Achilianu

@ pentru un efect corazonesc misto:  A se citi cu melodia in fundal!

Mie imi place mult, foarte mult muzica lui Florin Chilian. Imbinarea cuvintelor, timbrul sau vocal, temele melodiilor, toate acestea si multe altele ma fac sa strig in stanga si-n dreapta, de nebun sau nu, ca Florin Chilian e un “Zeu”. Sau un genial.

Am postat pe facebook/twitter/status mess urmatoarea melodie si, curios, cele mai multe reactii le-am primit pe mess. In fine, nu asta-i relevant acum, era doar o constatare.

Majoritatea opiniilor erau, oarecum, suparacioase si contra ideii “de eroi”. “Cum sa fim noi eroi? Am sa redau integral, in cele ce urmeaza, parerea unui amic. N-am sa modific nimic, deoarece e parerea lui si orice lucru mai putin moral care apare este doar din dorinta aceea de moment, moment in care si-a expus parerea. Tara e inca libera, nu? Asta, desi avem dictator. Asta, desi toti ne cam baga pumnul in gura cand ne exprimam opinia(buna sau proasta).

“Noi suntem hoti, rai, tigani, capsunari, violatori… nush… cretini-ca doar si tu zici ca “exista cretini nu?- Noi suntem jigodiosi. Noi suntem pe sistemul “sa moara capra vecinului” Cum sa fim noi eroi? Eroi la ce? N-am castigat niciodata vreun razboi. Ne-am dat cu aia mai puternici. Am intors armele cand am simtit ca nu ne mai coafeaza sa fim cu ailalti cu care eram pana in momentul ala… cum sa fim eroi?”

Nu stiu daca i-am raspuns bine. Sau rau. Dar daca te lovesti de o agresivitate traita ca cea de mai sus, o agresivitate sustinuta-cumva-de faptele istoriei… e cam greu sa dai o replica. Insa, eu cred asa:

Chilian surprinde exact romanul si romanismul. Cum suntem noi? Suntem exact asa cum trebuie pentru a “indeplini mitul carpatin”. Care mit? Ala pe care-l stie toata lumea! Uita-te in stanga, uita-te in dreapta si-l vezi, il simti, te lovesti de el, te cuprinde in brate si nu te mai lasa niciodata. Devine una cu tine. Pentru ca, nu-i asa, un roman nu poate sa se indeparteze prea mult de “a fi roman”. Exceptii? Nu exista! E ca si cum ne-am naste cu acest lucru scris in codul nostru genetic. Nu zic ca asta-i bine. Nu zic ca-i rau. Bine sau rau, cert e ca istoria, simtirile si viata stramosilor nostri ne-a fost cumva inserata in interior, lucru care, fara dar si poate, e ceva unic. Sigur, adesea-i divinizam pe altii care, dupa mine, n-au traditii, nu-s decat un popor ce provin din hoti si criminali, si-s si cretini si ignoranti… majoritatea dintre ei, evident.

Stii de ce suntem noi “poporul sublim”? Aici, recunosc, Chilian m-a atins la corazon! Sublim sau ce?

Stii de ce? Hai ca iti zic eu!

Din ce am observat eu si, mai mult ca sigur, nu numai eu, treburile stau asa: Noi, ca popor, sau ca individ ce provine din poporul asta, n-am plecat niciodata din pole position si asta se vede. Nici nu mai trebuie sa dau exemple, nu? Sunt atatea in viata de zi cu zi incat, imi permit, sa cred ca fiecare dintre noi este un exemplu. Insa, parca-i atat de misto cand cineva porneste de pe locul 1000 si ajunge primul, nu? Sigur ca pe parcursul competitiei e greu. Foarte greu. Sigur ca mai toti fac caterinca de noi. Sigur ca nimeni nu ne da vreo sansa. Sigur ca suntem si noi acolo pentru a fi la numar. Sau pentru a se indeplini false efuziuni de egalitate/globalizare. Eh, si ajunge un roman pe primul loc. Toti sunt dati pe spate, nimeni nu se astepta, poate nici cel care “concura”. Hmmmda, acest lucru e datator de speranta si bucurie orgasmica Si nu, nu zic asta cu speranta la deruta. Eu sunt primul care critica ideea de speranta, dar stiu ca speranta-i singura treaba care ne mana, pe fiecare dintre noi, in lupta… zilnic. Si da, suntem un neam de eroi pentru ca venind din lumea noastra, aia mioritica, aia muritoare si rece, aia plina de mizerie si probleme, uneori, reusim… Atunci cand nimeni nu se asteapta, cand nimeni nu ne da nicio sansa… Cand tu ca individ si noi ca neam avem nevoie de succesul individual si, mai mult, de cel colectiv…

Si acum aplauze pentru Chilian:

P.S1: Ma inclin!

