Achilianu

Sincer, eu chiar nu știu cum să reacționez. Nu că n-aș știi ce să răspund, că am varianta tăcerii, dar nu mi se pare normală situația.

Situația 1.

Se dă o bătrânică sau un bătrânel. De dragul discuției, să plasăm persoana în etate în proximitatea mea, de exemplu. Sau a ta, căci de aceea pun problema, ca să te pui și tu în situația cu pricina. Și tot de dragul discuției, am să o aleg pe bătrânică drept persoana cu care interactionez.

Totul pornește de la cele vreo trei-cinci secunde în care mă petrec cu bătrânica. La lift, în hypermarket, pe stradă, în fața casei etc. Ea se duce în treaba ei, iar eu fac același lucru. De bun simț ar fi să o salut, să-i deschid ușa, să o aștept până se urcă și ea în lifl – lucruri normale, zic eu. Și da, așa și fac. Chiar dacă nu o știu personal, dar cred că dacă se află în scara mea sau în proximitatea mea, cu un procentaj foarte mare de interacțiune voiță sau nevoită, trebuie să fac lucrurile astea, repet, de bun simț. Și nu, nu că trebuie, ci așa simt.

Până aici totul ok, nu? Asta mi-am zis și eu, până când s-a întâmplat ca în vreo patru-cinci ocazii să mă oprească bătrânica. Să mă oprească și să-mi mulțumească oarecum pentru ceea ce făcusem. Până la urmă, pentru că n-am fost nesimțit. Pentru că am lăsat loc de bună ziua etc. – Dau chiar și un citat: „Vai, mulțumesc că m-ai așteptat și n-ai urcat în lift, că trebuia să aștept până te urci, iar apoi să aștept până coboară liftul și eu am pungile astea grele”

Ei bine, aici intervine bulversarea mea. Cum adică să nu dau un amărât de bună ziua? Dar ce, sărăcesc? De ce să nu o aștept pe bătrânică să urcăm amândoi cu liftul? De ce să nu-i deschid ușa? Ce om normal la cap ar face contrariu, căci cineva face contrariul, altfel nu mi-ar mai fi mulțumit bătrânica, contremulată și ea d efaptul că mai există și altfel de oameni?

Și nu, nu vreau să scot în evidență că aș fi binecrescut, că oricum nici ăla n-ar fi meritul meu, ci al alor mei. Doar că eu rămân fără cuvinte în astfel de situații. Adică cum? Îmi mulțumește cineva pentru o treabă pe care o fac pentru că așa e normal? Pentru că vine și ar trebui să vină de la sine? – Mergând mai departe cu imaginația, pentru că dacă pot trebuie să ajut?

Ce-aș putea răspunde? „Nu aveți pentru ce”, „Cu plăcere”, „Pentru puțin”… ? Nu, nu știu ce să răspund, dar nici nu cred că asta contează! Cu plăcere sau nu, că are sau nu pentru ce să-ți mulțumească, că-i mult sau puțin, cert e că eu știu că acele lucruri se fac. Fără discuție!

Situația 2.

Se dă o fată. La fel, o așezăm în proximitatea mea, a ta etc.

Se întâmplă să-i deschizi ușa? Se întâmplă! Nu mă refer la a te arunca în fața ei pentru a-i deschide ușa, ci doar la situația în care ești deja lângă ușă, iar ea vrea să intre. În principiu, fata îți va zice mersi… sau ceva. Sau poate nu zice. Sau, tot cu ușa, e următoarea situație: Ea dă să intre, tu dai să ieși. Dacă ești meltean, nu o lași pe ea să intre sau să iasă, depinde ce vrea. Însă, adică dacă nu ești meltean, o lași. Ea, la fel, îți poate mulțumi sau nu.

Întrebarea mea vine, la fel ca mai sus, ce-i răspunzi? Asta dacă îi răspunzi. Got it?

P.S1: Știu că nu sunt cele mai existențiale dileme, dar astea mă persecută până-n cel mai obosit neuron al meu. Sigur că e de bun simț ca lumea să-ți întoarcă un mulțumesc, dar, până la urmă, îți mulțumește pentru că ai cam înțeles cum stă treaba cu politețea, respectul și cei șapte ani de acasă… nuuuuu? Ei bine, asta cred eu că-i foarte trist…

P.S2: S-a înțeles unde bat? Nu de alta, dar eu nu mă laud. Nu asta era ideea postul, asta dacă va înțelege cineva că am vrut să o ard politicos… sau ceva. Prefer, dacă-s premisele necesare, să mă laude alții.

P.S3: Cam atât! 

P.S4: Mulţumesc…

P.S5: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…

Ce să mai vină, că a venit.

E vară, e soare, e cald. Mult prea cald. E călduretele pe noi, în valuri, așa cum erau purecii pe familia Păscuiete, familie de 12 persoane(2 părinți, o bunică și restul copii) – familie din zona de unde se trage un amic.

Să-mi fie cu iertare, dar anul acesta n-am observat punctele alea de ajutor în caz că… orice!!! Erau, parcă, niște corturi pe care eu le numesc puncte de ajutor reciproc: Asistenții/doctorii îi ajută pe oamenii căzuți – la propriu – iar omul sleit de valul de căldură  îl ajută pe asistent să-și aducă aminte de ce s-a făcut asistent sau doctor – Să salveze vieți, la dracu!

N-am văzut. În Sibiu, n-am văzut. Tata mi-a spus că nici în Vâlcea nu sunt. Să fie, oare, vreo nouă reglementare în domeniu și să nu știu eu? Sau e eterna protecție pe care ne-o luăm în bot la fiecare pas: Dă-i dracu, așa mai ies și ei din sistem… pe cale naturală!

Nu de alta, dar salariile sunt din ce în ce mai mici, iar apa plată sau minerală costă. Nici să te cari cu o apă în mână sau în desagă nu e chiar practic, nu? De nevoie o faci, ba chiar iei cu tine și apă de la robinet, dar există o mică-mare problemă: Fiind cald, apa, care inițial era rece -ce crezi? – se încălzește. Deci, inutilizabilă!

Asta, ca să nu mai zic că mulți oameni suferă cu inimioara. Pe lână problemele inerente din domeniul dragostei, desigur. Că vrem sau nu, avem o rudă care e cu inimioara tremurândă – din motive obiective! Avem oameni mai în vârstă, avem părinți, avem bunici.

Pe  lângă faptul, cât se poate de obiectiv, portivit căruia niciun tânăr nu e scutit de măciuca cu care ne atacă razele soarelui, avem – cum am mai spus – bătrâni. Ăștia ne mor cu zile! O să cadă pe capete! Asta nu înseamnă neapărat că un cortuleț din acela este soluția suficientă, dar reprezenta o șansă în plus. Nuuu? Și, nu-i așa, dacă e o șansă în plus… de ce să se renunțe la ea? Asta, desigur, dacă s-a renunțat, căci se poate să nu fiu eu informat…

În altă ordine de idei, pentru unii, viața e simplă…

P.S1: Cam atât! 

P.S2: Mulțumesc…

P.S3: Sănătate cititorului și celui care nu citește…

Se stie, nu? Cine va merge la votare, la asta ma refer. Nu? Pai, va spun eu cine va merge. Mai intai avem profesorii care sunt  foarte multumiti ca s-a blocat aplicarea  legii majorarii salariului lor cu 50%, s-au gandit si ei ca prea multi bani strica si ca o marire de salariu in aste vremi de criza ar afecta economia tarii care, nu-i asa, duduie. Sigur ca se vor prezenta la vot, poate si doar pentru a isi exprima gratitudinea fata de ganditorii hamangitii care sunt alesii poporului, oameni de o calitate inalt morala, al caror unic tel este acela de a vechea la bunastarea natiunii. Apoi, mai sunt ceilalti  bugetari care, nu-i asa, multumiti de zilele de concediu, ce e drept fara plata, pe care alesii poporului le-au impus cu scopul altruist de a nu-i vedea, pe saracii muncitori in folosul statului, ca se surmeneaza. Acestia mai au inca un motiv pentru care ar putea sa mearga la vot : eliminarea sporurilor. Bine au gandit acest lucru alesii poporului! Serios! Erau atat de multe sporuri incat nici nu mai stiai daca cineva ia sporul pe merit sau daca este un pic mai prieten cu seful.

Evident, vor merge sa voteze studentii si elevii. Studentii pentru a-si exprima multumirea datorata oportunitatilor puse la dispozitie de alesii poporului. Cum, nu stiti care oportunitati? Nerecunoscatorilor! Pai, siguranta ca majoritatea studentilor nu o sa isi gaseasca un loc de munca dupa terminarea studiilor, salariile prost platite care sunt, evident, in acord cu amalgamul cunostiintelor dobandite si, poate cel mai important, buna organizare a agentiilor pentru ocuparea fortei de munca si a posturilor scoase la concurs numai pentru anumiti candidati. Astea-s oportunitati, numai studentii nu le vad. De ce? Pentru ca sunt niste rai! Elevii, pe de alta parte, au si ei motive sa mearga la vot : sa se laude ca au votat pentru prima data, sa aiba iluzia ca intr-o zi ei o sa fie cei votati si, evident, pentru ca sunt multumiti de faptul ca dupa terminarea liceului o sa poata sa isi continuie studiile intr-o facultate care poate sau nu sa fie acreditata, asta depinde de vreme. Stiti cum e, cu vremea nu te poti pune.

Sa nu uitam de procurori, avocati si judecatori. Nici ei nu uita de procesele romanilor. Le ia vreo niste multi ani ca sa se decida, dar sunt mereu corecti, motivati si adevarati luptatori pentru binele public. Cine zice ca ei sunt tendentiosi si ca servesc pe cel care este la un moment dat la putere, se inseala amarnic. De ce nu a fost niciun politician judecat sau bagat in inchisoare? Nu pentru ca procurorii, avocatii sau judecatorii ar fi inste incompetenti ci, pentru ca politicienii sunt la fel de corecti, motivati si luptatori pentru binele public. Deci, d-aia nu vedem oameni importanti in inchisoare. Pentru ca-s curati. Vedem, insa, batranei care au furat o rata sau o bucata de salam, dar astia merita. Serios. Pai, la 80 de ani sa nu aiba minte? Merita cu varf si indesat. Si, o stiu. O stiu bine, de aceea o sa si solicite urna mobila la inchisoare ca sa voteze, recunoscatori fiind pentru faptul ca au fost inchisi, simteau nevoia de o corectie.

Nu pot sa lipseasca de la vot nici campionii mondiali. Multumiti si ei pentru ca nu sunt promovati destul, dar si pentru ca nu primesc destul de multi bani cand castiga medalii. Aceeasi problema cu banii! Lumea a inteles ca nu are nevoie de multi bani. Pentru ce? Si, pana la urma, ce conteaza o medalie de aur? De argint sau de bronz nici nu mai zic. Oricum, ce fac ei pentru tara? Nimic. Ce beneficiu aduce alergarea ca nebunul pe 5000 m? Sau violenta evidenta a pumnilor pe care ii da in capul unei alte fiinte umane. Sa mai aduc in discutie joaca aia penibila cu inelele sau exercitiile alea la sol? Cred ca nu.

Batranii, evident! Sigur ca o sa mearga la vot. Mai ales aceia care, pana nu demult, aveau pensii imense de cateva sute de mii sau chiar milioane. Auzi, milioane! Scandalos. In satul bunicilor mei a fost si o revolta : Mai multi sateni, printre care si bunica mea, protestau pentru ca nu li se parea corect sa li se mareasca pensiile de la 300 lei la 350 lei. Se descurcau atat de bine cu 300 lei, de ce sa ii mai incurci cu mai multi bani?

Mai sunt si cei care au luptat in razboi. Aceia se plang mereu. Chiar nu inteleg de ce, nu le ajunge consideratia pe care o au toti fata de ei?

Sa nu uitam de cei care au murit la revolutie. Ei nu mai pot vota, din pacate, dar au rude. Cu siguranta parintii lor o sa mearga la vot. Pentru ca, nu-i asa, idealurile pentru care au luptat copiii, fratii, parintii lor sunt calcate acum in picioare. E si normal, ce atata libertate, domne? Ce e mult strica!

Vai, de someri era sa uit. Sigur ca o sa mearga la vot, ce alta ocupatie au?

Romanii din diaspora o sa mearga si ei la vot. Pai, cum, sa nu contribuie si ei la viitorul care se anunta foarte luminos? Doar, de aceea au plecat de aici, ca sa ne ajute de acolo.

Si, totusi, prezenta la vot nu o sa fie 100%. Sigur cei care nu au inteles ca este dreptul lor sa mearga la vot, ca este de datoria lor sau ca daca nu voteaza nu pot sa comenteze apoi…ei bine…sigur ca aceia nu o sa mearga la vot…N-ai cu cine! Niste nemernici. Sigur sunt platiti. Dar, sa-i uitam pentru ca nu sunt demni de tara in care traiesc. Nu pot sa vada cat de minunati sunt candidatii la prezidentiale, nu vad, si nu-mi explic de ce, ca tara-i prospera, ca alesii poporului si-ar da si viata ca sa faca din tara asta un nod economic, politic si decizional capabil sa hotarasca soarta intregii lumi. Pentru ca ei au vazut ca se poate, pentru ca ei sunt mult mai capabili decat noi, pentru ca ne este scris sa fimcei mai buni.

P.S1 : Stiu ca ati mai auzit acest indemn : Mergeti, pe 6 decembrie, la vot! Votati o singura data! Votati cu incredere! Avem cei mai buni candidati, fiecare dintre ei este capabil sa ne duca acolo unde ne este locul!

P.S2 : Yes, we can!

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste (dar voteaza!)