! Dacă s-ar putea să fie un meci din acesta în fiecare zi sau, ca să nu fiu prea de tot, măcar unul pe lună… Așteptarea merită! E ceva din altă galaxie, că doar se întâlnesc extratereștrii cu galacticii, nu?!

P.S2: Cam atât! 

P.S3: Mulţumesc…

P.S4: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Înainte să scriu acest post, am fost un pic în cumpănă. Nu știam dacă să-i dau titlul de mai sus sau pe acesta: „Messi n-a putut. Doar Maradona putea!”.

Ambele sunt justificate, având în vedere că echipa Argentinei a fost eliminată de la Copa America, de către echipa Uruguayului. La penalty-uri. A, și da, Uruguay are o echipă fantastică. Muncitoare, arțăgoasă și foarte talentată!

Împropriu am denumit-o eu „echipa Argentinei”, totodată și favorita mea, căci Argenina nu are o echipă, ci o listă de fotbaliști foarte buni. Nu are, deci, un grup. Dacă aș pica în păcatul cel de pe urmă al suporterului român, aș putea să spun că Argentina este asemeni României, adică are echipa în reconstrucție. Dar nu este chiar așa, deoarece România nu are fotbal și nici fotbaliști, pe când Argentina are fotbaliști, dar n-a găsit încă superglue-ul care să-i facă pe  jucători să tragă în același sens, să simtă împreună, să fie o echipă.

Messi, probabil ce mai bun jucător al momentului, atât pe teren cât și în afara lui, are nevoie de o echipă. Astăzi, de exemplu, Argentina nu a avut apărare. Bine, a avut, dar a fost pe lângă situație. Singurul care s-a chinuit a fost Javier Zanetti. Omul are mâine-poimâine 38 de ani. Mai mult, Argentina nu a avut nici mijloc. Știu că discursul cretineților este plin de expresii de genul „Messi nu face nimic la națională pentru că nu-i are pe Xavi și Iniesta, ca la Barcelona!”, lucru cu care, până la un anumit moment pot să rezonez, dar de la a nu-i avea pe principalii furnizori de pase, până la a nu avea oameni care să îi mai aducă 3-4 mingi spre tine, e mare lucru. Singurii care au mai mișcat un pic au fost: Javier Mascherano și Fernando Gago. Atacul, presărat cu oameni de milioane, a dezamăgit. Gonzalo Higuain, deși a marcat, nu trebuia introdus, iar Kun Aguero a jucat pe o poziție care, se pare, nu-i place. Carlos Tevez nici măcar nu trebuia introdus!

Singurul jucător pe care l-am remarcat a fost Javier Pastore. Se înțelege foarte bine cu Messi, lucru pe care ar trebui să-l afle și conducerea FC Barcelona! Omul are o viziune a jocului care este cu mult peste cea a altor jucători din lotul Argentinei. Păcat că nu a fost folosit mai mult, iar în meciul decisiv nu s-a început primul 11 cu el!

Ca o concluzie, Messi nu are pare de coechipieri care să se ridice la nivelul la care el joacă. Eu zic că el merită, mai ales pentru că se așteapă atât de mult de la el. Și, ca să zic ceva și despre celălalt titlu… Ei bine, Maradona putea. Putea și singur! Messi nu poate! Încă nu poate! Maradona lua mingea din careul propriu și se oprea, dacă vroia, în poarta adversă. Messi ar putea să facă asta, îi permit calitățile fizice și tehnice, dar… încă nu poate! Încă e temător, preferă să paseze, să nu țină mult mingea, să nu cumva să greșească, pe când Maradona avea mai mult tupeu. Da, asta e. Maradona avea tupeu, dar un tupeu frumos, care putea să dea naștere unor lucruri splendide și istorice. Și de cele mai multe ori a făcut-o. Messi n-are același tupeu. Încă nu-l are…

Sursa Foto

P.S1: Cam atât! 

P.S2: Mulţumesc…

P.S3: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Nu pot să spun că sunt fan Messi. Mie nici nu-mi place Messi. Bine, îmi place în sensul că joacă la Fc Barcelona, echipa mea de suflet. Dacă ar juca la orice altă echipă, parcă mi-ar fi indiferent. Sigur, e bun, poate cel mai bun la ora actuală, dar nu are acel ceva care să mă transforme într-un fan iremediabil. Poate așa sunt eu…

Pentru mine ultimul Zeu al fotbalului este Ronaldinho. Păcat că în ultima perioadă  cariera sa  a luat o turnură pe care nimeni nu o anticipase. Înaintea lui a fost Zidane, la a cărui retragere mi-am dat seama că n-am să mai iubesc un fotbalist, așa cum l-am iubit pe el.

N-am nebunia aia patologică în creieraș, așa cum o au unii, să fac comparații între Messi și CR7, sau între el și ceilalți coloși din lumea fotbalului. Nu cred că asta este relevant, când fotbalul evoluează de la an la an și, mai ales, când fotbalul este un joc de echipă.

Însă, Messi este un genial. Un genial prin jocul său, prin faptul că joacă la cea mai bună și frumoasă echipă din fotbalul actual, prin fair-play-ul de care dă dovadă în fiecare minut pe care îl petrece pe teren sau în afara lui.

Normalitatea -ca să zic așa – s-a petrecut întocmai și la timp: Lui Messi i s-a facut o baladă

P.S1: Mulțumesc uploader-ului.

P.S2: Cam atat! 

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

iar eu sunt cel mai fericit om!

Echipa FC Barcelona a câștigat UCL 2011, învingând-o în finală pe Manchester United, cu scorul de 3-1. Pe teren, de dragul cutumelor jocului de fotbal, au fost doua echipe, dar FC Barcelona a dominat de la un capăt la altul.

Manchester United este o echipă fantastică, ocupă o parte importantă din istoria fotbalul mondial, care, împreună cu atuu-ul numit Alex Ferguson, îi conferă dreptul de a se afla, an de an, în finalele Uefa Champions League. De cealaltă parte o avem pe Barcelona. Un proiect relativ nou, început acum trei ani de zile, cu un antrenor tânăr, dar şi cu o echipă disciplinată, talentată şi, mai presus de toate, o echipă ce se respectă pe sine, aşa cum îşi respectă fiecare membru în parte: de la antrenor la jucător, de la maseur la portarul de la stadion.

La drept vorbind, finala a fost câştigată de echipa care a jucat mai bine şi, până la urmă, de echipa pe care toti oamenii care iubesc fotbalul o vedeau favorită. Barcelona a prestat un fotbal de calitate, antrenant, plăcut ochiului. Nici nu avea cum să fie altfel, căci, de cealaltă parte, am văzut o Manchester timidă, care nu putea să atace. Rooney a fost singurul jucător de la diavoli care s-a zbătut, ceilalți păreau fie speriați de forța ofensivă a catalanilor, fie nu doreau să iasă din parametrii tacticii stabilite.

Barcelona nu a surprins cu nimic. Ne-a demonstrat-o, de atâtea ori, că doar așa poate să joace. Problema tuturor adversarelor Barcelonei nu ar trebui să fie blocarea lui Messi sau a celorlalți jucători, ci găsirea unei soluții, în propria ogradă, pentru a-și aduce echipa la nivelul impus de Barcelona. Tot respectul pentru echipe ca Real Madrid, Manchester, Arsenal sau orice altă grupare, dar nici una nu s-a ridicat la nivelul Barcelonei. Asta deși Barcelona joacă de trei ani la fel… și, totuși… diferit în fiecare meci.

Abidal căpitan

FC Barcelona este mai mult decât un club, iar acest lucru este știut de fiecare suporter blaugrana. Acum, cu această ocazie, a aflat toata lumea!!!

Viitorul sună bine?

Mulți se întreabă dacă FC Barcelona se va opri din această supremație… Eu n-aș numi-o supremație, ci, mai degrabă, placere de a juca fotbal… Și astfel, răspunsul ar fi: Barcelona nu se oprește niciodată. Nici când pierde, nici când câștigă. Prefer să cred ca Barcelona învața din propriile-i greșeli, că știe să-și sărbătorească victoriile și, evident, că știe să schimbe atunci când ceva nu mai merge.

În concluzie, am avut parte de o finală frumoasă, cea mai bună echipă a câștigat, iar Zeul Fotbal – presupun – e mulțumit.

P.S1: Visca el Barça!

P.S2: Cam atât! 

P.S3 : Mulţumesc…

P.S4 : Sănătate cititorului şi celui care nu citeste…

Astăzi sunt ocupat cu finala UCL(TVR, 21.45). Emoții, nervi, așteptare, toate asezonate cu multă pasiune pentru fotbal. Și mai ales pentru Barcelona, echipa care pentru mine înseamnă însusi FOTBALUL.

Prezentarea meciului îți dă fiori, nu?

Și drumul Barcelonei spre finala de pe Wembley

P.S1: Două echipe care se află în finala unei competiții sunt, după părerea mea, cele care merită cel mai mult acest lucru. Deși mi-ar fi plăcut mai mult o finala Barca-Real, finala FCB-MAN UTD mi se pare una pentru și în spiritul fotbalului. Normal că vreau, cu toată ființa mea, să câștige FC Barcelona. Mai mult, chiar am un pariu cu mine, pe care o să-l pun în practică imediat după ce Barca o să câștige finala!

P.S2: Visca el Barça!

P.S3: Ce am mai scris pe TS.

P.S4: Cam atât! 

P.S5 : Mulţumesc…

P.S6 : Sănătate cititorului şi celui care nu citeste…