P.S2: Multumesc uploader-ului.

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S5 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Hmmmda…

Nici cei mai mari chichitari(de la chichita) in legi nu cred ca s-au gandit la asa ceva. Sigur, se obisnuieste specularea chichitelor, dar niciodata nu a fost nimeni-din cate stiu-in situatia de a naste prematur pentru a prinde vechea lege, ferindu-se astfel de noua lege.

Multi faceau, fac si o sa mai faca lucruri… comune. Isi dadeau case, desi nu prea puteau pentru ca atat datatorul de casa, cat si primitorul erau una si aceeasi persoana. Isi batea unul gagica, aia depunea plangere si, cand treaba devenea groasa, gagica isi scotea plangerea. Multi stau ascunsi pana la prescrierea faptei.  Unii-din cate am auzit-mai luau bonuri pe care le decontau la firma. Mai cesionezi terenuri de la stat. Mai luai un zacamant natural si apoi ziceai ca ai muncit toata viata. Eh, banalitati d-astea. Care, desigur, necesita oleaca de creieras, dar care chiar merita!

Si, ce sa vezi? Uite ca Tara lui Bula ne uimeste iarasi! Pentru ca, asa cum zice si profesoara mea de la facultate, doamna de franceza, tara asta e Tara lui Bula. Iar noi, fiecare dintre noi, suntem cate un Bula. (Continuarea imi apartine)Mai mult sau mai putin. Unii cu b, altii cu B. Unii cu p, altii cu P. Exceptiile sunt putine si nu fac decat sa confirme regula

Stii… lumea chiar e disperata! Daca macar o femeie s-a gandit la a-si pune in pericol viata sa, cat si a copilului ei… e trist. E mare, foarte mare disperarea. Banii nu sunt multi. La indemnizatia aia ma refer. Dar, din pacate, traiul multor romani depinde, la un moment dat, de acei bani. Ce zice asta despre statul care cica ar trebui sa ofere niste lucruri? Ce zice asta despre femeile, fie ele si disperate, care s-au gandit la o nastere prematura, in speranta unor bani in plus?

Insa, mai e un alt aspect. Ok, am inteles! Statul ne vrea in campul muncii pana la 60+. Cam pana murim. Am inteles asta. De pensi nici nu mai e vorba pentru ca, nu-i asa, am deveni niste milogi intretinuti. O adevarata povara in spatele slabului.(parca asa era metafora, nu?) Am inteles si… ma conformez. Dar, la dracu, daca fac un copil si statul ma obliga sa merg la lucru dupa 1 an… cu cine las copilul?

Sa zicem ca n-am cu cine. N-am parinti, bunci, strabunici, asa cum am avut multi dintre noi. Sau, chiar daca am, aia nu pot sa aiba grija de copilul meu. Nu pot, nu doresc asta, li se falfaie. Ok, statul nu e responsabil de si pentru copilul meu. Ca doar nu l-am facut cu statul, nu? Pai… ba da! Asta daca statul gandeste in perspectiva. Cumva pe un minim 25 de ani. Pentru ca, nu-i asa, copilul care se naste acum, imi va plati mie asta de 30+ pensia. Si lui o sa i-o plateasca nepotul meu. Si tot asa… Got it?

Si da, medicii au o problema. Multi iau shpaga, nu? Poate de foame. Nu, chiar de foame iau shpaga. Intrebarea care se pune e: O sa ia medicii shpaga pentru a le naste pe mamicute inainte de vreme? Si daca da… atunci ei mai sunt de invinuit? Situatia e chiar ingrata, nu? Nasterea prematura se face numai in anumite situatii si, din cate stiu, prinderea legii vechi privind indemnizatia copilului nu face parte din acele situatii. Medicul se risca sa ia shpaga si, la fel, se risca din punct de vedere medical… daca apar complicatii? Pe de alta parte… medicul ii face un bine mamei doritoare de nastere prematura. Asa prinde si ea 2 ani de stat cu ala micu’ si prinde si bani mai multi.

P.S1: Si da, vorbim de o tara din U.E, N.A.T.O. O tara din 2010. Vorbim de Romania

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Pe 1 decembrie 2010, Organizatia Bloggerilor ne-a propus o campanie: “Sunt mandru ca sunt roman”. Pentru cei care nu erau din Sibiu, campania se rezuma la scrierea unui post pe aceasta tema. Si da, au scris multi. Bloggeri mandri si mai putin mandri.

Dar nu desprea asta vroiam sa scriu. Campania s-a terminat si, desi Organizatia e la inceput, a fost o campanie de succes si… datatoare de speranta… pentru proiectele viitoare.

Postul asta se numeste “Cautari…”, deci despre ce dracu este? Normal, despre cautarile goagaliene prin care oamenii ajung aici, pe acest blog. Poate pare plictisitor-asta chiar nu stiu-dar sigur e trist!

Sa iti vina lume pe cautari de genul: “Achilianu” sau “Blogul lui Achilianu”, este un lucru imbucurator. Deci da, lumea incepe sa afle! Dar sa vina 150-200 de oameni pe urmatoarele cautari e de-a dreptul… nesatisfacator:

-” de ce sa fiu mandru ca sunt roman?”

-”sa fiu mandru ca sunt roman?”

-”sunt mandru ca sunt roman?”

-”nu prea sunt mandru ca sunt roman”

Un om obisnuit sau, mai bine zis, un blogger obisnuit ar fi multumit ca si-a depasit cu 200 de unici norma zilnica, nu? Ei bine, eu chiar sunt nemultumit. Iti dai seama ca romanii cauta raspunsuri in fiecare parte? Iti dai seama cat de rau am ajuns noi ca popor si noi, fiecare in parte? Pana intr-acolo sa fii de disperat, de gol pe interior, de ravasit in cuget si-n simtiri, incat sa speri ca poate vei obtine un raspuns in online? Un raspuns de la alt om? Un raspuns…? E trist si da, vina e una comuna. Din pacate…

P.S1: Eh, in urma unor astfel de campanii imi mai vine cheful de a face-sa le zicem asa, de dragul discutiei-analize.

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

… pentru ca Vilcan Ovidiu a pus iarasi melodia mea preferata pe net.

E trist ! – OVIDIU VALCAN

Asculta mai multe audio folk

P.S1: Sublim sau ce?

P.S2: Multumesc uploader-ului.

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S5 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

“la politica si la fotbal se pricepe toti”.

Aceasta axioma descrie cel mai bine conflictul dintre fanii lui Messi si cei ai lui Cristiano Ronaldo. Margand un pic mai departe, desi acel conflict isi revarsa nervii peste tot in lume, as putea sa afirm ca romanii se pricepe la orice. Si da, despre romani este vorba in acest post. Despre suporterii romani. Si despre fotbal.

Hai sa facem o mica radiografie a suporterului roman!

Trebuie sa precizez inainte de a incepe ca suporterul roman nu e suporter in adevaratul sens al cuvantului. Ori e huligan, ori n-are cu cine sa tina(pentru ca nu are cu cine!), ori nu este lasat sa fie suporter de catre huligani. Romanul nu are cultura, inteligenta si experienta de viata necesara pentru a fi suporter. Asa cred eu! Sigur, exista si exceptii, dar sunt putine, prea putine pentru a colora frumos acel tablou huliganic din tribune.

Suporterul roman nu are cu cine sa tina. Demult nu mai facem performanta in afara tarii, iar in Romania, de cele mai multe ori, castiga cel care are mai multe butoane, cel care tipa mai mult, cel care injura mai bine. Sigur, se obtin performante in gimnastica, la scrima, la rugby, il avem pe Bute, dar astea nu prea prezinta interes deoarece, nu-i asa, unul singur este sportul rege. Da, acel sport rege care la noi nu exista sau, daca exista, e doar un pisoi ce toarce.

Acel conflict de care vorbeam la inceput a aparut in Romania ca o consecinta logica a irefutabilului adevar: Noi nu avem fotbal! Neavand fotbal, facem si noi exact ce ar face si altii: Ne uitam in curtea vecinului. Asta, in loc sa facem ce era normal: Sa respingem imitatia asta ieftina, pe care unii cu mult tupeu o numesc fotbal, si sa ne reprofilam. Box. Basketball. Tenis. Gimnastica. Halbere. Sticlism. Coniac-canoe. In fine, spre ceva la care sa avem si rezultate si, poate mai important, satisfactii. Multi au facut-o si parca nu le merge chiar asa rau.

Ca sa nu ma indepartez mult de subiect, incerc sa remarc urmatoarea hiba a suporterului roman. El, ca fiecare om, incearca, in principiu fara sa-si dea seama, sa fie de partea celui mai bun, sa tina cu cel mai tare. As merge pana intr-acolo incat sa afirm ca romanul, ca orice om, vrea sa se identifice cu cel mai tare din parcare. Bine, la noi acest lucru a fost demonstrat de istorie, dar nu ne este caracteristica numai noua aceasta trasatura, asa cum am mai spus.

Problema mare apare numai atunci cand cel mai bun este 2. Sigur, sunt mai multi buni, ii identifici usor, dar mereu, sau aproape mereu, totul se reduce, ramanand 2 variante. “A” sau “B”? “DA” sau “NU”? “Messi” sau “Cristiano Ronaldo”?

Asta a fost de cand lumea si, coborand exact pe subiect, de cand fotbalul. Una dintre cele mai conflictuale ipostaze este, nu-i asa, intrebarea ramasa fara raspuns: Maradona sau Pele? Eh, a trecut vremea lor! Acum la moda  sunt Messi si CR7. Marele “atuu” pe care il are acest conflict(dintre suporterii celor 2, evident!) este dat de timp. Ei sunt acum! Si, poate mai important, amandoi sunt acum. Sigur, exista diferenta de 2 ani, dar e aproape insesizabila. Ei sunt acum, joaca fotbalul de acum, sunt supusi, cum ar veni, acelorasi conditii, in tentativa lor de a reusi ceva istoric, ceva aproape de legenda, ceva unic, ceva care sa-i diferentieze.

In sport a fost mereu asa! Locul 2 nu exista! Bine, exista, dar nimeni nu-l vrea. Si nimeni nu-l premiaza. Si da, istoria il inghite, dar ii taie din merite si-l minimizeaza grav. Si, atunci, cine ar vrea sa-i fie drept idol un numar 2? Cine vrea sa se raporteze la al doilea? Cine?

Pentru ca da, si asta cu raportatul este o treaba serioasa. Sigur, pute a neimplinire personala si a frustrari, lucruri ce, pana la urma, te duc pana intr-acolo incat sa te raportezi la cineva/ceva, dar conteaza enorm pentru individ. E gura de aer de care ai nevoie atunci cand simti ca nu mai poti, e relaxarea dupa o viata de incordare… e implinirea ta prin implinirea altora. Sigur, e o minciuna, dar o minciuna necesara. Pentru unii e si suficienta. Mai mult, cred ca unii nici nu constientizeaza asta. Cei mai multi. Acumaaa, nu pot sa-i creditez pe toti cu creieras destept, nu?

Atat de mult se mint unii, incat uita ca nu ei sunt actorii principali, ci doar niste figuranti intr-un show de la care nu primesc niciun ban. Si, daca ne referim strict la romani, nici satisfactii.

Care-i cel mai bun? Ca sa raspunzi la aceasta intrebare trebuie sa intelegi cateva lucruri:

-sunt oameni diferiti, cu calitati fotbalistice diferite, cu calitati fizice diferite, cu personalitati diferite, cu vieti diferite – toate acestea afectand intr-un fel sau intr-altul jocul pe care ei il presteaza.

-joaca in echipe diferite, astfel ca acele conditii identice de care vorbeam la fizica sau la mate nu se intrunesc. Sistem de joc diferit, tactica, in fine, filosofia echipei este diferita.

-unul e parte a unei echipe, asa cum e si normal, iar altul e insusi o echipa. Unul poate sa stea in umbra echipei sale, iar altul trebuie sa aiba mereu mingea in tentativa sa de a umbri echipa. Unul merge mai mult pe reusita echipei, iar altul merge pe reusita individuala. Unuia ii plac driblingurile scurte, iar altuia ii place sa-si puna in valoare fuleul si extravaganta din driblinguri.

Cine-i cel mai bun?

Sunt constient ca transferul lui Cristiano Ronaldo la Real Madrid, eterna rivala a Barcelonei, echipa lui Messi, a facut ca acest conflict sa se adanceasca. De aici, daca stai sa te gandesti, e ceva ciclic: Noi n-avem fotbal!->Cine are fotbal?->Oricine, mai putin noi!->Hmmm, care-s cele mai bune echipe din lume?(si aici e discutie, dar asta altadata!) ->Pai, Barca si Real->La Barca e Messi, la Real e CR7->Care-i mai bun?

Se creaza tabere, asa cum e logic. Nu normal, doar logic. Adica predictibil. Asa-i in mediocritate. Nu, nu, nu, chiar asa e! In loc sa te bucuri de ceva, preferi, mediocrule care esti tu mediocru, sa faci topuri, sa scoti pe cei mai buni din toate timpurile, sa iei meritele unuia, sa-l umfli pe altul, sa-l scoti pe al tau invingator, vrei, desi nu se poate, sa castigi o lupta la care nu participi. Si da, asta din prostie. Din mediocritate. Si din lasitate, pentru ca da, fara mimarea acelei lupte tu esti… nimic!

P.S1: Tin cu FC BARCELONA. Nu urasc Realul, care chiar mi-a placut enorm in perioada galactica(poate pentru ca era Zidane acolo-jucatorul pe care l-am adorat si pe care il regret zilnic). Nu-mi place Messi, dar nici nu-mi displace. Nu-mi place CR7, dar nici nu-mi displace. Daca ar fi sa aleg intre cei 2 as zice………….. pas!

P.S2: Si da, cei care sunt in acel conflict sunt ori cretini, ori ziaristi in cautare de senzational, ori… nu, cam atat!

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S5 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

N-am putut sa nu observ ofuscareala generala iscata de “socanta” stire: “Factura la intretinere”  a Palatului Victoria e nasol de mare.

Stirea tradusa in presa si la tv prin: “Boc si ai lui consuma grav!” Acum sunt Boc si ai lui, dar si altii au fost intretinuti. Exact ca ce de acum! Si da, intretinuti de… noi!

Si, deci, ce fac Boc si ai lui? Consuma! Cat? Eh, consuma si ei… cam cat un orasel cu 11.000 de oameni… ei fiind multi, foarte multi… vreo 600.

Pana la urma, e normal. N-am fost nici socat si nici angoasat. Deloc. Stiam. Bine, nu stiam ca suma se invarte in jurul lui doua buli juma’ de ieuro, dar… la dracu… asta chiar mai conteaza? Daca cheltuiau numai un buli juma’ era mai bine? Sigur ca rasturneii o sa creada ca de acolo le merge lor rau… ca cheltuie Boc multi bani pe paza palatului. Sau? Oare face si dus la serviciu? Hmmm… cred ca DA! D-aia e factura barosana! Da’, cu hartia ce face, bre? O mananca? Joaca X si O cu Udrea? Sau cu ungurii? Hmmm, poate ca da, poate ca miza e chiar legea educatiei! Pai… atunci inseamna ca Boc pierde grav la X si O, nu?

Acum, daca se poate, vorbim un pic mai serios.

Pe mine nu ma deranjeaza atat de mult costul intretinerii Palatului Victoria. La dracu, sa-l intretina pentru ca oricum la cladiri stam slab rau de tot. Sa-l intretina, sa plateasca facturile la timp, ca altfel le taie astia gazul. Si atunci chiar ar fi caterinca. Totusi, suntem o tara a U.E! Bai, dar sa nu mai expectoreze discursuri legate de stransul curelei, din Palatul Victoria. Stiu, stiu, e casa guvernului, dar chiar asa? Tu te lafai p-acolo si tot tu esti ala care tipa-n gura mare ca nu sunt bani?

Stiu ca unii sunt “niste intretinuti”, asa cum sunteti si voi, ba, parlamentarilor, care sunteti voi toti parlamentari+ presedintele, dar acum am treaba cu intretinutii de la guvern. Restul, continuati sa vizionati filme porno(s-a intamplat in Palatul Parlamentului) sau, de ce nu, continuati-va numaratul banilor.

Stii, nu prea merge! De fapt, nu merge deloc! Tu, ala care traieste din banii mei, ala pus de mine acolo, ala caruia i-am ingaduit sa ma reprezinte, ala care fara mine n-ar avea functia pe care o are si de care e tare mandru, nu poti sa-mi zici mie, din cladirea pe care eu o platesc cu bani foarte multi, sa strang cureaua! Sau, mai rau, ca nu sunt bani! Strict estetic, nu merge! Nu! Deloc! Sunt nuante de grotesc pe acolo si… nu e bine!

P.S1: Ca sa nu o dau in invective, inchei aici!

P.S2: Si da, stiu ca ofuscareala nu exista!

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S5 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste