Peeipeeipemamalor
Scrijelit de Achilianul on January 16, 2012 – 1:10 amContrar credințelor mioritice, „ultrasul” nu e deloc unidimensional. Nu e cu nimic mai puțin om ca oricare omulete călcător pe planetă.
„Ultrasul” își desfășoară viața exact ca orice alt ins, are nevoi, are plăceri și neplăceri. Numai că viața sa nu are pic de culoare, exceptând melanjul celor două-trei de pe stema echipei iubite. Dar, totul este distorsionat în lumea ultrasului. Chiar și iubirea, care nu e deloc albă, pură, dătătoare de speranțe și, în final, izbăvitoare. Nu. Iubirea unui ultras este exact ca viața sa: nesemnificativă și suferindă. Este vorba despre o durere tacită, despre o frustrare arareori strigată prin altceva în afară de violență. De fapt, ultrasul nu e deloc unidimensional, așa cum se crede. El trăiește pe o insulă pustie, situată la confluența celor trei mari râuri ale neputinței: Violența, Prostia și Iubirea.
Este vorba despre o violență câinească și, totuși, docilă. Câinească, deoarece nimic din ceea ce simte ultrasul nu are repercusiuni în alt plan decât în cel al urii, al „îți rup capul, să moară mama!”. Docilă, pentru că un ultras își stăpânește foarte bine emoțiile, fie ele și sociopate, până când intră în sistem automat latura sa câinească.
Pe de altă parte, un ultras este, prin definiție, un onanist. Nu, nu, nu, nu are plăceri din acelea, sau nu neapărat, ci ultrasul este onanistul căruia i se scoală doar la anumite gânduri, idei, ipostaze sau chiar poziții: a) echipa favorită câștigă duelul cu marea rivală. b) echipa favorită este situată pe o poziție superioară marii rivale. c) rivalii pierd. d) „e derby, deci bătaie! Să le rupem capul!”. e) „N-avem ce face, e pauză competițională sau echipa noastră joacă prost. Nu-i nimic, hai să batem pe cineva!”. f) „Nu contează de ce, cert e că noi suntem superiori, așa că ceilalți ar face bine să moară!”
„Peeipeeipemamalor” devine astfel un mod de viață, uneori suficient și ca hrană trupească, deoarece de spirit este deja, căci asta-i o condiție sinequanon. „Mama” din sintagmă are destul de rar legătură cu mama cuiva, ci indică inferioritatea și totodată indemnul unanim înțeles: Ăia-s cretini, mama lor e și mai și, că le-a dat naștere, așa că hai să le rupem fâșul!
P.S1: A te aștepta de la ultrași să acționeze sau să reacționeze în planul rațiunii e ca și cum te-ai aștepta de la orice politician sau partid politic să nu juiseze la Putere!
P.S2: Decât atât! 
P.S3: Mulţumesc…
P.S4: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…
Cica Related Posts
Omule, nu fi prost! Nu fura! Intreaba inainte de a copia © Achilianu
Tags: 2012, achilianu, achilianu.ro, achilianul, oameni, prostie, romani, Romania, ultrasi
Posted in Despre Orice Si Despre Nimic | 1 Comment »
Comentarii Facebook :
One Comment to “Peeipeeipemamalor”
Leave a Comment
Scriu și aici:
-
January 16th, 2012 at 3:24 am
[...] Zinnaida, Theodora Marinescu, Teo Negură, Shayna, Lilick Auftakt, România nudă, Atitudini, Achilianu, Neliniştitu, Alexandru Marin, Anamaria Deleanu, Anca Chiser, Andi Bob, Augustin [...]