Achilianu

Inca din vechi timpuri “se stie” ca omul are constiinta. Unii ii zic “glasul lui Dumnezeu”, iar altii se rezuma la a-i zice “acel eu, mai destept ca mine, care ma mai trage, din cand in cand, de maneca”.

Insusi Socrate, care, apropo, nu e vreun fotbalist de la Steaua sau Dinamo, ne indeamna la a ne cunoaste pe noi. Cica in noi insine ar sta miezul din dodoasca. Vazand insa multe, mult prea multe, parca tind sa nu cred. Sigur ca omul nu a reusit, inca, sa se descopere pe sine insusi, dar pur si simplu nu pot sa-i creditez pe toti semenii mei cu atata bogatie interioara, pe cat, se pare, ii crediteaza filosofia. Unii, si acum e doar o opinie personala, caci, nu-i asa, scriu pe blogul personal , si-au pierdut acea relatie cu omuletul interior, ala din capul fiecaruia. Altii, desigur, trebuie ajutati, iar altii, pur si simplu, nu s-au indepartat de animalul care, de ce sa nu o recunoastem, salasluieste in fiecare dintre noi.

Pentru multi, pentru cei mai multi, totul se rezuma la lumea materiala. Sex, zid, mancare, pat. Atat. Dar, desigur, in nemernicia/nimicnicia lor apeleaza, de cate ori pot, la pompoasa marota a lumii spirituale, interioare. Asta, pana intr-un anumit punct, e de inteles! Instinctul de conservare isi spune cuvantul, si nimic mai mult!!!

Acum ca am stabilit ca unii nu au constiinta(de dragul discutiei sa zicem ca aia care nu-s deloc sau aproape deloc “in taci” cu constiinta lor, n-au constiinta!), ramane intrebarea: Cine poate sa spuna ca-i mai bolnav de sine insusi? Cel cu constiinta sau cel fara constiinta?

P.S1: Caci, nu-i asa, raspunsul la intrebarea: Care e mai periculos s-a dat deja! Aaaaa, nu s-a dat?

P.S2: Cam atat! 

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

De obicei, am probleme cand trebuie sa fiu rau. Inca nu m-am desprins de cizelarea practicata de familie, scoala, societate. Uneori e rau, pentru ca ceea ce noi numim constiinta ne impiedica sa facem anumite lucruri. Alteori e bine pentru ca, aceeasi constiinta ne indeamna sa facem lucruri care ne fac sa ne simtim bine. Insa, cu sau fara regrete, cu sau fara constiinta suntem rai. De ce? Pentru ca vrem si putem. Si, uneori, pentru ca vedem ca ceilalti se comporta asa, fara a arata vreo remuscare. Dar, azi nu pot. Azi, nu! Azi sunt bine dispus, azi respir, azi zambesc, azi ma simt bine! Ati auzit vreodata de tehnica “inducerii bunei dispozitii”? Sigur ca ati auzit! Unii zic ca-i minciuna, altii ca este singura cale catre conceptul de “om mai bun”.

Se da una bucata om, prin definitie, cu probleme. Nu neaparat eu, asa suntem toti! Cum scapa omul de probleme? Simplu! Nu scapa! Trece una, vine alta. Nu-i asa? Cred ca fericirea e doar o stare de moment. Cel putin aici, pe pamant! Nu poti sa fii fericit sau nefericit! Nu exista fericire totala! Nu e ba alba, ba neagra. Esti fericit si fericirea ta se datoreaza unor persoane, unor lucruri, etc. Si, in acelasi timp, esti nefericit datorita altor persoane, lucruri, etc. Uneori esti fericit si nefericit in acelasi timp…si asta se poate datora acelorasi persoane, lucruri, etc. Se intampla! Asta-i viata! Bun! Cum iesi din starea de nefericire? Cred ca prin acea tehnica- “inducerea bunei dispozitii”. Care e un fel de “hai sa ne mintim pe noi insine”. Bai, suna nasol, dar functioneaza! Adica, cine poate sa iti garanteze ca “de maine va fi bine”? Nimeni! Nu credinta in lucruri, oameni sau divinitate, nu religia, nimic! Insa, si asta o spun din experienta, daca iti spui ca maine va fi bine si crezi in asta…chiar se intampla! Nu stiu cum, nu stiu ce se schimba in tine sau in lume, dar se intampla. Spune-i minciuna, spune-i imbarbatare, spune-i cum vrei, dar cred ca asta-i cam singura constanta in oaceanul asta de variabile pe care-l numim viata!

Suna patetic, parca rupt dintr-un film prost cu adolescenti, dar prefer sa ma mint ca “maine va fi bine”, decat sa cad prada necunoscutului care-i asa de …necunoscut! Nimeni nu iti garanteaza ca “maine” vei mai trai…nimeni! Orice v-ar spune lumea, asta luati-o de buna…nimeni nu iti garanteaza nimic! Nu exista nimic sigur in viata noastra! Nimic! Dar, parca suna bine…”maine va fi bine”! Nu? Suna bine si ne place! Ne place cand ne mintim asa…Cum o dai, tot rau pica : Daca “maine” chiar va fi bine, atunci parca ti se pare ca nu te-ai mintit…ti se pare ca ai tu un al saselea simt sau esti protejat de ceva sau de cineva sau esti special…N-am timp, dar ideea e ca o dai in alte probleme…

Daca “maine” nu va fi bine…atunci chiar ca-i rau! Stiu, ironie! Incepi sa te gandesti ca nu ai acel al saselea simt, ca nu esti protejat de nimeni, ca nu esti special, ca acolo sus nu te iubeste nimeni…

Stiu ca am dreptate! Stiti voi, al sasele simt! Ideea e : Cum incerci sa impaci situatia? Adica da, uneori iti ies pasii, alteori nu. Cand iti ies, asa cum am mai zis, te consideri special, bun, esti pe culmile succesului…cand nu iti ies pasii, esti dezamagit, esti suparat, te inchizi…Singura constanta : Niciodata nu renunti la a te minti ca “maine va fi bine”!

P.S1 : “Maine va fi bine” = “Azi nu pot sa fiu rau!” = “de maine…”

P.S1 : Pentru ca “Azi nu pot sa fiu rau!” nu pot “sa preiau stafeta“, dar voi puteti.

P.S3 :  Multumesc…

P.S4 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta!

P.S5 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste