Achilianu

update: Pe masura ce vin “inscrierile” la concurs, eu le trimit lui Brylu. Mai aveti timp, asa ca… inscrieti-va! A, si da, succese!

Concursul e PE BUNE! Eu n-am facut niciodata concursuri si nici nu planuiam, dar Brylu m-a incantat, asa ca…

COMPACT, nu o trupa de duzina, nu niste lacheti cu aspiratii de cantaciosi, care s-au gandit sa ranagie si ei la microfon, nu! COMPACT, frate/soro!

Ideea e simpla: Pot sa dau doua bilete pentru doi oameni. Deci, fiecare castigator(din aia 2!) primeste un bilet de o persoana. Biletul costa 35 de lei. Concertul e in VINTAGE PUB, joi, 17 martie. Incepe la ora 21.

CE TREBUIE SA FACI?

Comentezi aici, pe achilianu.ro. Cum? Simplu: Spui doar ca vrei bilet, iar apoi te lasi in mainile Zeului Noroc. Sau, na, in cele ale lui Brylu. Nu ti se garanteaza ca o sa castigi, dar ti se garanteaza ca poti castiga!!! COMPACT, frate/soro! COMPACT!

A, si da, mailurile cu care o sa comentezi ar trebui sa fie valide, pentru ca pe mailul acela o sa fii anuntat daca ai castigat. Asta joi dimineata! Mailul e necesar pentru a iti da datele, pentru a fi trecut pe lista de invitati.

Uite si un afis frumos-frumos.

P.S1: Deci, te bagi?

P.S2: Daca nu vrei, nu e nicio problema, dar – la dracu – TU PIERZI! Eu nu castig nimic, fie ca TU te bagi, fie ca nu! Nici nu vreau sa castig ceva, dar ar fi si pacat! COMPACT, frate/soro! COMPACT!

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Desi ma pricep sa dau sfaturi altora, hiba venind doar atunci cand trebuie sa-mi dau mie sfaturi, nu incerc sa fac asta prin astfel de posturi. Deloc. La dracu, nu-s nici cel mai destept si nici cel mai priceput. Spun si eu ce am observat, de ce m-am lovit. Cine intelege – bine, cine nu – iarasi bine!

Schimbul de link sau link exchange-ul

Sunt de ceva vreme in blogosfera si am observat ca lumea nu prea stie sa faca schimb de link. Cei mai multi nu stiu, la asta ma refer. A, si nu, nu ca n-ar sti cum sa dea click pe  ”add new” si sa completeze campurile alea – asta e banal – ci modul de adresare e unul dezastruos.

Ideea e simpla: Tu vrei ceva de la bloggerul respectiv, nu? Schimb de link, cum ar veni. Mno, pai n-ar trebui sa expui oferta si sa-l lasi sa faca cererea? Pe sistemul: “Asta-i blogul meu. Daca vrei schimb de link, ma anunti. Daca nu, ar fi ok sa-mi zici ca nu.” Sigur, forma nu trebuie sa fie asta. Sau numai asta. Mesajul conteaza, nu? Plus ca nu mai lasa loc de  alte explicatii. Vrea sau nu? Nici nu trebuie sa iti zica de ce! Nici nu te intereseaza! Pana la urma, tu te asociezi cu el/ea prin acest schimb de link. Ai vrea sa te asociezi cu cineva care nu te vrea? Io n-as cam vrea!

Ceva despre mesajul de link exchange

Cum sa fie? Nu stiu, nici nu mi-am propus sa dau exemple de astfel de mesaje. N-ar fi logic. Deci, cum sa fie? Oricum, dar fara lugu-lugu, fara “imi place cum scri(scris, de cele mai multe ori, cu un <<i>>)”, fara “eu te am deja”. Nu, e penibil. Serios! Mai ales asta cu “eu te-am bagat deja”. Pe langa verbul “a baga”, ce te poate duce in alte orizonturi, apare, cumva, un fel de presiune din partea “bagatorului” asupra “bagatului”. Nu, prietene(prietena), nu te “bag” mai repede daca imi zici ca “m-ai bagat deja” la tine in blogroll. Deloc, ba dimpotriva!

Acum, ceva despre relevanta unui schimb de link si despre blogroll

Prin targ se zice ca un schimb de link nu mai e profitabil. Ca nu mai aduce vizitatori. Bun, pai daca doar de aceea facem schimb de link… Atunci… m-am convins!

Uite, eu fac schimb de link cu foarte multi oameni. Am peste 200 de link-uri in blogroll. Nici ei nu-mi aduc multi vizitatori, nici eu nu cred ca le trimit prea multi. Nici nu-mi pasa asta! Am ajuns sa vad blogroll-ul ca pe o lista cu oameni. Nu bloguri! Oameni! Oameni dragi mie! Oameni ale caror bloguri intra in readerul meu imediat dupa ce am facut schimbul de link. Asa mi se pare normal, de bun simt, dar nu obligatoriu!

La fel, am auzit ca un blogroll trebuie sa nu contina prea multe link-uri, ca e de porc. Sigur, dobitocii care scot astfel de tampenii sunt aia care primesc foarte multe link-uri de la cei care au blogroll-urile lungi. Nici gura nu le miroase – cum era vorba, nu?

Alta imbecilitate este existenta unei pagini speciale pentru blogroll. La cine vezi asa ceva, sa-i spui ca e un/o cretin/a. In sidebar, in footer, coltul dreapta-jos , dar sa fie pe prima pagina! Pai ai facut schimb de link si apoi ascunzi blogroll-ul in paginile pe care nimeni sau aproape nimeni nu da click? Stii, nu e vorba de a-i aduce altuia vizitatori, doar ca poate exista oameni care vor sa vada cu cine te-ai asociat/cine-ti place etc.

P.S1: Cam atat!

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Cica viata unei persoane sau a unui popor se decide in micile detalii pe care, nu-i asa, aproape nimeni nu le observa la momentul potrivit.

Nu e ciudat acest aspect, nu? Adicaaaaa, nici nu iti loveste creierasul asa cum l-a palit Gheorghita p-ala cu baltagul, dar nici nu te transforma intr-un apostat. Cumva, in sinea ta, stii ca-i adevarat!

Toata simtirea asta a ta e  contrata, de fiecare data, de realitate. Da, de realitatea aia fara fond, dar cu forme felurit colorate. Culori sublime, seducatoare chiar, dar doar culori. Doar forme. Simple tentative facute din plictiseala, nepricepere, miserupism sau pura prostie.

Lucrurile nu sunt numai in alb si negru -sau asa crede un vecin – dar cu siguranta ele ascund detalii. Eu cam asa vad lucrurile si – atunci cand sunt destept – incerc sa sesizez detaliile lucrurile.

Sa luam, spre exemplu, urmatoarele cazuri:

1. Incep cu politica, stiu!

Boc se lauda ca a finalizat XY(sigur sunt sub 100)km de autostrada, drum national sau ce o fi melanjul ala ce, culmea, are nevoie de reparatii imediat dupa ce a fost inaugurat. Misto! Detaliu: la noi km e cel mai scump. Detaliu: inaugureaza cate un tronson ce mai are mult ana sa rivalizeze cu putza de furnica. Detaliu: Asfaltul ala se strica prea repede. etc.

2. Una din sport(adica din fotbal, ca asa e la noi)

Oare de ce nu castigam si noi nimic? Ca doar ne rugam la Dumnezeu. Baetii vor, fac antrenamente, salariile sunt platite, gagice au. Detaliu: Cu bugetul unei echipe mari – echipa ce, mai mereu, castiga UCL – poti cumpara toate cluburile din Liga I. Si, daca te enervezi, cumperi si gagicele – ca-s usoare, nu? Detaliu: Dumnezeu nu prea are treaba cu fotbalul – Mi-a spus-o Sf. Stefan Detaliu: Nimeni nu investeste in jucatori de valoare sau in centre de juniori, preferand sa aduca la echipe doar betivi si curvari. etc.

3. “Una din proverbe”

Femeile noastre sunt mai frumoase ca cele de dincolo. Da, dar urmeaza detaliile! Detaliu: Ale noastre sunt mult mai materialiste(muuuuult mai! pentru ca o femeie prin definitie e… dar – ca asa-i frumos – exista si exceptii! ).

4. “De ce imi cade dintii? Ca doar ma spal pe dinti! Cu colgheit, doamna!”, exclama un individ ce se afla inaintea mea la stomatolog. Detaliu: Pai da, te-oi spala tu, dar nu e de ajuns o data pe an! – raspunse stomatologul.

P.S1: Eh, detalii…

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Mereu sunt 3 tabere(noua romanilor ne place sa fie cu tabere, nu? Sigur ca da!). 1, 2, 3. Ni se spune ca-s numa’ doua: Aia PRO si aia CONTRA. Ei bine, mai e una! AIA CARORA LI SE BARLARE(exista verbul a se barlari , si el se cunjuga asa: mie mi se barlare, tie ti se… got it? )

Bun, hai sa sa revenim la Mos Craciun!

Statea un amic de-al meu pe veceu(pentru viciatii pe viata-ma refer la WC, toaleta etc.), asa cum sta el mereu cand se gandeste la Univers si la lucrurile importante. Si, cum statea el asa preocupat de furtuna in creieras ce se producea in momentul ala, il pali o intrebare ce i-a provocat indigestie: “La ce varsta afla lumea ca Mosul nu exista?”

Cum n-a mai avut nevoie sa stea pe veceu(toata diareea intelectuala acuta se scursese, pana la ultima picatura, in afara creierasului sau, printr-un orificiu inca neidentificat), a pus mana pe telefon si, printre cei sunati, am fost si eu. Mno(disper pe “mno” asta, dar stau in ardeal de cativa ani si, desi nu prea se observa, il folosesc numai la caterinca, nicidecum nu mi-a intrat in reflex), si ce-mi bese mie creierasul?(sa ne pastram in acelasi registru, zic! ) Facem un post pe tema asta ori nu mai facem? Pai, ne-am antrenat destul de mult ca sa ne julim acum, in zi de Craciun, nu?

La mine treaba a fost simpla! Pe la vreo 6 anisori(am auzit ca daca pui diminutive e sublim rau de tot). Eram la bunici. Ai mei lucrau in doua orase diferite. Mama in orasul unde m-am nascut, iar tata in orasul unde, ulterior, am facut eu clasele primare, generala – orasul unde m-am indragostit de vreo cateva ori, unde m-am imbatat prima data, unde am facut si alte treburi No(ca sa nu ma repet cu  ”mno”), eu eram la tara si ii asteptam. Asteptam si Mosul, desigur. Vine mama de la vreo 150 km, tata de la vreo 80 km… cu mana in… buzunar. Fiecare credea ca celalalt o sa cumpere cadoul de Mos. N-a cumparat nimeni, au decis sa-mi spuna pentru ca – probabil- se gandeau ca o sa fiu dezamagit(sau ceva) daca Mosul nu vine. Sau, de ce nu, m-au crezut vreun nebun care avea sa aiba tentativa reusita de sinucidere, din pricina absentei cadoului de la Mos. N-a fost sa fie asa! Am primit “vestea” super bine, n-am facut nicio scena, n-am fost dezamagit. Cum ziceam la inceput… mi s-a barlarit! Evident, ai mei mi-au promis ca se revanseaza… probabil si asta a contat in decizia mea de a nu-mi pune capat zilelor, decizie ce putea fi potrivnica mie pentru ca, nu-i asa, Mosul nu venise…

P.S1: Mintiti-va copiii cat puteti de mult!(in sensul ca “Mos Craciun exista”! )

P.S2: Lasati copiii sa viseze!

P.S3: Fiti destul de destepti si spuneti-le copiilor adevarul despre Mos cand ei sunt trecuti de varsta copilariei!(Numai ca niciun parinte nu e destul de destept, asa cum niciun om nu e destul de destept, asa cum nici perioada copilariei nu e o perioada fixa, asa cum nimic nu e cum trebuie!)

P.S4: Poate fi si leapsa(daca vrea cineva), dar cine nu raspunde e sigur “the grinch”!

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

…o sa fie cineva care crede ca o are mai mare(prima cauza a conflictelor)[o forma mai plastica de a exprima jdemiile de cazuri in care cineva crede ca are dreptate, ca-i mai frumos, mai destept, mai bun, mai...]

…o sa fie o oferta/reducere la ceva(aviz shopaholicilor)

…o sa fie cineva care vrea sa faca rau omenirii

…o sa fie cineva cu complexe de erou

…o sa fie cineva care vrea si femeia altuia[a doua cauza(si ultima) a conflictelor]

…o sa fie cineva meschin langa fiecare dintre noi(partea misto e ca ne dam seama doar apoi)

…o sa fie adevarat proverbul: “cainii mor de drum lung si prostul de grija altuia”

…o sa se gaseasca destui care sa cosmetizeze un cacat, desi un cacat ramane un cacat

…o sa fie oameni deschisi la nou(din motive egoiste ce duc spre ideea de autoconservare a individului-lumea mergand doar intr-o singura directie, nu?) si oameni ce se agata de traditionalism[nu pentru ca au inteles ce si cum, ci pentru ca stiu ca le-a luat mult(prea mult) sa perceapa vechiul]

…o sa fie o sfidare voita sau chiar inconstienta a divinitatii de catre individ

…o sa regreti ceea ce ai facut cu ceva timp in urma

…o sa existe curve virgine

…o sa fie oameni cu apucaturi de dictator

…cei care iti vor/iti ureaza binele sau iti fac un bine au un interes. Si da, prietenia/dragostea reprezinta, in esenta, tot interese

…o sa fii cel/cea care a pierdut. Pentru ca, nu-i asa, pe termen lung… suntem toti pierzatori

…o sa auzi ca speranta e ultima care moare. Numai ca speranta nu moare. Noi suntem facuti pentru a spera, iar fara de speranta am fi morti inainte de a ne naste. Hmmm, e un rau necesar si, uneori, si suficient.

…parintii au dreptate! Si cand gresesc!

…o sa se gaseasca foarte multi oameni care… o sa puna botul!

…o sa “moara” oameni, idei sau miscari atunci cand nu o sa li se mai dea importanta

…o sa se spuna ca dragostea e salvarea, calea spre fericire, spre… orice. Asta desi se stie ca omul nu e capabil de o dragoste totala, cel putin nu fata de o alta persoana

…o sa se incerce manevrarea oamenilor sau, daca e mai digerabil termenul, manipularea lor… si asta doar din cele enumerate mai sus

P.S1: Si da, tot timpul o sa existe oameni care generalizeaza, lucru prea putin adevarat si, de cele mai multe ori, inutil.

P.S2 : Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

@Mi-am luat o vacanta neanuntata, ce se dorea mai lunga. Dar na, se intampla lucruri tragice si, astfel, am decis sa mai scriu cate ceva.

Treaba e serioasa. Foarte serioasa, asa incat am sa fiu grav, insensibil si, totusi, decent in idei. Nu asa cum au fost unii, nascuti – probabil – prin procesul numit… defecatie. Sigur, intr-un plan grobian si defect – la fel cum sunt si ei – unii l-au facut in toate felurile pe omul care s-a aruncat ieri, in Parlament, de la balcon. Pentru ca asa va fi retinut! Mai mult ca sigur ca foarte putini ii mai stiu numele, desi ieri s-a intamplat, desi buletinele de stiri au tratat pe larg acest subiect.

Sa-l critic? Sa-l cert? Sa-l fac slab, invins ori tampit? Sa-l scuip, asa cum vroia sa faca un cretin? Sa zic nasoale de sinucigasi? Sa o bag pe aia cu “sinucigasii nu intra in biserica”?

Stii, oamenii uita. Uneori, de cele mai multe ori, uita ca uita. In nicio ipostaza a moralului, asa cum e el zugravit in mentalul colectiv, cu culori palide, dar inca existente, nu e stipulata posibilitatea criticarii celuilalt. Daca ne-am dezbraca de pseudo-plenitudinea de care dam dovada in fiecare clipa… Ar fi bine! Unii ar zice ca asa suntem construiti, dar eu cred ca instinctul de conservare isi face simtita prezenta, dezvoltand aceste ample sisteme de auto-aparare, unele mai penibile decat altele. Si, desigur, unele functionale, de bun simt si… necesare. Altele inutile si proaste, mai proaste decat cei ce le folosec – uneori, fara sa stie. Sigur, daca am merge dupa principiul lui Hristos, ca tot sunt sarbatorile astea, atunci nimeni n-ar mai arunca cu pietre, nu?

Sa scriu despre sinucidere, sinucigasi, sa-i blamez, sa le gasesc scuze? Asta dintr-o prostie maxima, dintr-o putoare sufleteasca greu de invidiat, din prea mult tupeu. Nu, n-as face asta. Si totusi am vazut multi bloggeri/jurnalisti, in fine, oameni care au facut asta. Sa-l fi citit toti pe Emile Durkheim? Ca e a scris despre sinucidere. Si a scris bine, bine de tot!(“Le suicide”, 1897 – daca nu gresesc eu). Raspunsul e cam asa: Nu, sunt doar niste dobitoci!

Pentru ca, nu-i asa, fiecare are de facut sarmalele, pomul sau alte lucruri “ce se cuvin” in aceasta perioada, n-am sa lungesc la infinit acest post.

Adrian Sobaru a incercat, dupa mine, sa traga un semnal de alarma. Modul? Nu pot sa-mi dau cu parerea, pentru ca as judeca. Eu, romanul care n-a facut nimic, sau mai nimic pentru a “face situatia mai buna”. Poate nici nu puteam, poate nici n-am incercat. Asta nu tine numai de mine, cred ca toti romanii sunt in aceasta situatie. Stam, deci nu facem nimic – poate-poate – speram… “hai, ba, ca nu pot sa taie salariile/pensiile”… “Hai ca nu se poate chiar asa ceva”… “N-are cum, ma, ca doar suntem in U.E/N.A.T.O”… “Hai, mai, ca le-a zis-o alora, nu e dictator”…

Ce s-au gandit niste jurnalisti? Bai, sa intrebe, evident retoric, daca are Boc inima. Sau astia de la guvernare. Sau daca isi dau demisia. Sau daca au suflet. In fine, niste penibilitati d-astea ieftine ce, dupa cate vad ca ei cred, ar trebui sa-i apropie de public. Stiiii, sa-i puna in contact cu zona emotionala a privitorului la tv. Hmmm, asta cred eu ca e manipulare. Proasta si jigodioasa. Crezi ca le pasa jurnalistilor de omul ala? Sigur ca nu. Sau, ca sa nu generalizez, cred ca majoritatii i se falfaie. Dar na, trebuie sa sensibilizeze privitorul.

Dar, hai, sa-i lamurim pe sensibilizatori: Bai, da, are Boc inima. Cica nu se poate om fara inima. Si suflet… Hmmm, daca as fi fost in platou cu vaca aia care a rostit cuvintele alea! Ce e, distinsa doamna, sufletul? Si nu, nu mai retin cine era duduia. Ori de la A3, ori de la RTV. Sa-si dea demisia? Discutand strict si fara emotie de moment, cred ca guvernul Boc n-ar trebui sa-si dea demisia. Fara sa ma gandesc la taieri, fara sa ma gandesc la PIB-ul 2011, fara sa ma gandesc la fata lui Boc. Analizand strict ideea de guvernare, de premier. Omul e pus acolo pentru a guverna, nu? El trebuie dat jos pe urmatoarele criterii: Face rau sau nu tarii? Guverneaza bine sau nu(tara prospera sau nu)? Atat. Restul e doar o supozitie. La nivel logic, Boc si cu ai lui, prin masurile lor(aberante, as zice), par vinovati de ceea ce a facut Adrian Sobaru. PAR. Eh, demonstreaza tu, cucoana ce te dai jurnalista. Sau voi, aia ce va grabiti sa judecati. Demonstreaza, daca poti, ca ceea ce a facut Boc l-a “impins” pe domnul Adrian Sobaru sa faca gestul pe care l-a facut. Desi, gest e un cuvant inutil si gol, pus unor imagini cum sunt cele pe care le-am vazut ieri. Cat a contat ce a facut guvernarea Boc? N-am de unde sa stiu! Conteaza, dar nu pot sa arunc cu vorbe de dragul de a vorbi, nu? A, sigur ca are si Boc o vina! orice actiune a oricarei guvernari se rasfrange asupra celor guvernati. Asa a fost mereu, asa e si acum!

Pe de alta parte, cum poti cataloga tara din U.E in care, in 2010, se intampla asa ceva? Cum poti cataloga guvernul care, in numele poporului si pentru popor, a guvernat asa cum a guvernat? Ce cuvinte sa le atribui romanilor care nici nu stiu cum se numeste omul cu gestul disperat din Parlament? Cum sa iti mai faci sperante pentru viitor, cand poporul din care faci parte e atat de miserupist si rece? – Singura regula care se aplica este: “Nu ma lovesc EU, nu ma doare!”

Si da, e trist!

P.S1: Si da, nu trebuia continuata sesiunea aia parlamentara. Sau cum dracu se numeste caterinca aia la care se duc astia sa ne decida viitorul, sa se uita la porn, sa-si etaleze aipedurile si sa isi numere banii.

P.S2: Si da, Boc ramane cu asta in istorie. Nu stiu ce o sa zica istoria despre perioada asta, dar stiu sigur ca Boc V(parca cinci era, nu?) o sa fie amintit pentru taieri si pentru Adrian Sobaru. Bine, istoria isi va aduce aminte si de cel care l-a pus pe Boc acolo, ca doar nu s-a pus singur!

P.S3 : Multumesc…

P.S4 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S5 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste