Achilianu

Mie nu-mi plac copiii. Nu-i urăsc, nu-i iubesc, ci-mi sunt indiferenți pentru că nu cred că e o mare șmecherie să faci un copil. Să-l crești, să-l educi, să-l ajuți – asta da, asta e foarte greu!

Cred că se face prea multă vâlvă în jurul unui copil mic, sau al unui cuplu care are un copil mic. Ok, o să aveți un copil. Bravo, ai înțeles cum se procreează, și deci cum ajuți tu specia umană să nu dispară. Sau, uite că ai născut. Bravo, asta deși n-ai descoperit o planetă identică cu Terra, ci ai făcut ceea ce au mai făcut și alte 100.000 de femei azi.

Trecând peste această stare de fapt care, zic eu, nu merită nicio laudă, ajungem inevitabil la nebunia de care toți suferă: Ce frumos/oasă e!

Unii chiar sunt frumoși, dar numărul lor este foarte mic. Crede-mă, dacă eu zic despre un copil că-i frumos, atunci ăla chiar e frumos! Dar, nu-i așa, mulți sunt rupți din filmele de groază. Urechi mari, băloși, ochi ciudați, gură strâmbă, nasul varză… îhhhhh…

Știu de unde vine toată nebunia asta cu „să-ți trăiască, vai, ce frumos e!”. Știu, dar nu pot să cred că nu e niciun om normal la cap. Nu pot. Părinții nu sunt obiectivi, e de înțeles, dar nici să-l faci Urâțiloă Făt-Frumos!!! Plus că niciun vizitator al copilului-Smeagol n-are curajul să spună că e urât!  Bun, dar nici să se abțină de la a spune: „Ce frumos e”?? De ce să spui asta? De ce să-l pupi, când toată ființa ta vrea să stea departe de el?

Urât, pana mea, genetica e de vină. Unii sunt frumoși, alții sunt urâți – e atât de simplu!  Până la urmă, e o stare de fapt: E sau nu frumos??? Nici unul dintre cele două răspunsuri nu-i va afecta calitatea umană și nici nu-i va face pe părinți să-l renege. Mno, ați dat naștere unui copil urât cu spume. Tot al vostru este, voi tot mândri de el o să fiți, dar e URÂT!!!

E așa de greu?

P.S1: Cam atât! 

P.S2: Mulțumesc…

P.S3: Sănătate cititorului și celui care nu citește…

parcă cu „tu” nu prea merge… dar nici cu „dumneavoastră”… nu?

De pe la vreo 7 ani și până la 15, am locuit cu familia într-un orășel de pe lângă Vâlcea. Orășelul era destul de infect, oamenii, ca majoritatea românilor, erau plini de conținut, în raport cu ceea ce puteau, știau sau ofereau în plan uman. Ba chiar era renumit pentru bețivii și curvele ce-și făceau veacul prin zonă.

Dar, nu-i așa, niciun bețiv, și cu atât mai puțin o curvă nespălată și plină de fițe, nu-și recunoștea starea de fapt. Mândria ii copleșea pe mulți, de altfel oameni demni care mergeau cu nasul pe sus, uitând că ieri ori au dormit pe vreo bancă, în văzul lumii, ori au participat la vreo orgie… Și totuși, existau și oameni printre animalele pline de emfaza bazată pe nimic. Unii dintre oamenii ăia mi-au rămas prieteni destul de buni, dar nu despre asta vroiam să scriu…

Aveam în bloc o familie de 5 persoane, trei copii și doi părinți. Mama era vânzătoare, tatăl lucra pe la o fabrică, unul dintre băieți era de vârsta mea, unul era mai mic, iar fata era… curviștină. Mno, în momentul în care m-am mutat în acel bloc nu era, că era destul de mică, dar ulterior… Eh, ne mai încurcăm în detalii?

Mama familiei era bârfitoare. Mare. Mare rău de tot. Bârfea la magazin, bârfea la scară, bârfea pe balcon. Bârfea. Înconjurată, desigur, de alte specimene de mare calitate. Probabil era în stare să bârfeacă orice, de la o nucă de cocos, la amanta primarului. Bărbatul era om mai calm, era pescar. Ce-i drept, își cam îneca amarul în magia și savoarea băuturilor alcoolice. Le bea omul, că tare necăjit era acasă. Ăla mic vroia ceva, ăla mare altceva, fetișcana mai fugea de acasă, iar nevasta, ohooo nevasta, era tare nemulțumită. Și cârtitoare. Probabil avea așteptări de doamnă, deși nu era. Probabil, s-a pricopsit cu nevlegul, și-a dat seama că a ales greșit, iar apoi, neputând să schimbe situația, și-a pus în gând să-l sclăvească.

