Achilianu

Omul fara cultura e ca o carte fara litere…

Notiunea de cultura are foarte multe definitii, dar nici una nu poate sa cuprinda toate sensurile acestui cuvant, ori trairile pe care rostirea lui ni le induce. Un cuvant atat de cuprinzator si atat de patrunzator in fibrele sensibile ale umanitatii oamenilor, nici nu are cum, printr-o blasfemie ieftina, sa fie rezumat la o definitie. I s-ar lua din frumusete, din puritate. Astfel, o mana sau o minte invizibila si-ar asuma rolul de decidenta asupra tuturor lucrurilor, ajungand pana in situatia de a pune, pe acelasi raft, notiuni ca mestesug, act sexual ori cultura. N-ar fi normal si, ca atare, nici nu se intampla asta. Culturii i se rezerva un loc special, pe de o parte luminos, pe de alta parte obscur si chiar abscons.

Daca e sa ma intrebi pe mine, atunci ti-as spune ca eu cred ca oamenii de cultura exista de cand lumea. Asemeni valorilor, oamenii de cultura nu se transforma, ci pur si simplu se nasc. Nu sufera, deci, metamorfozari, ci isi recunosc si – implicit – isi accepta menirea. Asa cum nu oricine poate sa ajunga fotbalist, nici calitatea de om de cultura nu ii este harazita oricui. Si, daca tot ma intrebi pe mine, desi n-ai facut-o, dar, de dragul discutiei, sa presupunem ca s-a intamplat asta, atunci ti-as mai spune ca eu nu cred ca exista un sistem prin care sa cataloghezi ca fiind om de cultura pe un om, sau pe altul. Nu cred ca un numar mare de carti citite iti poate aduce aceasta titulatura, desi cititul de carti este o conditie esentiala. Evident, nu si suficienta. Nici un numar mare de volume scrise nu cred ca te face, mai mult sau mai putin, demn de nobila “profesiune”. Caci da, eu vad cultura ca o profesie. Desigur, si ca stare, dar mai ales ca profesie. Iar ca profesie, desigur, ma refer la cea de profesor. Nu, nu neaparat la cel care are diplome sau dreptul de a profesa. De ce? Un prim raspuns ar fi acesta: Un om de cultura ar trebui sa fie un bun autodidact. Dar, un bun autodidact nu boate fi bun, decat daca invata sa si impartaseasca ceea ce el stie.

Si, cu parere de rau, exista din ce in ce mai putini profesori. Bine, ei sunt multi, unii chiar n-au nicio treaba cu aspectele cele mai intime ale ratiunii acestei meserii, dar sunt acolo. Cei buni, cei care au ceva de spus si, poate mai important, au ceva de impartasit, fie se ascund, fie sunt cuprinsi in valtoarea creata de mizerabilul concretului, si ca atare, intr-un final, ei depun armele. Si n-ar fi atat de grav, o batalie se poate pierde, dar cand in joc este insasi natiunea, cu ale ei valori, principii si traditii, surprinse si zugravite atat de frumos de ceea ce numim cultura, atunci da, atunci chiar e trist.

Unii, sobolani  anonimi la curtea regelui care da mai mult, isi merita pieirea. Si-o merita si, iertata-mi fie nemernicia, nici nu cred ca-i va regreta cineva. Pana si istoria ii va uita. Si da, gasesc resurse interioare pentru a ma bucura de acest lucru. Insa, nu pot sa nu ma intreb ce se intampla cu ceilalti. Pentru ca da, nu toti se vand pe 30 de arginti. Unii, ce-i drept, putini la numar, gasesc motive si ratiuni pentru a continua sa inoate impotriva curentului. Fara aprecierea celor din jur, fara a cere pozitionarea in lumina reflectoarelor, ci doar manati de o lumina launtrica, ce, pentru mine, este imperceptibila.

Pare ca tac. Pentru un neinitiat, Ei chiar tac… si totusi, striga! E un stigat de ajutor, asemeni celui scos de miel, in momentul taierii. Un strigat disperat si, de ce nu, un strigat inutil… caci, nu-i asa, exista prea putine urechi intr-atat de fine, incat sa auda…

P.S1: La final de post, mentionez ca fac la facultate un curs care se numeste “Introducere in Cultura Romana”, al carui scop nu-l inteleg, pentru ca, asa cum am spus, nu toti oamenii pot sa inteleaga sau sa respire cultura. Caci, nu-i asa, nu poti sa bagi cu seringa cuiva in creieras cultura, asa cum nici pe doamna Matematica nu poti. Ca sa nu mai zic ca doar unii ajung sa inteleaga la ce foloseste si ce inseamna cultura, iar altii, cei multi, raman la stadiul de a percepe cultura ca pe un cuvant, asemeni multor alte cuvinte din ceea ce se numeste DEX. Astfel, desigur, ajungem foarte simplu la o vina comuna, caci nu numai oamenii de cultura se fac vinovati de starea de fapt in care ne balacim. Nu. Deloc. Pentru a dansa, e nevoie de doi oameni. Pentru a vorbi, ai nevoie de interlocutor, dar si de un limbaj comun… ori… Da, traim vremuri tulburi!

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Teatrul nu mai e ceea ce a fost. El, asemeni oamenilor, s-a schimbat, iar aceasta schimbare deriva din lupta acerba cu nevoia de a se adapta. O nevoie deloc launtrica, ci, mai degraba, una impusa de vremelnicul context. Cel mai trist este faptul ca nesatulul consumator de teatru incepe sa nu mai fie nesatul.

Teatrul “Radu Stanca”din Sibiu este, fara dar si poate, peste media nationala, avand norocul, dar si stiinta sa impace un buget redus, conform cu bugetele ce inca mai stau in spatele actelor de cultura romaneasca, cu calitatea, daruirea si nevoile actorilor.

In arta, sistemele de valori se distrug, lasand locul altora, mai putin umane, dar – paradoxal – cu o mai mare putere de umanizare. Banii au alta valoare, mult mai putin semnificativa, si totul se face de dragul artei. Nevoia de exprimare este dusa la un alt nivel, la care Dumnezeul tau devine Arta.

Acesta este, zic eu, si cazul actritei Ofelia Popii. N-am avut decat o singura ocazie si onoare sa o vad la lucru, insa nici nu mi-a trebuit mai mult. Era vorba de “Faust”, in regia marelui Purcarete. Din motive subiective, datorate unui vocabular precar, n-am putut sa articulez decat atat: Sublim!

Acum, la cativa ani distanta, aflu ca Ofelia Popii a ajuns cea mai buna actrita in rol principal(Premiile UNITER ), pentru rolul ei din “Felii”. Bine, impropriu spus rolul ei, caci este vorba de vreo 7 roluri. Un adevarat one-man show, ar zice unii. Mentionez ca n-am vazut inca feliile Liei Bugnar, dar cu prima ocazie!!!

Nu ramane decat sa o felicit pe Ofelia si sa te las sa vizionezi filmuletul de mai jos:

P.S1: Multumesc uploader-ului.

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Nicio sansa!

Nici acum si, probabil, nici peste 10 ani.

Ideea de PPV presupune din start existenta unui public bine stratificat dupa optiunile televizionistice. Un public capabil sa-si inteleaga propria cultura, capabil sa-si respecte si urmeze traditiile, capabil sa mearga un pic mai departe de acea prima impresie(imi place/nu-mi place). Un public ce poate, cand si daca vrea, sa creeze un trend, un raspuns pro/contra unui program oferit pe sistem PPV. Un public ce stie sa se impuna, pentru ca, nu-i asa, pana la urma el este cel care plateste, cel care accepta sau refuza un produs. In fine, un public.

Romania nu are asa ceva. Aceasta idee nu este noua in capul meu insa, mi se pare tot mai vizibil si mai adevarat conceptul conform caruia “Romania nu are un public televizionistic pe bune”. Noi, si cand zic “noi” ma refer la majoritatea covarsitoare a urmaritorilor de tv, acceptam(parca prea usor!) ceea ce ni se livreaza pe micile ecrane(trebuia sa folosesc cliseul! ). Cererea nu este formulata deloc, dar televiziunile se ascund in spatele scuzei pe care toti am auzit-o: Asta cere publicul! Condamnabil? Da! Insa, sa nu uitam unde si, mai ales, cum traim! Ar fi anormal sa avem televiziuni profesioniste, cand noi, publicul tinta, suntem asa cum suntem. Si da, televiziunile stiu asta si, poate si pentru ca nu vor, dar eu cred ca principalul motiv este lipsa profesionistilor, nu prea fac nimic pentru a schimba situatia. In esenta este adevarat: Publicul trebuie sa se schimbe pe sine! Dar, un public ca al nostru, venit din astringentul comunism si binecuvantat cu beatitudinea caracteristica spatiului geografic in care fiinteaza, are nevoie de putin ajutor.

Intrebarea care se pune acum este: Cine e atat de capabil sa isi ia rolul asta?

Si, poate mai important, cine ar putea sa fie cu adevarat independent, obiectiv si corect pentru a se potrivi acestui rol?

Ideea de PPV este una foarte buna, revolutionara chiar, dar hai sa nu ne amagim! Cine ar plati sa vada vreo emisiune sau vreun meci de fotbal(ca tot e fitza asta!) de pe la noi?

Dupa cum ti-ai dat seama, acest post se vrea interactiv! Si, ca sa nu fiu intrebator nesimtit, am sa raspund eu primul:

Pe nimic! Pentru ca, nu-i asa, daca analizezi la rece nu prea exista la tv lucruri pe care sa dai bani din buzunarul tau care e si asa rupt in fund Sau ma insel?

P.S1 : Multumesc…

P.S2 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Imi place emisiunea “Restaurare” de la tvr( duminica ora 16 :00) , emisiune care se ocupa cu ceea ce ar trebui sa se ocupe, cred, guvernul. Nu, nu cu plata pensiilor si a salariilor, nu cu incropirea unui buget pe 2010, nu cu cersitul pe la FMI, nu cu minunata combatere a coruptiei sau cu reforma…ci, cu restaurarea monumentelor care, in opinia mea, daca ar fi restaurate, ar conta ca atractie turistica, ca tot se vorbea odata de turismul romanesc…A, emisiunea asta este un fel de strigat de ajutor a unei parti din istoria si cultura noastra…Care este rezultatul? Ramane de vazut…

P.S1 : Multumesc…

P.S2 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste