Achilianu

1. Sa fi fost acum vreo 15 ani. Eram copil, nu erau multi ani de la Revolutie, iar ai mei imi cumparau, cand puteau, Coca-Cola. Asa si intr-o zi cu soare, cand m-au trimis sa-mi cumpar faimoasa licoare. Venind spre casa, m-am intalnit cu o vecina, care mi-a zis asa: Vai, bei cola? Eu: Da. Ea: Vai, pai nu e buna! Am zambit si, salutand-o, mi-am continuat drumul.

N-au trecut mai mult de 3 luni pana sa o vad pe acea vecina cu o cola in bot, in fata blocului. Eh, cumpararera niste vecini si i-au dat si ei un pahar.

2. Treaba asta i s-a intamplat unui amic.

Era pe afara si fuma. Nu erau cele mai bune tigari, ca deh, e criza. Un amic de-al sau il ia la caterinca pe motiv ca fumeaza “tigarile muncitorilor”. Ala era mai avut, ii ieseau afacerile – dracu stie – dar mai mereu era cu bani si cu tigari d-alea bune la el. Si, intr-o zi, ce sa vezi: Omul a ramas fara tigari. Erau la gratar. Cine avea tigari? Exact, amicul meu! Cine vroia? Exact, miezul.

Si da, nu a primit!

3. Se da o fata de la tara. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Curtata pana peste cap de baietii din sat. Ea, in aparenta, o mare doamna. Sau, na, domnisoara. Cu nasul pe sus si toate cele. Ei, si-n esenta si-n aparenta, dornici de eliberare sexuala – sareau hormonii de pe ei, de ziceai ca-i sarbatoare! Intr-o seara a fost chef. Fata si cu niste baieti au facut niste dragoste. Nici fata nu mai stia cati au fost, dar nici baietii. Sa fi trecut vreo 2 luni de la intamplarea cu pricina, cand fata si-a dat seama: “Sunt bortoasa!” Pfoai, dai si cautai p-aia, cere-le bani sa te duci la oras sa faci avort etc.

Astia, baietii, nu aveau salariu, n-aveu venit, nici macar nu mai stiau cati au fost. Si-i vedeam pe toti cum se gandesc: “Bah, m-am terminat? Hmmm, parc-am scos-o! N-am scos-o? Ah, sa-mi bag…!”

Ca sa nu o mai lungesc… aia a facut avortul, aia au scapat. Tipa s-a casatorit, baietii au prietene.

P.S1 : Multumesc…

P.S2 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Imi aduc aminte si acum ziua in care am luat primul 4. Acum, student fiind, 4 inseamna examen picat. Si totusi, 4 inseamna si ca ai mai scris ceva, asta daca profu-ul se crede miezul Pamantului. Un 4 poate reflecta 2 lucruri: 1. ai invatat, dar  nu suficient. 2. N-ai invatat deloc, stai jos, ai 4!

Insa, pe vremea scolii primare, caci atunci s-a intamplat, un 4 era ceva anormal. Eu eram premiant(I), intr-o clasa cu elevi buni spre foarte buni. Invatatoarea era ok, dar uneori avea excese dobandite in acelasi timp cu functia. Sau ceva. Excesele erau mici sau asa vad lucrurile acum: “Cititi pana maine cartea x” ,  ”Pe vara aveti nu stiu cate sute de probleme la mate”, “In vacanta de vara aveti de rezolvat juma din culegerea cu probleme” etc. A, si da, era mare barfitoare. Ii placeau povestea, cafeaua si, evident, invitatiile la acestea.

Bun. Cum mi-am luat primul 4? Simplu. Era vineri. Aveam Romana – parca asa ii zicea – iar invatatoarea ne-a dat sa invatam, pe weekend, poezia “Acceleratul” de George Toparceanu. Vineri a trecut pentru ca, nu-i asa, nu poti sa te apuci vineri de invatat pentru luni. Ai fi tocilar. Plus ca te si surmenezi! Sambata sau chiar duminica… asa mai merge!

Si, ce sa vezi? Sambata, obligat-fortat, a trebuit sa dau o fuga pan’ la tara. Gratare, amintiri si francezi. Niste francezi erau in vizita pe la un unchi, ne-am gandit sa ne punem la un gratar de oaie si sa depanam amintiri, lasandu-i pe frantuzi sa se minuneze de mosia bunicului.

Toate bune si frumoase pana cand ajungem seara acasa. Pai, sa te apuci seara de invatat? “Hmmm, baiat bun Toparceanu asta, dar parca a scris poezii cam lungi, iar mie imi e atat de somn… lasa ca si maine e o zi!”

A venit duminica… ah, ce ar merge un fotbal! Si a mers! A mers chiar bine. Vreo 4 ore! Apoi dus, apoi mancare, apoi televizor. “Hmmm, asa repede s-a inserat? Eh, lasa ca nu ma asculta pe mine! Cum incepea? <<Fulger negru, trasnet lung/Dus pe aripi de furtuna…>> Ah, e urata rau. Auzi, furtuna?!! Acceleratul? Hmmm, da-l dracu! Imi e somn!”

Si da, a doua zi m-a ascultat. Si da, 4. Eu si inca vreo 20. Chestia funny e ca acum chiar imi place poezia

P.S1: Tu cand ti-ai luat primul 4?

P.S2: Cam atat! 

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Stiti acea dorinta “as vrea sa pot sa cant” sau “as vrea sa pot sa desenez”? Da? Si, de ce nu am vrea sa facem aceste lucruri? Pana la urma, o melodie si un desen/o pictura sunt foarte expresive, nu? E aproape magic. Ba nu, chiar e magic! E bine, e frumos, e pur sa poti sa transmiti sentimente, idei si ganduri prin muzica sau prin desen. Este extrem de placut sa asculti si sa vezi, apai sa creezi. Sau, cel putin, asa imi imaginez. Imi imaginez pentru ca eu am fost, sunt si voi fi afon in cele doua domenii. Daca voi credeti ca-i chinuitor sa cititi ce postez…ohooo…nu ati vazut nimic! Sa ma ascultati cum cant. Ala chin!

Imi aduc aminte de orele de muzica din generala. Nasol! Am facut generala intr-un orasel. Sigur stiti paradigma : Oras mic, ne cunosteam intre noi, dadeai un vant intr-un capat al orasului si imediat ajungea in celalalt capat. Partea buna era ca eram, ca si acum, simpatic si, poate si de aceea, nu picam la desen si la muzica. Dezastru e putin spus. Serios. Asta-i situatia, trebuie sa ma impac cu ea, desi parc-as fi vrut sa am macar unul din cele doua talente. Nu a fost sa fie…ma multumesc sa fiu frumos, destept, iubit…si modest!

Imi aduc aminte de “ciobanasul cu 300 de oi”. Bai, cat m-a chinuit porcaria asta de cantecel! Aveam un profesor tanar, unul care avea si ganduri preotesti. Omul le canta, dar cred ca atat de bine. Avea, cum s-ar zice, o placere bolnava : La ora de muzica ne punea pe toti sa cantam ceva. De vreo 5 ori mi-a picat cantecelul mai sus amintit. D-aia il urasc! Stiti ca are suisurile si coborasurile alea in tonalitate. Si eu stiu, dar nu le puteam reproduce. Ori o urcam unde trebuie si acolo o lasam, ori o coboram destul de jos, incat nici cu macaraua nu o mai puteam ridica la loc.

Pentru mine, astfel d eore treceau foarte greu. Asa cum altii stau cu geana pe ceas la ora de mate, asa stateam si eu la orele de muzica/desen. Nu, nu ma intelegeti gresit, eu vroiam sa pot sa cand/desenez. In mintea mea, muzica suna excelent, desenul era copie fidela dupa cel al profului, dar…cand venea momentul sa iasa…uuuaaauuuuuuuuuu…Chinuitor! La desen, aveam un profesor-pictor…bai, eram fermecat de ce putea sa faca ala cu niste bucati de creta si cu o tabla neagra care, dupa ora lui, prindea viata. La mine nu, la mine hartia A4 era chinuita, era pe moarte. Asta-i singura situatie de la ora de desen pe care mi-o amintesc…Celelalte s-au pierdut pentru ca eu am vrut sa se piarda. Bun! Eram la ora de desen, proful deseneaza niste schiori, partia si in fundal niste copaci. Pun mana pe creionul din dotare si incep…si fac…si fac…Evident, incepusem cu schiorul. Si, ce sa vezi? Semana mai mult cu un pom. Zic, nu are nimic! Fac pe asta sa fie pom si urmatorul va fi schior…Am sa-i zic profului ca un schior s-a dus pe o partie mai abrupta! Si fac…si fac…si fac…Da, asta semana a schior! Semana a om care a cazut de la etajul 2, rupandu-si fiecare oscior din corp…om care s-a gandit el in mintea lui sa se dea pe schiuri…imediat dupa ce a fost pus in ghips. Evident ca era misto..in sensul de “mai putin nashpa decat nahpa”! Cum pana mea sa iti iasa dintr-un om un pom? Simplu, nu? Adaugi inainte de “om” litera “p”. Sau cum sa iti iasa dintr-un om un om ghipsat din cap pana-n picioare? Simplu! Omul era schior si inainte, s-a accidentat la un salt si, pentru ca era nebun dupa aceasta activitate, s-a pus pe schiuri, desi era bandajat si nerefacut. E? EE? EEE? Sunt un geniu sau ceva?

As fi preferat sa fac geometrie 10 ore, decat sa fac o ora de muzica si una de desen. Nu ca as fi fost eu mare matematician, dar orice era mai bun decat durerile de cap cauzate de o amarata de ora de muzica sau de desen. Fizica? Desi profa era si diriginta si era usor de irascibilizat? Sigur! 5 ore? Da, acum le bag! Geografie? Desi chinuitoare, pentru ca nu m-a atras, as fi incercat sa am orgasme multiple la auzul ca forma de relief X are proprietati unice si ca formarea ei a durat cat nu o sa traiesc eu si tot neamul meu…! Romana? Vai, imi merge gura…Atelier? Frate(soro), I can get dirty! Deci da, orice in afara de muzica si desen!

Mai jos 2 tablouri super misto, parerea mea. Si, daca sunteti de acord cu mine, inseamna ca nu trebuie sa ai talent la desen  sau muzica, pentru a le aprecia. Astea-s doua din tablourile pe care ai mei le au in casa. Nasol e ca nu mai avem numarul de telefon al pictorului, pentru ca am vrea sa ne mai faca  minunatii d-astea. Tablourile au fost facute in 2003.

P.S1 : Viata-i mai simpla in aceste doua tablouri, nu? Cand le vad, ma intreb cum ar fi sa traiesc acolo…

P.S2 :  Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta!

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Titlul si ideea lepsei, pentru ca este o leapsa, ii apartin Domnului Badea. Asta da leapsa, nu ca prosteala aia a mea de ieri, i-auzi sa faci un top cu gagice  celebre si masculi celebri care iti plac. Pai, ce e aia? Mai jos o super leapsa. Ideea lepsei este explicata mai jos-am dat copy paste de la Domnu’ Badea, asa de lene-

“O lepșă, zic eu, atipică și care sper să genereze niște texte interesante. Tema consta în redarea în cuvinte al unui sentiment tranzitional. Vreau ca cei nominalizați să incerce să capteze cât mai bine acel sentiment și pentru a elimina riscul de a fi neînțeles o să dau și câteva exemple: prima zi de facultate, primul job, primul salariu, ziua nunții, primul copil, … etc.”

M-am uitat un pic la ceas, la ala de la mobil pentru ca nu mai port demult ceas la mana si am realizat ca primul copil mai trebuie sa astepte, ziua nuntii este inca departe, primul salariu nu a venit, desi este deja cheltuit de prin clasa a doua , primul job nu a fost remunerat si, deci nu e interesant…deci, ce ramane? Prima zi de facultate. Bone, as putea sa introduc eu alte subiecte interesante, dar ma rezum, de data asta, la ceea ce a prevazut Badea. Domnu’ Badea.

Inaintea inceperii anului universitar, sa zicem cu 2 saptamani, am decis sa imi iau calculator. Bine, ai mei au cedat si am fost la un magazin care acum a dat faliment si mi-am facut configuratia. Au zis ca dureaza o saptamana pana vine calculatorul. Bun. Nasol! Am facut varsat de vant. Da, la 19 ani Facusem 2 forme pe cand eram copil si, inainte cu o saptamana de inceperea facultei, am facut si cea de-a treia forma. Dai cu pudra d-aia, stai in casa, telefonul suna, colegii ma cautau ca sa ne mai vedem la vreun chef, asa de despartire, dar…In fine, vine calculatorul care a avut un rol important, pentru ca rupandu-i pe micuti la fifa am trecut mai usor prin chinurile caracteristice varsatului de vant. Bun. Scoala incepea 3 octombrie. Parca asa tin minte. Da, asa. Pentru ca duminica am ajuns in SB. Cautasem de pe vara o gazda. Clar, vroiam o gazda pentru ca eu nu stiam sa gatesc. Ati observat ca am zis ca nu stiam. La trecut. Mare lucru nu s-a schimbat. Nici acum nu prea stiu Am gasit niste oameni minunati : Doamna Paula si Domnul Miky. Trecuti de 60 de ani. Doamna facea o mancare extraordinara. Cu domnul vorbeam despre politica, bun simt, decenta, oameni, armata, viata, etc. Bun. Ajung la SB. M-au dus ai mei, toate bune si frumoase, adrenalina cat cuprinde, asta pana cand realizez ca ai mei urmau sa plece. Unde? Acasa. Eu, urma sa stau intr-o casa pe care, desi o mai vazusem, nu o cunostea, cu niste oameni, desi minunati, primitori si care s-au dovedit iubitori, nu-i cunosteam. Cam nasol. E sentimentul ala de “printre straini”. Nu stau acum sa il explic, pentru ca nu vreau si nici nu pot, pentru ca un sentiment nu se explica, se simte. Nu? In fine, eu m-am adaptat destul de bine si de repede, dar sunt multi care nu reusesc acest lucru si, d-aia vedem studenti drgati, betivi, curvistine, etc. Nasol pentru un parinte. Dar, asta este alta discutie.

Bun, prima zi de scoala, ca asta era ideea. Trebuia, insa, sa creez si contextul. Nu stiam orasul. Nu stiam unde-i facultatea. Un taxiu rezolva problema, dar, dar, dar…Domnul Miky a insistat sa vina cu mine. Am ajuns, am ascultat prosteala aia de discurs a alora, patetic si lipsit de substanta asa cum sunt cele mai multe. Aproape ca adormisem. Bine, adormeam sigur daca nu exista acea curiozitate normala, curiozitate determinata si multitudinea de factori ce alcatuiau ideea de prima zi de facultate : oras nou, ideea de facultate, oameni noi, studenti, elevi, etc.

Nu mai stiu ce s-a mai intamplat in acea zi. A, da. Am fost am fost pus intr-o sala mare, cu multi necunoscuti, cu profesori care ne zambeau. Totul parea asa frumos, asa nou, asa “begining of a new life”, ce mai, era misto. Mi-a placut. Parca am mers la un suc cu cativa colegi. Inainte de asta, am avut grija ca sa il expediez pe Domnul Miky. De ce? Pai, ma gandeam la dumnealui, sa stea in picioare atata timp, sa ma astepte.

Bun, la intoarcere, pentru ca trebuia sa ma intorc acasa, nu? La intoarcere, am mers cu 2 colegi. Numai ca, ei s-au gandit sa ma duca pe alt traseu. Ghici ce :  Habar nu aveam pe unde mergeam. Stiam doar un singur drum spre casa-ala pe care am mers la facultate. Bun, ma duc astia pe Bulevardul M. Viteazul. E marisor, atunci mi s-a parut imens. Poate si pentru ca era plin, dar plin, de studenti. Unii veneau, altii se duceau, altii stateau in calea ta-lucru insuportabil, cel putin pentru mine-daca vrei sa vorbesti, du-te-n(stii tu une) la tine acasa, nu sta pe drum, altii nici nu mai stiu ce faceau, cert e ca erau mase multe si mari de cetateni facultationisti Bai, trebuia sa vedeti. Mergeam si tot nu se termina nici bulevardul, nici puhoiul de oameni. In fine, ca sa nu par taran ca ma mir atat de mult , scurtez povestea si inchei prin a spune ca am ajuns acasa. Ceea ce a fost bine pentru ca eram un pic ingrijorat. Mergeam si tot nu dadeam de ceva cunoscut. Bine, o rezolvam rapid-ma urcam intr-un taxiu, dar…in fine, mi-a placut

Spre seara m-am intalnit cu niste amici din generala si liceu care se aflau in SB pentru acelasi motiv ca si mine si ne-am povestit prima zi de facultate la un pahar de vorba.

Ce am invatat din chestia asta? Atunci nimic. Atunci era doar prima zi din ceva ce avea sa urmeze. Acum mi-am dat seama ca unele lucruri au incipitul mai frumos decat sfarsitul, altele invers si altele sunt pe sistemul toate bune si frumoase.

Sper sa fie multumit Badea. Domnu’ Badea. Daca nu…auzi, stii ce? Ia, mai da-te-n colo ca am fost sincer

P.S1 : Si asta ca si leapsa mea cu topurile alea cu gagice si masculi sunt lepse care pot fi luate de catre oricine, doar se stie ca eu nu numesc pe nimeni pentru a nu parea subiectiv

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste