Achilianu

Jale mare prin online. Norodul varsă false lacrimi, nu pentru că ar fi murit puterea click-ului ori cea a publish-ului din wordpress, ci pentru că nu există un buton de dislike pe Facebook. Vezi, omul, luat cu sau fără context, e hater rău de tot. „Să moară capra vecinului” n-am inventat-o noi, așa cum ne mândrim, ci ea există dintotdeauna. Românii doar au dus-o la un alt nivel, unul superior.

Ce fericire să capeți după ce-ai apăsat cu înverșunare acel banal buton? Înțeleg, e un fel de „ți-am tras-o, fraiere” sau „ești prost, bă”. Repet, asta înțeleg, dar nu pot să cuprind cu mintea de ce aș vrea să fac acest lucru. Mie, spre exemplu, dacă nu-mi convine ceva sau cineva, fac în așa fel încât să mă depărtez de cel care face acea acțiune. De ce aș vrea să stau în preajma cuiva pe care, din diverse motive, nu-l înghit? Sau, dacă nu pot să fug cât văd cu ochii, încerc măcar să evit cât pot prezența respectivului. Și-mi iese. Pe cuvânt!

Ajunși cu discuția aici, nu pot să nu mă întreb de ce pe Facebook, un loc în care poți să te ferești perfect și ușor de cei „nedoriți” și, pe cale de consecință, de dejecțiile lor, se cere cu insistență dislike-ul. Nu pot, nici nu cred că e ceva de înțeles, în afară – probabil – de a admite că oamenii sunt, în esență – adică dezbrăcați de toate paltoanele ipocriziei, necesare de altfel pentru a supraviețui în societate – hateri, ciudoși, găunoși în suflet, răi și, în cele din urmă, proști.

P.S1: Cam atât! 

P.S2: Mulţumesc…

P.S3: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Pe blog

Îmi place un lucru extraordinar de mult. Îmi place faptul că, de când facebook a introdus butonul de “like”, eu nu primesc like-uri de pomana. Nu mi-am propus, nici nu-mi doresc. Până la urmă, niciun like dat de-a-n boulea nu folosește nimănui: nici blogger-ului, nici persoanei care like-uiește, nici vizitatorilor care pot sau nu să fie impresionați de numărul de like-uri pe care un post le-a primit. Deci, nimănui! Militez pentru un lucru, zic eu, de bun simț: Dă-le unlike celor care dau like-uri de pomană!!!

Pe Facebook

Nu există nimic mai dezgustător pe net, decât un om(să-i spunem așa) care dă like-uri pentru a le primi înapoi. Sau, ba da, există: Popândăii care participă la concursuri, și care, din rațiuni înțelese numai de ei, consideră necesar să-i streseze pe ceilalți, cerând like-uri. Sigur că persoana în cauză își ia un unfriend cât ea de mare, dar parcă nu e de ajuns. Ok, eu mă scap de imbecil/ă, urmează ca și alții să se scape, dar…

Gunoiul ăsta informațional, care este internetul, înghite – pe nemestecate – orice. Ce-i drept, prin imundele șiroaie de deșeuri găsești și biti de calitate, dar e greu și trebuie să sapi destul de adânc…

P.S1: Dă-le unlike celor care dau like-uri de pomană!!!

P.S2: Cam atat! 

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Zilnic se intampla niste lucruri. Si e gretos.

Ma gandesc ca daca respectivii ar fi dulciuri, atunci ar fi interzisi – din motive de depasire a cantitatii permise de zahar. Daca s-ar face concursuri de gretosenie, in care ar castiga cel mai gretos dintre gretosi, atunci pemiul I s-ar imparti intre foarte multi oameni. Daca lumea nu-i “a better place”, iar asta e din cauza noastra, a celor care nu suportam astfel de gretosenii, care suntem inca in majoritate, atunci EU nu vreau ca lumea sa fie “a better place”. Daca asta e singurul mod de a te face placut/cunoscut/acceptat ori de a iti face prieteni in online, atunci EU nu vreau sa fiu placut/cunoscut/acceptat  ori sa-mi fac prieteni in online.

Exemple:

Facebook:

“Va doresc somn usor, ingerii sa va vegheze”; “Ne vedem/auzim/citim maine, pana atunci va las melodia X”; “In loc de noapte buna…”; “Buna dimineata, fie ca ziua de luni/marti… sa fie una speciala pentru voi…”

Twitter:

“Buna loooome, mi-a  fost dor de voi”; “Cu dedicatie pentru toti prietenii mei din online…”; “Buna dimineata, dragilor”, “Va pup pe toti, ne vedem la #meeeeeet”; “Pe twitter mi-am gasit niste prieteni speciali, va multumesc!”

P.S1: to be continued…

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Multi, prea multi caini fara stapan prin Sibiu. Si, zau, parca n-as vrea sa se mai intample vreo tragedie asemanatoare cu cea de pe urma careia a murit Tanioşa Sachievici. Nu mai vreau asa ceva! Nici in Bucuresti, nici in Ploiesti si, cu siguranta, nici in Sibiu. Avem dreptul, garantat de toate legile posibile, de a fi in siguranta, atat acasa, in fata blocului, pe langa ghenele de gunoi, cat si pe strazi. Pe orice strazi! Mai asfaltate sau mai denivelate!

Ce sa se faca cu cainii? Nu stiu, nu ma intereseaza, nu e de datoria mea sa gasesc solutii, dar as cam vrea un raspuns din partea autoritatilor si, de aceea, l-am numit in titlu si-n cauza propriu-zisa pe domnul primar, omul in care sibienii si-au pus increderea.

Singura mea preocupare, in ceea ce-i priveste pe caini, este ca acestia sa nu fie eutanasiati. Asta-i doar un gest barbar, neconform cu anul 2011 si cu statutul de Capitala Culturala Europeana!!!

Asta-i link-ul spre cauza in sine, iar in dreapta, pe coloana nr.4 e widget-ul.

P.S1: Intrebari:

1. Ce-mi iese la faza asta? R: Nimic.

2. De ce o fac? R: Nu pentru ca n-as avea ce face, sau pentru ca as avea ceva cu primarul, ci doar pentru a trage un semnal de alarma pe care, zic eu, l-au mai tras si altii!

P.S2: Nu oblig pe nimeni la nimic, dar cine vrea sa preia widget-ul e liber sa o faca

P.S3: Cam atat! 

P.S4 : Multumesc…

P.S5 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

1. Curvele tot curve raman si pe Facebook. – Nu ma refer neaparat la femei.

2. Inca o dovada ca lumea o ia pe aratura grav rau de tot. – N-am inteles rolul Papei in treaba cu socializarea, dar, nu-i asa, principiul trebuie aplicat, desi e un nonsens: “E bine cand e bine, e rau cand e rau”. Parca n-a zis mai mult de atat, nu? A, si da, religia pierde teren grav! Eu zic ca e nasol, altii cred ca-i bine, cert e ca unii nu vor sa piarda nicio ocazie sa se arate ca fiind in pas cu lumea, ca perfect adaptati la nou, ca, pana la urma, deschisi la minte.

3. Am vazut ca multi il divinizeaza pe nea ala, Mark Zuckerberg, al carui nume nu-l stiam scrie corect. Ca cica e cel mai cel om. Ca multumita lui… and shit! Oamenii aia nu inteleg ca daca nu era Mark asta, pe cale de consecinta nu era FB, era altceva? E atat de simplu sa vezi ca trendul era spre asa ceva… Omul e doar un baiat care a facut niste foarte multi bani dintr-un produs. Atat. A, si da, un produs la care, sa zicem, multi au pus botul

4. The Social Network mi se pare un film slabut. Nu merita atatea gloabe de haur si nu merita oscare Dar, nu-i asa, noi nu este specialisti, desi ceea ce se intampla, de la o vreme, la astfel de evenimente nu poate sa nu te contamineze un pic cu niste scenarita. Sa fie de vina succesul facebook pentru “succesul”  filmului? A, nu!

Si nu, nu critic munca actorilor sau a celorlalti oameni, pentru ca, nu-i asa, nu ar fi corect. Insa,  produsul final e… mult sub asteptari, promovare etc.

5. Ai observat ca facebook se bucura de mult prea multa promovare? Daca in filme prezenta “facebook” se face, de obicei, printr-o enumerare de retele de socializare, pe tv-ul romanesc lucrurile stau penibil rau de tot. Diversi oameni, sa le zicem vedete(ca noh! ), anunta, cu fiecare prilej pe care-l au, ca au profil pe facebook. Ceva in genu”” asta:

“Apai da, eu si cu prietenii de pe facebook am dezbatut subiectul”; “A, da, mi-a spus un amic de pe facebook”; “Am profil de facebook, putem vorbi acolo”; “Da, mi-a cerut prietenia pe facebook”;”Pai, draga, am zis si eu sa intru in randul lumii si mi-am facut si eu d-ala pe net… D-ala, facebook d-ala”; “Dah, eu am 2 conturi. La primul am ajuns la limita de 5000 prieteni, dar putem socializa pe al doilea”…

Treaba n-ar fi atat de stupida, daca n-ar avea un miros de penibil clasic romanesc. – “Stiti, eu sunt un nimeni, dar ziarele ma numesc vedeta si… si… si habar n-am pe ce lume traiesc, dar vreau sa o ard monden. Acum la moda-i facebook-ul si cica e misto sa o arzi in socializari pe net. Mai pun o poza, mai modific, la caterinca, din “singur” in “intr-o relatie”, mai postez vreo tresarire de vrabie angelica, diafana si speciala si mi-s vedeta in secolul 21.”

P.S1: Pentru cei de la punctul 5: Block!

P.S2: Cam atat! 

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Mama prostilor e, dupa cum spune vorba din popor, mereu gravida.

Mereu activa. Mereu pusa pe treaba. Mereu bortoasa. Ea nu se lasa, mereu produce specimene la vazul carora ramai indecis: Sa razi si sa te bucuri pentru ca, la cat de prosti sunt, poti sa-i conduci cu usurinta, sau sa plangi. Sa plangi pentru ca iti dai seama ca tot prostul iese mai bine. Ca doar e prost. Face el cumva, si se descurca. Din mila ori din neatentia altora, prostul ajunge sus. Daca natura/viata ar fi justa, daca Universul n-ar complota impotriva minoritarilor(aia mai putin prosti), prostii ar muri. Pur si simplu nu au ceea ce trebuie pentru a trai. Si totusi, acolo sus cineva ii iubeste… Pacat…

Facebook si Twitter. Sunt doua. Unu, doi. Deci doua. Ce sunt astea? Nici nu conteaza, cica pentru socializare. Ce e aia? Nici nu conteaza. Bah, sunt doua? Hmmm, reluam: Unu, doi. Aham, sunt doua.

Deci doua. Siii, sunt diferite, nu? Adicaaa, fiecare ofera alte servicii, nu? Sau, mai pe scurt, n-are una treaba cu alta. Daca erau la fel, nu se mai faceau amandoua, sau rezista numai una. Doar ca au legatura cu socializarea aia, despre care n-am inteles(inca) ce e. Aham, deci sunt doua(unu, doi) si nici treaba intre ele nu au. Am inteles!

Pai si atunci de ce exista cretini, sclavariti si prostiti de vreme si de timp, care le leaga pe cele doua? N-au nicio treaba! Prietenii de pe FB pot sau nu sa fie si prietenii de pe twitter. Plus ca ele pun accent pe aspecte distincte ale comunicarii, iar grotescul situatiei este unul de nedorit.

Ce om normal la cap si-ar dori sa-si vada pe pagina de FB discutiile de pe twitter? Si mai mult, ce om normal la cap, ce are la indemana “scoaterea din lista de prieteni” ori “unfollow”, ar rezista daca ar fi supus la astfel de imbecilitati?

Pentru ca da, toti vor sa fie urmariti, toti cred ca ei dezvolta – ma intelegi – discutii interesante, si da, toti o ard in comunicarea online, uitand, parca, de logica de bun simt, de micile detalii care, pana la urma, arata marile defecte, carente etc.

P.S1: Mi-am promis ca dau unfollow tuturor celor care au twitter-ul legat de facebook. Pentru ca nu, chiar nu ai cu cine…

P.S2: Si, pana la urma, ce treaba are nevasta cu amanta? Cu una esti mai direct, iar pe alta o iei cu lugu-lugu… sau ceva…

P.S3: Cam atat! 

P.S4 : Multumesc…

P.S5 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…