Achilianu

Cum se gaseste o zi mai plina de semnificatii d-astea artificial atribuite, cum apar si plinii de continut, revarsatorii de sentimente, sperantistii intru “mai bine”, admiratorii frumosului insesizabil cu ochi de om normal la cap. Nici sarbatorile cu iz crestin nu scapa de chinuiala provocata de acestia, dar astazi vorbim despre altceva.

Heirupism? Prostie? Doza de penibil pe care unii o considera necesara? Inca nu m-am hotarat!

Astazi este 1 Martie. Pentru multi oameni de pe planeta e inca o zi care are 24 de ore, o zi de munca, o noua zi in care trebuie sa supravietuiasca in jungla numita oras/societate. Pentru altii, mai putini la numar, este ziua Martisorului. Pentru si mai putini este o noua zi in care li se permite – nu stiu de catre cine – sa fie gretosi. Atat de gretosi incat nu stiu daca s-a ma bucur ca-s atat de putini, sau daca sa fiu trist pentru ca traiesc printre ei.

Fetele(zic asa pentru a le multumi si pe unele femei trecute bine de 30 sau 40 de anisori, fiinte cu simptome de senilitate, diagnostic rezultat din modul lor de a se imbraca, de a se comporta, de a se perverti in asteptarea unui compliment, a atentiei sau a unui penis ) sunt mai feministe azi, decat in orice alta zi. Cred ca totul li se cuvine, ca-s mai speciale decat ieri, desi n-au facut nimic iesit din comun. Vor sa fie dive mereu, dar stiu ca nu toate au sansa asta si, astfel, accepta sa fie dive doar astazi. E free, e traditie, deci e un must! Pentru ele barbatii sunt sclavi in fiecare zi, dar astazi statutul sclavagist al masculului este, cumva, brevetat de Mitul Martisorului.

Barbatii… ei bine… barbatii sunt, si nu spun asta pentru ca as fi in partea asta a baricadei, dezavantajati grav. Noi nu suntem “sexul frumos”, noi nu suntem vazuti ca niste angelici si diafani, ci, dimpotriva, ca niste goriloi in calduri, ce pot fi starniti foarte usor. Oameni cu placeri usoare, facile, imediate. Femeia e Sfanta, fie si pentru ca naste, iar barbatul, printr-o definitie data, probabil, de vreo femei, este menit sa fie doar un ajutor al perfectiunii, care este femeia. Nu o implinire  sau continuare a ei, ci o confirmare prin antagonizare. Barbatii n-au o zi a lor, prosteala aia cu Ziua Barbatului nu este decat o prosteala, daca ne gandim si acceptam ca lumea este condusa, contrar aberatiilor ce au menirea de a ne scula orgoliul si a-l aduce intr-o stare erecta, de FEMEI! Barbatii care nu recunosc sau care nu constientizeaza asta… NU SUNT BARBATI!

P.S1: Daca inchei postul asta asa: “La multi ani, femeie!”, par sincer? Nu de alta, dar chiar am acceptat si inteles situatia si, mai mult, ma conformez

P.S2: A, si da, exista si oameni normali care nu fac “big case” din prosteala si care o sarbatoresc frumos, in intimitate, cu atat fast cat e necesar.

P.S3: Cam atat! 

P.S4 : Multumesc…

P.S5 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…

Lame si overrated rau de tot!  Nu, nu ma refer la conceptul de martisor, conceptul initial, cel putin. Ala-i frumos, e placut, e pur, cel putin atat cat poate sa fie pur ceva facut de oameni. Ma gandeam la toata ideea asta de “martisor”, de “1 si 8 martie”. Asa cum a ajuns, mie mi se pare lame. Stiu ca mai folosesc cateodata cuvinte din engleza, dar in acest caz, acest cuvant exprima corect ceea ce vad si ceea ce simt referitor la ceea ce vad.

Martisorul a ajuns un fel de datorie a baiatului/barbatului. Vine perioada respectiva si, clar, baiatul/barbatul trebuie sa “surprinda” doamnele/domnisoarele cu un martisor. Bine, numai de surprins nu mai e vorba! acum trebuie sa cumperi martisoare imense, care, normal, sa impresioneze. Unde-s cosarii? Eu n-am mai vazut cosari. Acum se poarta brosele hidoase, a caror marime rivalizeaza cu prostia.

Cred ca atunci cand se pierde simbolistica gestului de a oferi un cadou, s-a pierdut totul. Martisorul e un cadou, nu? Nu e o datorie, nu e un “must do”, nu e nici macar o dovada de iubire. E pe sistemul : Vreau, deci iti ofer.

A doua componenta a unui cadou ii revine “primitorului”. Bai, am oferit atat de multe martisoare la viata mea-stiti si voi, in scoala- si, mai mereu, am vazut cate o nemultumita. Nu, nu s-a exprimat prin vorbe, dar mimica…mimica spune totul! Pai, prietena draga sau nu prea, daca ti-am facut un cadou…macar, din bun simt, fa-te ca iti place! Nu, nu e ca ma ranesti la corazon, caci nu prea ma las ranit, dar data viitoare am sa te pun intr-o lumina nasoala pentru ca nu iti mai dau martisor. Si gata!

Exista situatii in care “your best isn’t the best”, nu? Martisorul nu este unul din acele cazuri. Daca vreau sa cumpar ceva mai misto pentru data viitoare, cumpar! Daca nu…atunci nu!

Poate-s eu rau, dar frumusetea martisorului este stricata de fete/femei. Baetii sunt asa cum ii stim : Giboni, mereu pe graba si pe sistemul “sa cumpar ceva si sa-i/ sa le dau ca sa nu imi sara-n cap”…bine, nu toti, dar majoritatea isi spune iarasi cuvantul! Insa, fata-i cea care ori stramba din nas, ori iti da cumva de inteles ca nu te-ai ridicat la inaltimea asteptarilor…bine, asta-i valabila si in alte cazuri, dr asta-i alta poveste!

Reper, poate-s eu rau, dar din liceu nu mai dau martisoare, decat mamei si prietenei. Cand pot, cand am bani. De ce? Pentru ca inca mai sunt persoane care apreciaza martisorul, care apreciaza gestul!

P.S1 : Aveam colegi/prieteni care credeau ca astfel castigau niste puncte. Bai, le si iesea! Mai cu lugu-lugu pe langa o profesoara, mai cu lugu-lugu pe langa vreo colega care-i lasa sa copieze…N-am fost si nici nu cred ca pot sa fiu asa ceva! Uneori pierzi oportunitati, dar niciodata nu te pierzi pe tine! Cred ca daca toti am incerca sa fim “what you see is what you get”, lumea ar fi mai buna, mai sigura, mai umana…

P.S2 :  Multumesc…

P.S3 : Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta!

P.S4 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste