Achilianu

Spre marea uimire a tuturor, Victor de la tB a anunțat acum câteva zile că în data de 15 septembrie 2011 se închid proiectele ToateBlogurile.ro.

Nu știu exact cu ce fel de probleme se confruntă cei de acolo, dar cred că munca depusă până acum ar trebui continuată, indiferent de eventualele modificări în planul finanțării. S-au depus prea multe eforturi pentru a nu se continua, iar transpirația și nervii sacrificați pentru a face din tB ceea ce este el astăzi n-ar trebui să fie în van!

Sunt sigur că, sub o formă sau alta, Victor va găsi roluția care să împace și capra și varza, asigurând, totodată, utilizatorilor „casa” din online de care au nevoie.

A se citi asta, asta și a se vota aici.

P.S1: Cam atât! 

P.S2: Mulţumesc…

P.S3: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

postul se vrea unul interligent și de bun simț, chiar dacă o iau cam pe ocolite. Și da, nimeni nu e dator să-mi împărtășească opinia, de fapt, nimeni nu e dator să… nimic! 

Tocmai ce mi-am schimbat poza de profil de la contul de Facebook. Probabil că o să fac la fel și cu celelalte poze ale conturilor din online. Dar nu de asta vroiam să vorbesc, așa cum am mai spus-o, nu-mi doresc celebritate sau orice fel de atenție când mă vede cineva pe stradă. „Ăsta e ăla” nu-mi învârtoșează în niciun fel ego-ul.

Dar am tot văzut prin online, în special pe bloguri, că unii oameni sunt frustrați de lucruri mărunte, printre care și această posibilitate, de cele mai multe ori benefică(zic eu), adică  aia de a fi anonim. Dacă e să mă întrebi pe mine, ei bine eu cred că totul se reduce la lucrurile simple, alea pe care le denumim, din rapiditate și simplitate, „cei șapte ani de acasă”. Bunul simț, respectul, egalitatea etc.

În postarea aceasta mă interesează stric anonimatul de pe bloguri/facebook/G+ etc.  și, ca un secund subiect de interes, cea de pe site-urile ziarelor. Le-am împărțit așa pentru că eu cred că sunt două tipuri de anonimat. În opinia mea, cele două diferă foarte mult unul de celălalt, mai ales prin raportarea „comentatorului” la „autorul” respectivei postări sau respectivului articol.

Blog. Facebook. G+. Yahoo și etc.-uri

Sunt două posibilități, pe care o să le exemplific pe ideea de blog, celorlalte conturi aplicându-se această teorie a mea. Repet, în opinia mea.

I. Persoana deținătoare de blog are un domeniu de genul „prolecra.ro”. 

I. a Deținătorul blogului nu-și face public numele

Bun, atunci nu există nicio obligație din partea „cititorului” și, mai ales, a „comentatorului” în a-și dezvălui identitatea. Poate, fără vreo presiune de orice fel, să comenteze sub „protecția” anonimatului. Că decide să fie imbecil și să înjure, amenințe, calomnieze etc., asta deja este altă poveste. Ai înțeles? Totul ține de echitate, de condiții egale.

I.b Deținătorul blogului își face public numele

Indiferent de momentul în care acest lucru se întâmplă – s-a constatat că de cele mai multe ori treaba are loc abia după ce a căpătat un pic de notorietate – aceleași reguli ca mai sus se aplică și în acest caz. De ce? Simplu! „Comentatorul” va cotinua să comenteze pe „prolecra.ro”, iarăși nu pe blogul „numeindivid.ro”. Nu văd nicio obligație în a schimba ceva în acest registru, comentatorii adresându-se în continuare blogger-ului care, din rațiuni personale, a decis să-și divulge numele. Treaba lui, până la urmă! La fel, eventualele înjurături și șleahta de neaveniți sunt de nedorit, dar pot apărea, fără a strica vreun echilibru al întregii ecuații. Există și SPAM/delete/trash!!

II. Blogul poartă numele din buletin al blogger-ului

Nici aici nu există vreo obligație din partea „comentatorului”, altele decât cele dictate de bunul simț etc. Blogger-ul a ales, și nimic mai mult. „Comentatorul” nu trebuie neapărat să comenteze în nume propriu, pentru a simula o stare pe picior de egalitate cu blogger-ul, trebuie doar să fie OM! Atât! Orice laudă în plus adusă blogger-ului este de prisos, deoarece, până la urmă, n-a făcut altceva decât să cumpere un domeniu de genul „numeprenume.ro”.

III Ziare sau site-uri oficiale

Aici se complică un pic treaba. Pentru cei născuți din scuipat și care, pe cale de consecință, valorează cât un scuipat.

Ziarele – cam așa e de când lumea – prezintă by default numele autorului. Unele postează pe site-ul propriu chiar și mailul personal al gazetarului. Mai nou, apare și numărul de telefon al acestuia. Deci, date personale. Cum ar veni, omul acela ți se dezvălui cu și fără voia sa, din rațiuni profesionale. Într-un nume și prenume se pune mai multă bază decât într-un pseudonim tip poreclă. Am ajuns în punctul în care ne dăm seama că ziaristul nu prea poate să aleagă, așa cum face blogger-ul, între a-și face sau nu public numele.

Bun! Hai, să trecem la partea cu „comentatorul” de site, deoarece comentatul în fața hârtiei de ziar nu prea contează. „Comentatorul” are posibilitatea de a-și face sau nu public numele, în funcție de natura comentariului său.

III.a  „Comentatorul” este anonim și, evident, își exprimă opinia. Bună sau rea, mai pe subiect, mai pe lângă, dar nu face  în niciun moment aprecieri legate de jurnalist, de textul jurnalistic, de corectitudinea acestuia(etc.-uri d-astea) și, la fel de important, nu înjură!!!!!

Trebuie să recunoaștem că astfel de comentatori sunt rari. Foarte rari! Pot să spun despre acel  „comentator” că e tipul de om care și-a înțeles „îndatoririle” de om care vrea să-și exprime o opinie sau, de ce nu, să-și lămurească creierașul, punând întrebări.

III.b „Comentatorul” este anonim și se comportă ca un animal. Sau mai rău.

Îi știm cu toții, sunt cei care le știu pe toate… Din punctul meu de vedere, acei… indivizi ar putea chiar să moară cu tastatura-n brațe, apăsând ENTER pentru a trimite comentariul N-au înțeles nimic din nimic, nu trebuie să căutăm în ei urme de umanitate, decență, bun simț etc. Nu există. Dar, din păcate, și aceia trăiesc(fără modestie o spun!) printre noi, au net, votează și, poate mai important, procreează. Diferența dintre blog și site se vede cel mai bine aici, în acest punct, punând capăt oricăror visuri umede ale bloggerilor care ridică la rang de mare artă blogul, ca substituent perfect al ziarului.

III.c „Comentatorul” își face public numele.

Deși nu e obligat, că nu te obligă nimeni în niciun fel, nimeni în sensul de vreo persoană, ci doar acele norme ale lucrurilor care nu se văd, dar care se simt foarte bine și care descriu perfect o persoană. După mine, orice „conversație” între un ziarist și un „comentator” ar trebui să se poarte de la egal la egal, cu numele la vedere. De ce? Simplu: Pentru că acel „comentator” trebuie  să-și asume spusele sale, pertinente sau nu, dar trebuie să și le asume! GigiBordură nu are ce să-și asume. Mailul „scumpilicicutza69foru.yahoo.com” nu răspunde în niciun fel pentru SPAM.

Ca o concluzie: anonimatul are și părți bune, dar, așa cum am mai spus-o, suferim din cauza cretinilor, care pervertesc și contaminează orice lucru de care se apropie. A, și da, am zis la un moment dat că bloggerii pot să suporte înjurăturile pentru că au butonul de SPAM. Așa este. Blogul este văzut ca o proprietate personală, pe care, în România, poți să faci ce te taie capul. La ziar nu merge așa, sau nu ar trebui să meargă, că deh, îngrădești libertatea de exprimare, pluralismul de opinie și alte drepturi de care se folosesc cei născuți pentru a muri cu nedreptatea pe buze.

P.S1:  Nu de alta, dar tot se plângea lumea că blogosfera ar trebui să se profesionalizeze și că ar cam trebui să ne facem toți publice numele, că deh, așa au făcut „bloggerii mari”. Păi da, dar „bloggerii mari” scriu în continuare pe blogurile cu nume de porecle… vezi unul din punctele de mai sus!!! A, și da, sistemul e același: Dacă eu fac ceva, atunci e bun! Dacă face altcineva…

P.S2: Cam atât! 

P.S3: Mulţumesc…

P.S4: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Intr-o blogosfera romaneasca guvernata de cateva “principii” animalice, darwiniste si pupincuriste exista si cateva oaze de liniste, creativitate, pasiune, profesionalism si frumusete.

N-am prins perioada 2008, cea a catalogului de bloguri, poate si pentru ca o ardeam intr-un stil propriu si personal in offline. Nu. Abia din 2009 am intrat in contact cu ceea ce se numeste toateBlogurile.ro, proiect care mi s-a parut ambitios, dar care se lovea de tsunami-uri de flegme , venite din zona “greilor blogosferei”, care, ofuscati parca de orgoliul si de ambitia noului proiect , s-au purtat ca niste copii. Acizi si sceptici la adresa lui tB.ro, multi nu i-au dat nicio sansa, desi a trecut cu bine de 2009, trecand, apoi, intr-un 2010 plin de criza economica, dar cu o blogosfera in plina expansiune. Twitter-ul a explodat, la fel si Facebook-ul, motiv pentru care oamenii de la tB.ro au facut ceea ce trebuiau sa faca: S-au adaptat! La trenduri, la romanismele mioritice, la nevoile celor pentru care, pana la urma, existau: Bloggerii. A urmat apoi o serie de schimbari, care pe mine m-au disperat, dar pe care le-am inteles. Intr-un final, le-am inteles! tB-ul era up, apoi era down, apoi revenea cu cateva imbunatatiri, apoi era down iarasi, apoi up… Insa, acum, in acest primavaratic 2011, am inteles ca tot acel traseu, plin cu suisuri si coborasuri, n-a fost in zadar. Chiar dimpotriva!

Acum, daca stau bine sa ma gandesc, nu-mi mai raman decat doua lucruri: Sa te indemn sa iti faci cont pe toateblogurile.ro – nu de alta, dar stiu ca vrei sa ai parte de cele mai bune lucruri – si sa iti urez bafta la socializat, la citit bloguri, la scris, la imprieteneala, la…  - lucruri la care tB se pricepe foarte bine!

P.S1: Pentru ca-mi plac oamenii de acolo si pentru ca-mi place noul tB!

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Respectabilul domn de la Atitudini mi-a adus aminte, involuntar as zice, despre dorinta mea ascunsa de a continua un pic postul despre retelele de socializare. Foarte multe nu s-au schimbat, ma refer la perceptia mea asupra fenomenului. Pentru ca da, este un fenomen. Un fenomen care s-a dezvoltat foarte repede, a beneficiat de foarte multa publicitate adevarata(din gura-n gura-cea mai constructiva/distructiva publicitate) si, ca orice fenomen, a avut parte si de reactii negative. Lucru care mie mi se pare normal, pentru ca nu-i asa, daca nu esti contestat, nu existi. Daca stau bine sa ma gandesc, cred ca retelele de socializare+blogurile sunt fenomenul numarul 2 din toata istoria activitatii pe net. La mare lupta cu atacurile informatice si in cursa de urmarire a fenomenului numarul 1 : Pornografia. Intre noi fie vorba, nu cred ca pornografia o sa poata sa fie detronata. Hai sa recunoastem! O treaba la vremea ei face cat…

Stimabilul domn cu atitudine a anuntat pe blogul personal(postul se gaseste in link-ul de mai sus) cum ca cica participa la un workshop pe tema comunicării politice în “era IT”. Am copiat exact ceea ce a zis domnul acolo, desi mi-am facut o parere despre ce se va discuta la intalnirile alea. Chiar mi-ar place sa vad niste slide-uri, daca nu cer prea mult, lucru care, oricum, nu cred ca mi-ar denatura perceptia despre politica si dorinta politicienilor de a se afla “in the game”, oriunde s-ar juca acest “game”.

Deci da, s-a prins toata lumea! Postul asta o sa fie despre politica si tentativa palida a politicienilor de a le face votantilor o felatie online.

O luam pe puncte :

1. Numarul oamenilor activi pe net este in continua crestere. Deci, posibli votanti. Deci, politicianul nu trebuie sa stea departe de acest mediu. Simplu!

2. Nici nu este atat de greu, alegerile sunt din 2 in 2 ani, din 4 in 4 ani, din 5 in 5 ani…So, pentru cateva luni politicianul va sta in cap cate 10 ore. Exemplul mi se pare elocvent. Nu se pricepe sau nu are timp? Sigur se vor gasi oameni care sa scrie pe blog in locul si in numele sau, sigur ca niste foarte multi oameni o sa monitorizeze conturile sale de pe retelele de socializare. Sigur ca…Sau…Doar nu credeati ca politicienii apasa ei cu manuta lor pe butonul de RT sau pe ala de publish? Dar, sa nu generalizam…

3. Politicianul este un personaj aparte, el traieste pentru a i se recunoaste meritele, pentru a fi ascultat si aplaudat, pentru a “vinde” imaginea de “e de-al nostru, om din popor care a reusit pentru ca-i destept, pentru ca are viziune, pentru ca-i pasa…sau ceva de genu’”. Se poate vinde imaginea asta pe net? Nu stiu, stai sa ma gandesc putin! Raspuns final si sper corect : Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

4. Vremurile disperate cer masuri disperate! Ideea de politica si cea de politician se denatureaza sau, mai bine spus, este intr-o continua contaminare. Si ba (ma refer la mine), cred ca e vina lor! Votantul este satul de invitatiile lor potrivit carora cica e bine sa mergi la vot, tot satul este si de banii lor, afacerile lor, nepotismele lor. In principiu, votantul este satul de ei. Acuma, vorbim doar in principiu si, cand zic votant, ma refer numai la amicii mei care mi-au dat impresia cum ca ar fi satui. Nu pot sa generalizez! Nu pot!

5. E mult mai usor sa prostesti pulimea din fata calculatorului. E greu fata-n fata! Vai, cu multimea e greu. Daca se trezeste unu’ ca sa agite spiritele? Sau, mai rau, daca pune unu’ vreo intrebare care nu trebuie pusa? Pe net e usor! Ai atatea mijloace…E vreun dobitoc care nu te pupa? Il blochezi, ii dai ignore, ii bagi comentariile la spam…Hohoho, ce usor e sa faci sa para numai opiniile pozitive…

6. Mereu primeaza “sa moara capra vecinului!”. Sau ideea aia de capra vecinului. Are X cont de facebook? Imi fac si eu, nu conteaza ca nu stiu ce-i ala. Posteaza Y pe blog? Da’, ce, io nu pot?

7. O calitate a netului si a tot ce inseamna el care, dupa parerea mea poate sa fie si defect, este usurinta cu care poti sa te rebranduiesti.

8. Ca orice lucru care se intampla in Romania sau, ca sa nu fiu atat de critic, ca aproape orice lucru, si socializarea asta pe net este prost inteleasa. Astfel, luptele politice din offline se muta in online(asta ca sa le fac pe plac luzerasilor care cred ca e vreo diferenta intre online si offline-aceeasi oameni, alte unelte de lucru. Atat!). “Influenta” din viata de zi cu zi se masoara in online prin ceea ce numim “fani pe facebook” si/sau “followers pe twitter”. A, da, am uitat de aplaudaci. In principiu, ei se confunda cu fanii si cu followers. Numai ca prin intermediul online-ului aplaudacii pot sa fie mai acizi, chiar daca in viata de zi cu zi sunt, mai toti, niste baze. Ei pot sa nu aduca argumente, te pot injura, de cele mai multe ori au nick-uri imbecile si neconforme cu numele lor…poate si pentru ca e greu sa iei parte la o discutie pe bune, o discutie care sa nu implice argumente de genu’ : “al meu e mai bun pentru ca e blond” sau “al tau e rau pentru ca zic eu”.

9. Pe net nu se vede saracia si tot ce deriva din ea, in schimb, se vede prostia, pregatirea precara si dorinta arzatoare si, totusi, inexplicabila de a te identifica cu cineva sau cu ceva. Da, acea dorinta de a vedea daca mai sunt si altii care gandesc ca tine, acea dorinta de a te face auzit. Toate acestea sunt, daca va uitati atent, prezente pe blogurile/facebook-urile si twitterele politicienilor, sub forma de comentarii sau mesaje. Multi aleg sa se planga, multi aleg sa aprobe; altii, din contra, dezaproba, iar altii creaza miscari onlineistice care, zic ei, au rolul de a schimba ceva. Atat politicienii, cat si pulimea nu genereaza decat valuri sau, mai bine zis, scot decat vorbe, neurmate de fapte.

10. Sigur ca citesc si eu bloguri de politicieni. N-am cum altfel! Dar, si poate-s eu rau, am observat ca ei ne ofera de la texte lirice la epice, de la initiative pe care cica le au, dar nu au sustinere, la dezvaluiri despre X si Y…Numai solutii si explicatii nu! Eu chiar as vrea sa stiu motivarea lor cand vine vorba de desele deplasari in tara si-n strainatate, de somnul din Parlament. Tare as vrea sa stiu explicatiile migrarilor de la un partid la altul! Sau, asta sigur o sa va placa, explicatiile privitoare la absenteism. Blonav, proble in teritoriu? Pai, prietene, esti pe lista cu absentii de frunte!

Mereu primim “o sa fac”, niciodata “am facut”. De ce? Poate pentru ca-s slab pregatiti, poate pentru ca nu vor, poate pentru ca nu pot…poate! Sau poate pentru ca asta inseamna, in acceptiunea lor, sa fii politician : Sa nu te duci la locul de munca, sa migrezi ca o pasarica de la un partid la altul, sa nu ai luari de cuvant, sa te certi ca-n piata…sa ai conturi pe retelele de socializare, sa ne spui pe blog pe unde te-ai mai cazat pe banii publici…in general, sa ne spui…nu sa faci!

Gata ca deja m-am lungit de nu se poate! Adica, nu e chiar gata! De ce? Pentru ca nu pot sa trec peste ideile mele, de grobian ce ma aflu, conform carora un politician trebuie sa faca politica si atat. Ce e aia sa postezi pe blog? Sau sa ai tu conturi de twitter si facebook? Ce e aia? Mie, si asta pentru ca-s eu rau, imi dai de inteles ca ori nu prea ai treaba si te dedici altor lucruri, ori ca ai prea multa treaba si nu ti-o faci pentru ca, deh, trebuie sa iti updatezi profilul. In ambele cazuri eu sunt trezit la realitate de propriul nivel de trai. Discutia este lunga si mereu se loveste de drepturile omului potrivit carora fiecare poate sa faca ce vrea, daca acel ceva il face fericit. Atunci bine! Puteti sa faceti si afaceri si politica si socializare pe net…la voi ziua are mai multe ore…sau sunteti mai capabili! Brava, mai, capabililor!

P.S1 : Multumesc…

P.S2 Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Doamnelor si domnilor, domnisoarelor si domnisorilor…si restu’ de scumpi si dragi…S-a lansat Ziarul Blogosferei Romanesti-http://ziarul.toateblogurile.ro . Da, e reclama! Pentru ca merita!

Chiar, de unde avem bani de avioane? E o chestie pe care nici Times, Financial Times nu o stie. Poate pentru ca nu avem bani? 2blackjack1

Bai, nici Poker nu se mai poate juca in liniste!  Alandala

Asta e nasoala, daca e adevarata, adica daca se pune-n aplicare. 2blackjack1

Acuma, recunosc : Pana nu termina nu citesc. Vreau sa parcurg tot, cap-coada! LucicX

De obicei nu crede la mine in horoscoape, zodiace si alte helea, dar cand e de bine…! I-auzi, artist al sexului! Adica da, normal! Asta este, mai! Trebuia sa fac filme porno…reconversie profesionala? Vedem! Cred ca as avea dificultati doar la replici, adica, nu stiu, parca prea multe…si greu de retinut! In rest conditie fizica am, doar scrie si-n stele, nu? Terra

Daca tot am vorbit de porno, pai sa vedem un top cu gagice care au jucat sau joaca in xxx-uri. Top

Crezi in reincarnare?(cand o sa-mi pun ideile in ordine, am sa postez si eu ceva despre, acum doar un sondaj) Sondaj

Cata rabdare pe Vania

Mi-a placut prea mult ca sa nu mentionez…gandul

Cine zice ca nu mai avem timp sa cetim? Iete aci…despre prostia umana

Si da, Discord e sardonic. Stie el de ce!

P.S1 :  Multumesc…

P.S2 Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Asa se numeste episodul 14(sezonul 6) al serialului House M.D. Dupa cum am mai zis, imi place la nebunie serialul, de House si de Hugh Laurie. Dar, nu vroiam sa scriu despre asta. In acest episod, House si echipa sa incearca sa “repare” o femeie-bloggerita. Evident ca o repara, doar e House, nu? Dar, asta nu-i important, ceea ce mi-a atras atentia este urmatoarea replica(bloggerita catre sotul ei) : “Urasc faptul ca nu ai si tu blog! Urasc faptul ca nu stiu ce gandesti!”

Tragic, dar adevarat! Blogurile si retelele de socializare au ajuns sa transforme “private lives” in “public lives”. Lucru care- nu-i deloc bun. Adica, da, daca esti cat de cat cu capul pe umeri, nu ar trebui sa ai nicio problema. Spui exact cat vrei, cum vrei si cand vrei. Cateodata asta nu e de ajuns. De ce? Pentru ca, desi nu o recunoastem, vrem sa fim vedete, vrem sa fim “ala/aia care scrie pe blogul X”, vrem sa fim apreciati atat de oamenii care ne cunosc, cat si de cei care nu ne cunosc. Pentru ca vrem sa vedem daca mai exista in lumea asta mare si, uneori rea, oameni care gandesc ca noi, simt ca noi, traiesc ca noi. Plus ca asta-i la moda(fiecare trebuie sa aiba un blog si fiecare trebuie sa aiba cont pe retelele de socializare).

Nu, nu ma intelegeti gresit, eu sunt unul dintre oamenii care apreciaza beneficiile aduse de retelele de socializare si, dupa cum sigur ati realizat, sunt unul dintre oamenii care se bucura ca poate sa-si spuna parerea, mai bine sau mai rau,  despre orice.

Partea negativa vine numai atunci cand petreci mai mult timp in fata calculatorului, decat, sa zicem, cu familia. Sau, mai rau, daca incepi sa iti dai intalnire cu cei cu care vorbesti pe net. Nu e nimic rau in asta, cu conditia ca oamenii d epe nei sa nu fie…dereglati la creieras. Am auzit, cel putin in ultima perioada, cateva cazuri de acest genu, nu?

Inainte era MIRC-ul. Dar, era “mai inofensiv”. Oamenii nu realizasera ca au drepturi sau, cel putin, nu se gandeau ca pot sa scape basma curata din situatii incriminatorii. Acum, un criminal cu sange rece poate sa scape pentru ca are drepturi. Un violator poate sa pretinda ca nu gandea cand sechestra femei pe care le viola, le batea cu bestialitate si apoi iarasi le viola.

Sigur ca exista si oameni de bine in online. Sunt putini, cel putin asa cred. Stiti ce, chestia asta cu online si offline a fost inventata de niste luzerasi care au dorit sa isi identifice viata plina de patetism : Eu sunt shmecher ca am viata in online, unde-i frumos si bine, unde pot sa pun o poza cu unu cu muschi si sa zic ca-s eu, desi eu sunt chelios, cu burta si cu creierasul varza. Insa, viata adevarata e in offline…Acolo ai facturi de platit, responsabilitati, job-uri, acolo e frumosul si uratul, acolo e binele si raul, acolo e usorul si greul. Online-ul e doar o transpunere a offline-ului. Un schimb de forma, fondul ramane acelasi…Poate ca ideea este : Lupul isi schimba parul, dar naravu’ ba…

Despre pozitivul existentei blogurilor si retelelor de socializare nici nu trebuie sa va mai spun, pentru ca, intr-un fel sau in altul, cu totii traim in aste vremuri moderne, nu?

Si, pana la urma, lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S1 :  Multumesc…

P.S2 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste