Achilianu

Desi ma pricep sa dau sfaturi altora, hiba venind doar atunci cand trebuie sa-mi dau mie sfaturi, nu incerc sa fac asta prin astfel de posturi. Deloc. La dracu, nu-s nici cel mai destept si nici cel mai priceput. Spun si eu ce am observat, de ce m-am lovit. Cine intelege – bine, cine nu – iarasi bine!

Schimbul de link sau link exchange-ul

Sunt de ceva vreme in blogosfera si am observat ca lumea nu prea stie sa faca schimb de link. Cei mai multi nu stiu, la asta ma refer. A, si nu, nu ca n-ar sti cum sa dea click pe  ”add new” si sa completeze campurile alea – asta e banal – ci modul de adresare e unul dezastruos.

Ideea e simpla: Tu vrei ceva de la bloggerul respectiv, nu? Schimb de link, cum ar veni. Mno, pai n-ar trebui sa expui oferta si sa-l lasi sa faca cererea? Pe sistemul: “Asta-i blogul meu. Daca vrei schimb de link, ma anunti. Daca nu, ar fi ok sa-mi zici ca nu.” Sigur, forma nu trebuie sa fie asta. Sau numai asta. Mesajul conteaza, nu? Plus ca nu mai lasa loc de  alte explicatii. Vrea sau nu? Nici nu trebuie sa iti zica de ce! Nici nu te intereseaza! Pana la urma, tu te asociezi cu el/ea prin acest schimb de link. Ai vrea sa te asociezi cu cineva care nu te vrea? Io n-as cam vrea!

Ceva despre mesajul de link exchange

Cum sa fie? Nu stiu, nici nu mi-am propus sa dau exemple de astfel de mesaje. N-ar fi logic. Deci, cum sa fie? Oricum, dar fara lugu-lugu, fara “imi place cum scri(scris, de cele mai multe ori, cu un <<i>>)”, fara “eu te am deja”. Nu, e penibil. Serios! Mai ales asta cu “eu te-am bagat deja”. Pe langa verbul “a baga”, ce te poate duce in alte orizonturi, apare, cumva, un fel de presiune din partea “bagatorului” asupra “bagatului”. Nu, prietene(prietena), nu te “bag” mai repede daca imi zici ca “m-ai bagat deja” la tine in blogroll. Deloc, ba dimpotriva!

Acum, ceva despre relevanta unui schimb de link si despre blogroll

Prin targ se zice ca un schimb de link nu mai e profitabil. Ca nu mai aduce vizitatori. Bun, pai daca doar de aceea facem schimb de link… Atunci… m-am convins!

Uite, eu fac schimb de link cu foarte multi oameni. Am peste 200 de link-uri in blogroll. Nici ei nu-mi aduc multi vizitatori, nici eu nu cred ca le trimit prea multi. Nici nu-mi pasa asta! Am ajuns sa vad blogroll-ul ca pe o lista cu oameni. Nu bloguri! Oameni! Oameni dragi mie! Oameni ale caror bloguri intra in readerul meu imediat dupa ce am facut schimbul de link. Asa mi se pare normal, de bun simt, dar nu obligatoriu!

La fel, am auzit ca un blogroll trebuie sa nu contina prea multe link-uri, ca e de porc. Sigur, dobitocii care scot astfel de tampenii sunt aia care primesc foarte multe link-uri de la cei care au blogroll-urile lungi. Nici gura nu le miroase – cum era vorba, nu?

Alta imbecilitate este existenta unei pagini speciale pentru blogroll. La cine vezi asa ceva, sa-i spui ca e un/o cretin/a. In sidebar, in footer, coltul dreapta-jos , dar sa fie pe prima pagina! Pai ai facut schimb de link si apoi ascunzi blogroll-ul in paginile pe care nimeni sau aproape nimeni nu da click? Stii, nu e vorba de a-i aduce altuia vizitatori, doar ca poate exista oameni care vor sa vada cu cine te-ai asociat/cine-ti place etc.

P.S1: Cam atat!

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Jurnalismul nu mai e ceea ce a fost, si asta nu o spun numai eu. Este si el, la fel ca orice alt lucru sau fiinta, supus, fie ca-i place sau nu, unui proces denumit, atipic si din motive de imagine, progres.

Pe scurt, progresul este cel care ne-a adus si, unora, le-a pus in carca internetul. Acum totul se face pe internet. De la porn la televiziune, de la bibliotecile online la jocurile de sah, de la sport la, fie ca ne place sau nu, viata in general. Jurnalismul ca si profesie sau, mai mult, ca aspect esential al vietii societale, nu putea sa stagneze sau, mai rau, sa se puna de-a curmezisul in fata acestui progres. Dupa o perioada de “negare”, urmata, bineinteles, de” furie”, jurnalismul romanesc se afla acum in perioada generata de contopirea pur romaneasca dintre “targuiala”  si “depresie”. Si, cum e si normal, asta indiferent de definitia pe care i-o atribuim “normalului”, jurnalismul trebuie, de dragul propriei existente si, totodata, pentru apararea si continuarea propagarii principiilor sale, sa ajunga in starea de “acceptare”. Sau, ca sa trec de la fazele durerii la ceva onorant pentru online, acea stare de acceptare este, in mintea mea, un fel de coexistenta reglementata.

Cum reglementata? De catre cine? Sigur, reglementata. Atat de jurnalismul clasic, cat si de “regulile” online-ului. Cum era aia? Nimic nu se pierde…In aceeasi situatie se afla si jurnalismul romanesc. Sigur, are foarte putine varfuri si acelea sunt ori satule, ori incapabile de a se supune schimbarii. Sau, ma rog, unei noi schimbari pentru ca, nu-i asa, de la individ la tara, de la constitutie la scoala, noi am fost, suntem si, ce sa crezi, o sa fim intr-o continua, as zice chiar interminabila si agasanta schimbare. Sisteme de valori date peste cap de la zi la zi, principii incalcate de faurirea unor alte principii, toate astea intr-o haotica lupta pentru supravietuire a individului, a societatii, a noastra. Mergand pe ideea “tot raul spre bine”, as putea sa zic ca aceasta continua schimbare ce a culminat cu colosala schimbare(printul ce migreaza spre online) este una benefica pentru jurnalismul romanesc. Acum, adaptabilitatea si deschiderea spre nou sunt puse in valoare. Online-ul devine, astfel, o imensa sita ce are rolul de a indeparta jurnalistii inchisi, vechi in conceptii si-n pincipii, lasand sa treaca doar jurnalistii ancorati in prezent si, evident, pe cei vizionari. Desigur, cum nimic nu e perfect(in afara de mine ), prin aceasta sita imensa o sa treaca si deontologii de cartier, tonomatele si non-valorile. Aceasta anomalie fiind acceptata si asumata dinainte.

Pe de alta parte, jurnalismul se ciocneste de noua forma de jurnalism(asta pentru a-i face pe unii sa juiseze): Blogurile. Sigur, blogurile au pornit ca jurnale personale. Insa, in timp, poate si din dorinta primordiala a omului(de a fi cunoscut, de a fi recunoscut, de a fi respectat, de a fi acceptat, de a fi cel mai cel=EVERYBODY WANTS TO BE A STAR), ele s-au schimbat si acum cer, pe buna dreptate, recunoastere. Au primit-o si, daca e sa ma intrebi pe mine, o sa o primeasca si in continuare. De ce? Omului, principala tinta a informatiei detinute de jurnalist/blogger, nu-i pasa cine ii ofera informatia. Omul o vrea si o accepta indiferent daca ea vine de la cel mai tare jurnalist sau de la cel mai tare blogger. De ce? Din lipsa de TIMP. Sigur, oamenii avizati fac distinctia, cultii in cap la fel, dar pentru un om cu o pregatire  inferioara spre medie, asa cum sunt(sa nu exagerez!!!)  peste 80% dintre romani, diferenta este insesizabila. Ba mai mult, majoritatea accepta, intelege si imbratiseaza informatia primita de la blogger, in detrimentul jurnalistului. Si, inevitabil, se ajunge la furia aia de la inceputul postului. La furia jurnalistului, bineinteles! De ce? Jurnalistul este(exista exceptii!) profesionist, bloggerul nu. Jurnalistul scrie un pic mai rigid pe cand bloggerul poate, daca vrea, sa-si bage(si acum o zic p-aia nespusa!) PULA in tot si-n toate. Jurnalistul este, trebuie sa recunoastem, macar un absolvent de facultate, pe cand bloggerul poate sa fie un putoi ce-si varsa defularile in online, ca si cum tot online-ul este(cum se zice la mine in cartier) tarlaua lu’ ma-sa.

Desigur, nici jurnalistul nu este un perfect, asta desi are, de cele mai multe ori, aere de miez de dodoasca. Nu, nu, nu! Nu este perfect deloc. Este chiar uman. Deci, supus greselii. Greseli ce se vad mult mai des si par mult mai proeminente decat ale unui om obisnuit. Desi gresit, jurnalistul este judecat mult mai aspru pentru greselile sale decat un om obisnuit. Si mult mai repede. Si e si mult mai injurat. Dar, na, la toti ne e greu…nu?

Pentru ca m-am lungit prea mult si pentru ca oricum ceea ce s-a dorit un raspuns la doua articole geniale ale Gabrielei Malcinschi a devenit un ceva altceva, am sa inchei in(stai sa numar!) 2-3 fraze. Daca ma intrebi pe mine ce se va intampla cu jurnalismul romanesc pe online…nu prea stiu ce sa zic, nu-s prezicator. Insa, nu pot sa nu afirm cu toata convingerea ca, daca bloggerul nu devine un pic mai jurnalist sau daca jurnalistul nu devine un pic mai blogger, exista posibilitatea(la mine e certitudine) ca una din speciile astea doua sa dispara. Este clar ca jurnalismul romanesc ca orice alt jurnalism nu se mai pliaza asa cum si-ar dori pe interesul, asteptarile, cultura si timpul publicului tinta. Asa cum este la fel de clar ca bloggerul roman nu este jurnalist si ca, nici el, nu mai este pe placul cititorului. Prea multa cearta, prea putin content, prea mult huliganism, prea putina limba romana.

P.S1: In speranta ca nu am luat-o prea mult pe coasta la vale, te las cu arta pura a unui jurnalist pe care, daca credeam in concept, mi-l faceam idol. Gabriela Malcinschi, ma inclin!!!

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Pe sistemul guvernului ce il avem , dar si manati de ideea referendumului, cei de la zelist au facut un nou top. Acest top este unul de tipul 2 in 1 :   topul original + topul dinamic  = topul nou. Scrie si la ei pe blog

Relevanta si vizibilitatea au crescut. Ale cui? Ale blogurilor “bloggerilor mari”, evident. Cei “mici” nu primesc prea multe link-uri, nu? Oricate lepse s-ar lansa, nu poti obtine link-urile pe care le primesc “cei mari”. Uneori pe buna dreptate, alteori pe baza de pupincurism. Consecinte? Dac’as putea sa prevad viitorul…dar nu pot. Pot doar sa spun ce cred. In sfarsit se va realiza acea departajare care se tot incearca. S-a incercat prin topul vechi. Nu s-a reusit pentru ca exista un impediment : Schimb-ul de link. S-a incercat prin gasirea unor denumiri gen : “bloggeri mari” , “A-list” si toate cele. Acum, s-a reusit !

Parti bune? Sigur! Cretineii care faceau schimb de link, doar pentru a creste in zelist, indiferent daca citeau sau nu blogul cu care faceau schimbul, o sa moara in chinuri. Atat de mult s-au chinuit…si…degeaba…tot undeva in coada topului o sa fie. Apoi mai sunt si orgasmele multiple(bloggeristice, evident) pe care le au cei care au vrut sa faca diferentierea…Si, ar mai fi, poate cel mai mare avantaj : Curatarea blogosferei romanesti. Mai exact, separarea continutului bun de cel, sa zicem, mai putin bun…Bine, acuma nu va asteptati ca bloggeri de perspectiva sa fie in primii 50. Acolo o sa fie “cei mari” , cei de viitor, cei care acum inca se calesc, o sa fie in primele 2-5 pagini. Ceea ce este bine, nu? Nu esti primul, dar esti pe acolo. Lucru pe care vechiul top nu ti-l mai inspira…Era nevoie de o schimbare, nu?

P.S1 : Multumesc…

P.S2 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Am primit un premiu…de 2 ori…De la Bored Man si de la Pavel

Multumesc…

Sunt şi cîteva regului:

1. Să-l afişez pe blog

2. Să pun link spre cel care m-a premiat

3. Să-l dau mai departe la încă 10 bloggeri (stiti regula :il ia cine vrea)

4. Şi să-i anunţ şi pe cei 10 de premiu ( am anuntat pe toata lumea )

P.S1 : Multumesc…

P.S2 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste(da’ ia premiul)