Achilianu

Am tot văzut că pe televiziunile de știri se repetă aproape obsesiv imagini de la Revoluție, din viața publică sau personală a familiei-stat, din România cea comunistă. Pentru a nu știu câta oară trebuie să spun că toți aceia, care au nostalgiile trecutului în creier și-n inimă, sunt cel puțin cretini. În contextul dat, cel al unui sistem opresiv, acea perioadă  nu se regretă, doar dacă ești cu mintea-n buzunar, iar buzunarul îți este rupt. Nu mai merge nici ideea potrivit căreia eram mic atunci și n-am dreptul la o opinie, atât timp cât cei care au trăit acele vremuri acum au ajuns să regrete, ștergând cu buretele crimele, asuprirea, frica, teroarea…

Comunismul este și trebuie să fie condamnat în fiecare clipă a existenței noastre, fie că suntem bunici, părinți sau copii. Toți, până la urmă, suntem contaminați de putoarea acelor vremuri.

M-am ținut demult să zic și eu ceva, fie că va fi auzit sau nu, fie  că-i corect sau greșit. Și, abia acum mi-am amintit, așa că o să spun!

Ce s-a întâmplat cu adevărat în 1989 nu cred că o să afle nici copiii copiilor noștri, dar cert este un lucru: Damnatul sau condamnatul s-a transformat prea repede în  condamnator. Revăd cu greață scenele în care vechii pupători la dosul ceaușescian s-au întors la 180 de grade, devenind justițiari drepți, imaculați și adevărați apărători ai interesului național.

În ideea aceasta, întreb și eu, că doar eram mic atunci : toți gradații ăștia de mai jos, toți ăia din platourile TVR-ului, toți răscolitorii de comori prin casele Ceaușeștilor n-au fost și ei pupători docili? Nu de alta, dar nu cred că ar fi putut să fie adevărați opozanți ai sistemului, că opoziția lor ar cam fi trebuit să se observe. Deci, cine se oferă să-mi dea și mie o lecție de istorie?   Și da, nu numai cei care au ținut morțiș să apară-n zilele acelea la TVR sunt singurii împuțiți jigodii lăbari…, ci mulți, mulți alții!

P.S1: Oare ce-au pățit ăstia? S-au adaptat la democrație și capitalism? Mai trăiesc? Au murit în chinuri pentru dualitatea aproape instrantanee? Numa între, la dracu!

P.S2: Cam atât! 

P.S3: Mulţumesc…

P.S4: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…