Achilianu

Peste două săptămâni are loc nebunia asta de meci de box. La prima vedere, Mayweather n-are nicio problemă cu Ortiz, dar eu cred că cel din urmă îi va pune probleme destul de serioase multiplului campion mondial. O luptă pentru centură, o luptă între campioni!!! Mayweather va câștiga, desigur, dar va fi o luptă dură. Poate, zic poate, vom avea parte și de un KO pe final. Vedem!

A, și da, Floyd e mai mai mult decât băiatul rău și tupeist! aici. Clipul merită văzut!

Plus un filmuleț de la antrenamentul său…

P.S1: Abia aștept meciul!!!!!!

P.S2: Mulțumesc uploader-ului.

P.S3: Cam atât! 

P.S4: Mulţumesc…

P.S5: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Gala de box de sâmbătă seara mi-a adus iarăși aminte de vorbele acelea pline de adevăr, vorbe pe care de fiecare dată le dorești eronate: „Imposibilul rămâne imposibil” și „Perfecțiunea nu poate fi atinsă”.

Până acum, obiectivele mele legate de o gală de box în care luptau români erau simple și de bun simț: Să se difuzeze meciul la o televiziune din România, comentatorii să nu fie imbecili, meciul să fie unul de calitate și, fără dar și poate, românul să câștige!

În ceea ce privește gala lui BUTE, în primă fază totul părea perfect. Nu numai că gala era transmisă la tv, dar era și organizată în România. Un eveniment unic, la care, din motive financiare, n-am putut să particip. „Nu-i nimic”, mi-am spus. Important este faptul că în sfârșit le-a venit mintea la cap autorităților și și-au dat seama că cetățeanul cotizant își dorește și o astfel de gală. Mai mult, o astfel de gală vine și cu mesajul – „Noi știm să ne cinstim campionii!” – mesaj care trebuia să vină, în condițiile în care România n-a făcut nimic pentru cariera lui BUTE, în timp ce BUTE poartă-n suflet și pe brațe steagul țării. Și o face în văzul lumii întregi!!!

Comentatorii

Cu comentatorii români m-am obișnuit, lucru care mă face să ating o stare de uimire foarte rar. Prostia e mare și, din păcate, ea derivă din fotbal. Urechile, cu tot cu scăriță și nicovală, îți sunt zgâriate iremediabil de behăielile huliganice ale unor oameni învățați cu scuipătorii de semințe și căutătorii de bombe sexy. Am să mă opresc aici, deși îmi răsună-n cap întrebări de genul ăsta: Care fotbal? Cum ai putea să apreciezi performanța adevărată, când tu numești performanță o etapă fără blaturi și fără valize?

Meciurile românilor. Meciul lui BUTE

Meciurile românilor au fost excepționale. Am rămas plăcut surprins de Dinu, asta ca să nu mai spun că Simion m-a făcut să țip de bucurie. Loveam aerul ca un apucat atunci când, asemeni unui nebun frumos, Viorel Simion îi dădea ăluia pumni cât pentru o lună.

Bun, și a venit meciul lui BUTE. Am trecut peste povestea cu comentatorii, lăsând gala încă la nivelul de „perfectă”. Nici crainicul de ring, în persoana lui Bebe Cotimanis, nu m-a făcut să scad din „perfecțiunea” galei, deși cred și acum că a fost o alegere proastă. Știu că omul face parte din marea familie PRO TV, dar n-are nicio treabă cu lucrul pe care trebuia să-l presteze. NICI O TREABĂ!

Vine meciul lui BUTE, care mă prinde cu steagul României la gât, singur în cameră. Singur, deoarece așa mi se pare mie mai bine. Trebuie să văd orice pumn intrat sau ratat, trebuie să simt meciul, iar o companie, fie ea și una plăcută, m-ar face să nu mă simt în largul meu.

Începe meciul. Îl văd pe BUTE încrezător, chiar pregătit să atace. Un lucru ciudat, deoarce lui îi place să analizeze atât  adversarul, cât și situația. Adversarul părea temător. Avea și de ce: BUTE era campionul, iar el challenger-ul. Plus că toată sala îl susținea pe BUTE!

Un mare minus pe care îl ai dacă vezi meciurile la tv este reclama, frate/soro! Reclama! Reprizele de box sunt scurte, iar dacă vezi meciul la tv pare că te uiți la un meci între reclame, iară nu între doi boxeri. Își dau ăia doi-trei pumni, apoi întră detergentul X să-i dea croșeu de stânga detergentului Y, căci el scoate mai multe pete… sau ceva.

Dar să nu mă mai plâng, îmi zic, că ăia din afară plătesc bani grei pentru a vedea un astfel de eveniment, iar mie îmi este livrat gratis!  Rămânem la statutul de „gală perfectă”!

După cum știe toată lumea, meciul lui BUTE a fost unul scurt. Mulți au zis că a fost foarte scurt. Mie nu mi s-a părut, iar eu cred că ăia care au afirmat așa ceva sunt niște imbecili. De ce? Cred că țelul oricărui român trebuia să fie o victorie a lui BUTE, ci nu un meci lung, cu multe schimbări de situație, așa cum este în filme. Victoria lui BUTE putea să vină înainte de luptă, la cântar, în prima secundă a meciului sau în runda a douăsprezecea, iar eu eram fericit. Nu mă ofuscam pentru că a durat puțin, că nu i-a dat cu dreapta, ci cu stânga, nu, eram mulțumit și fericit.

Prieteni, meciul a fost unul de box, cu pumni și centura pe masă. Dă-l dracu de meci spectaculos sau de situații plasate între agonie și extaz specifice filmelor, K.O-ul a venit exact când trebuia să vină și a venit exact pentru cine trebuia să vină.

Unde s-a stricat GALA?

Da, exact acolo. Când Obreja i-a zis lui BUTE să îi mulțumească Elenei Udrea. N-am nicio tresărire legată de aspecte  de genul „of, vai, Elena Udrea se dă în spectacol și se bagă unde nu-i fierbe oala”. Nu, deloc.

Ceea ce m-a deranjat a fost faptul că acea mulțumire se vroia făcută. Era așteptată. Trebuia să vină! N-am înțeles nici până acum de ce. Până la urmă, era vorba despre un angajat de-al meu/de-al tău care, angajat în slujba mea sau a ta, și-a făcut treaba: A făcut un bine României(promovare și etc.-uri d-astea) și, la fel de important, a respectat și îndeplinit dorința angajatorului său, a românului. Aceea de a avea o gală de o asemenea anvergură în România, cu un meci de box al lui BUTE. Atât, și nimic mai mult!

De ce să-i mulțumești? Lasă-ne pe noi să-i mulțumim, când va veni vremea votului. Evident, dacă noi considerăm necesar!

Și totuși, BUTE n-a greșit. BUTE, așa cum a afirmat și el, a vrut ca gala să aibă loc în România pentru că omul își iubește țara și concetățenii. Dacă nu era iubirea asta, BUTE boxa în Canada sau chiar în America. Deci, mult mai bine! Dar nu, omul a vrut să boxeze în țara lui, în fața părinților lui și în fața oamenilor care, în principiu, asemeni lui, simt românește. Și, pentru că este un om bine crescut, BUTE a considerat necesar să-i mulțumească Elenei Udrea, omul care, se pare, s-a zbătut alături de ceilalți organizatori pentru a face o „gală  perfectă”. Din punctul ăsta de vedere, mulțumirea își are rostul, dar din ce am menționat eu mai sus… nu!

Concluzie: BUTE nu a greșit! Cel/cea care a așteptat ca mulțumirea să vină a comis o gafă teribilă! Pe cale de consecință, „gala perfectă” s-a transformat într-una imperfectă!!!

P.S1: Ca să nu mai zic nimic despre toată „crema” politicianistă care, prin invitație primită pe carnet de membru, s-a dus la un eveniment pe care – sunt sigur – nu l-a înțeles. Plus ăia doi-trei huligani care au început să fluiere imnul Franței. Plus nemernicii care afirmau că adversarii lui BUTE nu sunt atât de buni(Ei sunt foarte buni, dar BUTE e cu mult peste ei, la dracu!!!) . Plus… Și eram atât de aproape! Eh, poate la următoarea?! Nuh, următoarea gală de acest gen nu va mai avea loc în România. Una, și gata! În cel mai bun caz o să organizăm o finală a Europa League, finală în care, mai mult ca sigur, nu o să fie nicio echipă românească!

P.S2: Îmi mențin ideea: BUTE e un mare campion pe care nu-l merităm!

P.S3: Un filmuleț un pic mai vechi, dar foarte inspirat, lucru pentru care-i mulțumesc uploader-ului…

BUTE a boxat pentru ROMÂNIA, dar cine este BUTE și ce a făcut România pentru el?

Pe BUTE, din păcate, nu-l știm prea bine. De fapt, nu-l știm deloc. Curios este faptul că ne raportam la el, ca și cum l-am cunoaște. Ca și cum i-am ști suferințele, nevoile și grijile. Și EL ne lasă pentru că, nu știu din ce motive, ne iubește. Țara o știm prea bine, e România. Aia născută din chin și pentru a se chinui. O știm, și ne raportăm la ea așa cum știm noi mai bine. Sau, mai exact, cum nu știm, căci nu știm!

Țara a fost aici până la BUTE și cred că o să fie și după EL. Așa cum și BUTE a putut fără România, așa și România poate fără BUTE.

BUTE nu e român, nu e al nostru. N-a fost niciodată. Sigur că el are rude aici, sigur că a copilărit în România și sigur că ne place să ne mândrim cu el, că unii stau pe lângă el pentru a ieși în poze, să îi fure din imagine, el, omul și pugilistul, nu este român. Nu este de-al nostru. Pe cale de consecință, noi nu ar trebui să ne mândrim cu el. Și, cu atât mai puțin, el cu noi. În cel mai bun caz, ar trebui să ne creeze o stare de bucurie faptul că el nu ne uită. Că ne amintește mereu, la fiecare luptă. Că pune România pe harta ce contează, cu fiecare pumn pe care-l dă.

A te naște într-o țară nu te face automat o parte integrantă din acea țară. Trebuie, cumva, să fii acceptat de țara cu pricina. De țară și, evident, de oameni. Iar BUTE n-a fost acceptat, ci respins. Alungat chiar, trimis în lume, peste mări și țări. A fost alungat din aceleași cauze pentru care au plecat toți românii, procesul fiind același, indiferent dacă ți se spune BUTE sau Popescu. Omul a plecat unde a văzut cu ochii, văzând că țara sa îi închide ușa-n nas.

Și a făcut bine că a plecat. BUTE nu are comedia tragică românească în sânge. Nu o are. Undeva, pe parcurs, din sângele lui s-a scurs până și ultima picătură contaminată de boala românului, românismul. Dacă ar fi rămas aici, BUTE s-ar fi pierdut. N-ar fi putut nici în ruptul capului să facă față nisipurilor mișcătoare în care ne bălăcim cu toții. Politică n-ar fi putut să facă, căci omul preferă adevărul și sinceritatea. Fotbal nici atât, căci el este un profesionist adevărat. Plus că nu știe ce e fuga din cantonament. În cel mai bun caz, ar fi putut să fie bodiguardul unui bișnițar ajuns mare sculă de basculă, fost scuipător de semințe sau mulgător de oi. Deci da, a făcut bine că a plecat!

P.S1: Țin să-i mulțumesc lui BUTE pentru ceea ce a făcut pentru sportul românesc, pentru România și pentru români, deși România și românii n-au făcut nimic pentru EL.

P.S2: Cam atât! 

P.S3: Mulţumesc…

P.S4: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

un meci de box ce nu trebuie ratat!

update: Un meci bun, castigat asa cum am si prezis, la puncte, de Pac-Man: 119-108, 120-108, 120-107. Mosley imbatranseste, dar asta nu l-a oprit in tentativa lui de a rezista in fata celor mai buni boxeuri ai momentului: Pacquiao si Mayweather.

Gala are loc in dimineata asta. Meciul e transmis pe unul din canalele DigiSport – ori ala simplu, ori ala cu “+” – cred ca tramsmit toata gala, iar mentiunea ar fi ca meciul cu pricina o sa fie in jurul orei 6

Mie mi-a placut dintotdeauna Mosley. E prea bun, are un corp super bine lucrat, are miscari precise si bine gandite, iar loviturile sale sunt foarte puternice. Si da, are multa experienta, dar Pacquiao e din alta liga. Acesta este momentul lui, iar el stie asta.

Mosley(39)  - Pacquiao(32) este meciul dupa care Mosley poate sa ne spuna care e mai bun: Pacquiao sau Mayweather – si asta din cauza faptului ca meciul dintre cei doi – se pare- nu o sa aiba loc niciodata, desi intreaga lume a boxului il asteapta.

P.S1: Eu vad un KO pe final sau decizie la puncte, pentru PackMan. KO-ul este pus sa fie, caci este putin probabil – Shane are o barbie de otel!

P.S2: Multumesc uploader-ului

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Desi e foarte greu sa definesti acest cuvant(Romania), sa ne rezumam la a-l descrie asa(exact cum a facut si prezentatorul meciului): Romania este tara in care s-a nascut Lucian Bute.

Pe 19 martie 2011, la canadieni, sau pe 20 martie 2011, la romani, a avut loc, zic eu, cea mai puternica lupta, de aparare a centurii, a lui Lucian Bute. Adversarul era Brian Magee, un boxer dotat de natura cu forta si agilitate, peste care el a presarat multa determinare si rezistenta. Omul, aflat la finalul carierei, era constient ca un succes in fata lui Bute urma sa-i aduca multe beneficii, printre care as aminti notorietatea si…banii ce urmau sa vina din viitoarele lupte!

Chiar si un meci pierdut la puncte il multumea, mai ales ca se intalnea cu  ”Mister K.O”. Insa, determinarea de pe chipul sau inducea starea aia de “why not?”. Nu avea nimic de pierdut, ci numai de castigat. Si asta s-a vazut: Omul, pur si simplu, n-a vrut sa cada!!! Bute, calm, bine pregatit fizic si tactic, il tinea la distanta cu dreapta sa, aplecata atipic pentru un stangaci, cautandu-i mereu ficatul cu stanga.

Ma asteptam ca Bute sa aiba un meci greu, iar K.O-ul sa nu mai vina. Poate ca meciul asta i-a mai calmat pe bezmeticii care afirmau ca Bute are fie meciuri aranjate, fie usoare. Insa, la fel cum a facut-o de atatea ori, Bute m-a uimit cu tactica lui: “Stai, asteapta, analizeaza-l, tine-l la distanta mereu!,  i-ai vazut punctele sensibile?, loveste-l de control, nu te hazarda sa te urci pe el, lasa-l sa fie increzator, dar nu prea mult!, asteapta, ataca-l, ataca-l decisiv!”

P.S1: Vorbind pe FB cu cineva, mi-am dat seama ca toti romanii care au reusit, au facut-o prin procesul de decontaminare de romanismul caracteristic. Altfel, se pare, nu poti!!!

P.S2: Vreau sa felicit B1TV pentru ca au ales sa transmita meciul, lucru pe nu l-a facut TVR, televiziunea la care cotizam(voita) toti! Sunt bucuros si pentru faptul ca n-am avut parte de comentatori penibili, cei care au fost in studioul B1 s-au dovedit a fi… bunicei!

P.S3: Meciul lui Lucian… multumesc upoloader-ului

P.S4: Traim intr-o tara in care oamenii sunt plini de viata, iar viata e plina de cacat.

P.S5 : Multumesc…

P.S6 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

update: Meciul va fi transmis de B1TV

In luna femeii, Lucian Bute o pune de un meci de box. Adversarul e, zic eu, foarte puternic. Ii place lupta, are forta si, mai ales, e dominat de acea  ”foame” ce se naste din ratiunile varstei. Omul are 35 de ani si, din cate am inteles, doar 3 infrangeri si o reminza, in cele 38 de meciuri disputate.

Asa cum ma asteptam, transmiterea meciului are sanse mici sa se intample. Aia cer in jur de 110.000, iar  TVR ar da numa’ 35.000. Deci, cam nu! Pana pe 19 mai e, dar nu mi-as face mari sperante. Hmmm, tot pe net il vedem!

Pana una-alta, Lucian Bute transpira in Miami.

P.S1: Pronostic: K.O pentru Bute in reprizele 7, 8 sau 9.

P.S2: Multumesc uploader-ului.

P.S3: Cam atat! 

P.S4 : Multumesc…

P.S5 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…