Băi, și avea o voce țipătoare… Uau! Scula din morți până și pe cel mai adormit enoriaș, apăi să o auzi în toată puterea vocii ei, din casă, ea fiind pe balcon. De obicei, striga la bărbatu-său, la copii, la vecini. „Miticăăăăă, mai stai? Hai, sus! Fi-ți-ar peștele să-ți fie. Miticăăăăă…”. Îi făcea, nu din tastatură, ci de pe balcon. Ăluia îi zicea să dea la găini, pe aia o trimitea la magazin etc.

Era un show total pe care, trebuie să mărturisesc, nu l-am înțeles niciodată. La spălatul rufelor în văzul tuturor mă refer, sau, așa cum îmi place să-i spun, suflatul mucilor în public. Nu mi-am dat seama dacă-i mare șmecherie, sau nu, să știe oamenii ce fac eu, ce mănânc sau ce vreau să fac. Probabil asta ține de aorta sentimentală a fiecăruia și de modul cum percep unii sau alții penibilul. Și, mai ales, ideea de intimitate. Nu?

Dar nici desprea asta nu este vorba în acest post. Deloc. Ci despre modul de a se adresa al copiilor. În raport cu părinții lor. Auzeam niște lucruri care, pentru prima dată, m-au lăsat masca: „Tati, mă lăsați pe afară?” sau „Nu mai dați în mine, mamă!”. Un limbaj, zic eu, neconform cu starea de fapt a familiei și, cu atât mai puțin, cu nivelul de educație al membrilor ei. Se vedea pe față -ca să zic așa – faptul că părinții le-au impus copiilor acest limbaj. Poate de ochii lumii, poate pentru că, în viața de zi cu zi, părinții nu primeau respectul pe care ei considerau că-l merită, cert e că oamenii așa își vorbeau.

Însă, nu foloseau „dumneavoastră”, că aș mai fi înțeles… Bun, și abia acum ajung la subiect.

Mie mi se pare destul de ciudat ca, după o anumită vârstă, să le zic alor mei „tu”. „Faci tu mâncarea? Adu-o tu…” etc. Parcă nu sună bine. Parcă-i un pic deplasat. Bine, nici în extrema cealaltă nu pot să cad. Mi s-ar părea hilar. Ori îi domnești de la început, în conformitate cu regulile limbii române, ori te ferești să le zici „tu”.

Personal, încerc să o mai atenuez şi, ca orice român care se respectă, caut o cale de mijloc. Pănă acum n-am găsit alta, decât aia cu „tale”  - pe sistemul: „Da, poți să aduci tale aia…”. Știu, e o formă a lui „tu”, dar ai mei n-au dat semne de supărare. Pănă acum.

Sunt curios câți oameni și-au pus problema asta și, mai ales, dacă au găsit o soluție mai bună. A, și da, respectul se câștigă, nu se impune.

P.S1: Cam atât!

P.S2: Mulțumesc…

P.S3: Sănătate cititorului și celui care nu citește…

Mereu sunt 3 tabere(noua romanilor ne place sa fie cu tabere, nu? Sigur ca da!). 1, 2, 3. Ni se spune ca-s numa’ doua: Aia PRO si aia CONTRA. Ei bine, mai e una! AIA CARORA LI SE BARLARE(exista verbul a se barlari , si el se cunjuga asa: mie mi se barlare, tie ti se… got it? )

Bun, hai sa sa revenim la Mos Craciun!

Statea un amic de-al meu pe veceu(pentru viciatii pe viata-ma refer la WC, toaleta etc.), asa cum sta el mereu cand se gandeste la Univers si la lucrurile importante. Si, cum statea el asa preocupat de furtuna in creieras ce se producea in momentul ala, il pali o intrebare ce i-a provocat indigestie: “La ce varsta afla lumea ca Mosul nu exista?”

Cum n-a mai avut nevoie sa stea pe veceu(toata diareea intelectuala acuta se scursese, pana la ultima picatura, in afara creierasului sau, printr-un orificiu inca neidentificat), a pus mana pe telefon si, printre cei sunati, am fost si eu. Mno(disper pe “mno” asta, dar stau in ardeal de cativa ani si, desi nu prea se observa, il folosesc numai la caterinca, nicidecum nu mi-a intrat in reflex), si ce-mi bese mie creierasul?(sa ne pastram in acelasi registru, zic! ) Facem un post pe tema asta ori nu mai facem? Pai, ne-am antrenat destul de mult ca sa ne julim acum, in zi de Craciun, nu?

La mine treaba a fost simpla! Pe la vreo 6 anisori(am auzit ca daca pui diminutive e sublim rau de tot). Eram la bunici. Ai mei lucrau in doua orase diferite. Mama in orasul unde m-am nascut, iar tata in orasul unde, ulterior, am facut eu clasele primare, generala – orasul unde m-am indragostit de vreo cateva ori, unde m-am imbatat prima data, unde am facut si alte treburi No(ca sa nu ma repet cu  ”mno”), eu eram la tara si ii asteptam. Asteptam si Mosul, desigur. Vine mama de la vreo 150 km, tata de la vreo 80 km… cu mana in… buzunar. Fiecare credea ca celalalt o sa cumpere cadoul de Mos. N-a cumparat nimeni, au decis sa-mi spuna pentru ca – probabil- se gandeau ca o sa fiu dezamagit(sau ceva) daca Mosul nu vine. Sau, de ce nu, m-au crezut vreun nebun care avea sa aiba tentativa reusita de sinucidere, din pricina absentei cadoului de la Mos. N-a fost sa fie asa! Am primit “vestea” super bine, n-am facut nicio scena, n-am fost dezamagit. Cum ziceam la inceput… mi s-a barlarit! Evident, ai mei mi-au promis ca se revanseaza… probabil si asta a contat in decizia mea de a nu-mi pune capat zilelor, decizie ce putea fi potrivnica mie pentru ca, nu-i asa, Mosul nu venise…

P.S1: Mintiti-va copiii cat puteti de mult!(in sensul ca “Mos Craciun exista”! )

P.S2: Lasati copiii sa viseze!

P.S3: Fiti destul de destepti si spuneti-le copiilor adevarul despre Mos cand ei sunt trecuti de varsta copilariei!(Numai ca niciun parinte nu e destul de destept, asa cum niciun om nu e destul de destept, asa cum nici perioada copilariei nu e o perioada fixa, asa cum nimic nu e cum trebuie!)

P.S4: Poate fi si leapsa(daca vrea cineva), dar cine nu raspunde e sigur “the grinch”!

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Revenit de labere(ar trebui sa fie hashtagul oficial al celor care beau bere ) ma bag la dus. De ce va povestesc eu asta? Pai, sa vedeti ce urmeaza! Faceam baie si aud telefonul. Era acolo pentru ca ascultam muzica Suna, suna, suna…Nu stiam numarul-Nu raspund, zic. Insista. Insist si eu in a nu raspune. Devine agasant. Cu aceasta ocazie am descoperit ca am o melodie- tonul de apel-agasanta, aia in care se aud paharele alea care se sparg. Gata, zic,raspund si ii zic nasoale. Pana sa zic ceva aud vocea prietenului care s-a casatorit in august. Ce te-ai salvat, imi spun in gand.

Iata conversatia1 :

-Ce faci?

-Dus!!!!!!!!!!

-Dus? Pai, in cat termini?

-Nu stiu, 15 minute…

-Bine, te sun in 15 minute

Bine?!

Ies din baie  si la ceva timp ma suna

Conversatia 2 :

-Ce faci?

-Bine

-Hai sa bem la barul X(Un bar din Sibiu la care ne mai spuneam ofurile acompaniati de vin fiert-normal ca nu-i zice asa)

-?? Pai, ce sa fac acolo? Tu esti acolo?

-Nu

-Pai, atunci? Ce ai cu barul X?

-Pai, nu mai stii ca acolo mergeam sa bem?

-Pai, da, dar atunci cand eram in Sibiu si…de obicei, ma chemai sa bem cand te certai cu prietena…Te-ai certat? Ba, acum sunteti casatoriti…(m-am gandit la ce-i mai rau)

-Nu, sunt in orasul Y(oras din judetul Valcea-oras in care am copilarit si orasul in care locuieste cuplul)

-Si, ce faci?

-Beau

-Pai?

-Pai, o sa fiu TATIC

(nu stiu ce a mai zis ca am facut o pauza de 30 de secunde si apoi am inceput sa rad, a ras si el…vreo 30 de secunde am ras, eu incercand fara succes sa zic ceva coerent)

-Ba, dar…ras…Ce sa?…ras…Ce sa zic?…ras…adica?…ras…stai, ma, asa…ras…sunt la camera ascunsa?

-Nu, o sa fiu tatic, ti-o dau pe Alina sa iti confirme

-E adevarat…ras(radea si ea si era si un ras in fundal, probabil al lui)

(m-am dezmeticit rapid si incep cu :  sa fie bine, ca daca nu e bine e rau si e mai bine sa fie bine-stiti voi cuvintele alea pe care le spui cand auzi ca cineva e insarcinata, mai dai si cu sanatate, cu Doamne Ajuta-dupa cateva secunde ii zic ei) : Da-mi-l pe el!

-Ba, voi glumiti cu mine? Ce, pana mea, nu e 1 aprilie!

-Nu, ma, nu glumim, ti-l dau pe Mogo(un alt prieten) sa iti zica si el

-Bine!

-Salut, sunt Mogo.

-Lasa, ma, zi daca e adevarat…

-Da, e adevarat…ras…

-Bine, da-mi-l pe el!

-Ba? Ce se zice in cazul asta?

-Ras…

-Pai, bine, ma, te-am lasat cu fata si tu ce ii faci?

-Ras…

-Ba, macar sa o ajuti!

-Ras…Da, am inceput sa spal vasele! (in gandul meu-asta abia a inceput, eu am ani )

-Bine, mai, taticule, sa iti traiasca! Trebuie sa dai de baut…

Restul nici nu mai conteaza pentru ca am inceput sa zic aceleasi cuvinte, urari de sanatate si toate cele…Ideea e ca m-a luat prin surprindere desi, nu ar fi trebuit-doar sunt casatoriti, nu? Da, dar au aceeasi varsta ca mine…WTF? Eu mai astept…Nu-s pregatit adica nu e pregatit copilul ca sa aiba un tata ca mine … In fine…hai sa ma consolez cu filmuletele de mai jos in speranta ca minunata fiinta va fi ca in primul clip…Totusi, asa pentru proaspatul tatic, nu ar fi fain sa aiba parte si de momente din al doilea clip? Asa, un 3 dimineata, sa zicem, ei dorm, sa zicem ca-i un somn d-ala frumos, pufos si linistitor si, si, si…apare asa ca prin visare un : ue…ue…ueue…ueueueueue

Cum era reclama aia? Un miros de caca : E Nasol! Un pipi pe tine : de 2 ori Nasol! Un ueueueue la 3 dimineata : De nepretuit!

Sa va traiasca, sa fie sanatos/a si fie ca Dumnezeu sa ii rezerve numai bucurii!

P.S1 : Multumesc…

P.S2 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Am vazut ca multa lume vorbeste despre SEX. Unii il mimeaza cu atata nesimtire prin parcuri, pe la TV, pe strada  si asta la ore la care “ala micu’” nu doarme. Pai cum sa nu fie curiosi copiii? Cum sa nu isi doreasca sa incerce? Cum, cand o vad pe “mama natura” cat de buna e? Cum sa nu se gandeasca la sex cand vad vreo colega mai dezvoltata, mai intepata, mai “cu experienta”? Hai sa lasam scoala! Bun! Toata lumea da vina pe anturaj. Parintii se plang ca odraslele lor umbla cu altii mai mari…te miri ce pot sa invete de la aia! In principiu, invata ceea ce tu esti incapabil/ incapabila sa il inveti. Si asta, nu pentru ca nu vrei sau pentru ca nu ai experienta, desi sunt des intalnite si aceste aspecte, ci pentru ca nu stii cand si cum sa il abordezi. Pentru ca nu ai incredere in tine si in ceea ce el poate sa inteleaga la varsta gimnaziului, varsta la care altii, despre care auzi la TV, si-au inceput viata sexuala. Eu n-am invatat de la mama si de la tata cum sta treaba. Poate eram eu prea rusinos sau poate ca nu stiau ei cum sa imi explice. Pana s-au hotarat sa imi spuna de prezervativ eu, sa zicem, ca stiam cum sta treaba, stiam destul de bine. Dar, cazul meu, fericit, as spune, nu cred ca este si al celor multi, pentru ca e natural, e ceva de care nu trebuie sa iti fie rusine atat in calitatea ta de copil/ adolescent/adult cat si in cea de parinte.

Te plangi ca poate se pricopseste cu vreo boala si, atunci, ce? Pai, e vina ta! De jumatate! Cealalta jumatate ii apartine lui/ei pentru ca nu s-a informat (exista net) sau pentru ca s-a incurcat cu cine nu trebuie.

Te plangi ca fumeaza pe la coltul blocului. Ca Gigel, ala rau famat, la invatat, ca baiatu’/fata  are un suflet bun si, daca nu era Gigel…Asta e prostie! Nimeni nu il obliga sa faca nimic, cel putin intr-o gasca cat de cat normala. Si, daca se simte obligat, dobitocu’ /distinsa domnisoara ar trebui sa se lase de prietenii aia. Pe mine cum de nu m-a obligat nimeni? Am facut pentru ca am vrut! Si, slava Domnului, stiu si eu ce e aia baietareala!

Inca o chestie! Te plangi ca a ramas fata gravida si e minora. Pai, daca-i spui ca pe copii ii aduce barza. Poate a vrut sa se convinga…

Nu! Nu ma intelegeti gresit! Nu e vina numai a parintelui sau numai a copilului, a scolii,a anturajului, a netului sau numai a tv-ului. Toate acestea joaca un rol destul de important in societatea noastra pentru ca, aia e, suntem in secolul 21 si astea toate exista si trebuie sa ne adaptam, sa luam ce e bun de la ele si sa respingem ce e rau.

Gata! Se pune ca am vorbit despre SEX? Sa vedeti cate tag-uri pun, ca mi-a zis mie vecinu’ de la 3, care a auzit de la vecinu’ de la 2,care a auzit el de la unchiul sau, caruia i-a spus un prieten ca : Sexul vinde! Ce vinde? Nu stiu…e doar o expresie…

P.S : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Se presupune ca o sa stam vreo 2 saptamani. Din fericire, am net…La vreo 3 km de casa “lu’ mamaie” se afla casa “lu’ cristian”…acolo e netu…cica o sa am acces la net cand vreau eu…deci o sa citesc bloguri cu reader-ul creierasului meu neted…o sa si scriu…o sa pun poze…o sa fac “plaje”…o sa fac ce am facut si pe la bunica mea… o sa fac…o sa dreg…

Niciodata nu mi-au iesit planurile si de aceea detest sa imi fac planuri…vedem daca acum va fi la fel…

Sa nu uit, mergeam azi prin piata centrala din VL, impreuna cu Ea si cum mergeam noi asa linistiti…ne sare in fata o tiganca cu un copil in brate…”-Dati-mi si mie 1 leu” la care eu, speriat si cu inima tipand, “-N-am!!!”

1 leu? Vai de capul meu! Pai daca nu am 50 de bani nu-mi da vanzatoarea painea si tiganca aceea vrea 1 leu?

Nu o sa zic sa se duca sa munceasca ca era prea mica, nu o sa zic de ce cersea, nu o sa zic multe…Atata doar, daca ti-a placut sa ii faci, pe ei pe copii, de ce nu ii si intreti? Ca, evident, ti-a placut sa ii faci, judecand dupa numarul lor…

Aceasta problema este una des intalnita la tigani, la romani, la americani, negri, la albi…Asta nu inteleg si nu cred ca poate sa imi explice cineva…Exista atatea masuri de “no more babies!”  Gresesti o data…e de inteles…gresesti de 2 ori…dar, gata! Se intampla! Se rupe prezervativul, esti beat, nu stiu…in fine…se intampla…dar, prietene, gata! esti, bou? Poti sa te simti bine si fara sa faci copii…aia pe care, mai apoi, ii renegi, ii bati, ii pui sa cerseasca…

Cei mai jegosi oameni sunt aia de profita de copii…de la pedofili la parinti care maltrateaza copiii…de la educatori la asistenti maternali…Asa ceva nu e uman…

P.S : Sanatate cititorului si celui care nu citeste (nu isi face planuri , da’ are sperante)