Înainte n-aveam nimic…
Scrijelit de Achilianul on January 5, 2012 – 10:02 pmNe era foame, stăteam la cozi. Ne era sete, săpam puțuri. Doream o relație, ne băteam capul cu poezii de Eminescu, ori citate-n franceză(jo tem, ma șeri!) și speram ca baba din piață să ne dea mai ieftin trandafirul. Doream bani, căutam de zece ori în buzunarul blugilor puși pentru a fi spălați, că doar-doar a mai rămas vreo hârtie. Simțeam nevoia unor discuții mai elevate, fugeam în „cartier”, în„ gașcă”, pentru că acolo se găsea vreunul care să ne descrețească mințile. Doream inspirație, căutam în cărți, pe care, pe nerăsuflate, le digeram cu mintea tresărindă la auzul foșnetului paginilor ce miroseau a cultură, inteligență ori aventură.
Doream să călătorim, deci căutam, în atlase, peisaje, orașe sau locuri. Restul venea odată cu imaginația. Doream să ne destindem, găseam o pășune, iar picnicul era aproape gata. Doream să ne jucăm și ne dădeam întâlnire „în fața blocului”. Doream oameni, îi găseam.
Acum nu mai dorim nimic. Acum, avem! Acum, toate-s acolo, frumos colorate, de diferite forme și mărimi, așezate pe o masă incredibil de mare, la care avem acces de VIP, gata-gata să fie „folosite”, „luate”, „împrumutate”. Da, „a împrumuta” este verbul, căci, în esență, nu au cum să fie ale noastre. Le împrumutăm, crezând că e ușor să le utilizezi, să te folosești de ele, fără să fie consecințe, fără să plătești ceva pentru că le-ai folosit sau chiar deteriorat. Și, totuși, ele nu se deteriorează. Nu. De fapt, aici este marele secret, ascuns, așa cum îi stă bine unui secret, la vedere. De fapt, ele nu se deteriorează prin folosire excesivă, ci noi, utilizatorii.
Înainte n-aveam nimic…
… acum avem internetul!
Avem totul de-a gata. Și n-avem nimic.
P.S1: Discleimăr(pentru că nu știu engleză!): Nu-s nici pe departe un „combatant” al „internetului”, că ar fi iritant să îmbrac această mantie tocmai într-un post, pe blog, deci pe internet. Până la urmă, nu poți să combați o… unealtă, ci mai degrabă un „utilizator”. Și nu, oamenii nu se pot schimba, nici nu se adaptează, doar devin sclavii propriilor construcții mai mult sau mai puțin legate de tehnologie ori de închipuirile minții funcționale doar pe sfert. Asta în cele mai bune cazuri!
P.S2: Tot timpul înlocuim un drog cu un altul, care, prin definiția dependenței, trebuie să fie mai puternic. Atât, și nimic mai mult!
P.S3: Înainte n-aveam nimic! Acum, nu mai avem nevoie de nimic!
P.S4: Mulţumesc…
P.S5: Sănătate cititorului şi celui care nu citeşte…
Cica Related Posts
Omule, nu fi prost! Nu fura! Intreaba inainte de a copia © Achilianu
Tags: 2012, achilianu, achilianu.ro, achilianul, internet, noi nu avem nimic, oameni, Romania
Posted in Despre Orice Si Despre Nimic | 6 Comments »
Comentarii Facebook :


January 6th, 2012 at 2:59 am
De unde stii tu, Achilianule ce aveam si ce n-aveam inainte de ’89. Din cat se pare, erai un bebelus pe vremea aia!
Geocer´s last [type] ..2012: anul predicțiilor
January 6th, 2012 at 4:31 am
Pe unele le-am nimerit, nu-i așa?
Eram mic, dar mai știu și eu lucruri, iar altele le-am simțit pe propria-mi piele…
January 6th, 2012 at 7:15 am
Imi plac titlurile articolelor ,de minune, si tot ceea ce incorporati in ele:inteligenta sclipitoare,gandire logica, etc.Va citesc ,cu mare placere.
camelia´s last [type] ..Cei de la Mandinga au inceput filmarile pentru Zaleilah
January 7th, 2012 at 3:24 pm
Inainte aveam comunis, acum nu mai avem (atat de mult). Asta da improvement
Bogdan Cirstea´s last [type] ..Search Engine Optimisation In Northern Ireland
January 7th, 2012 at 3:26 pm
Hey, te-as ruga sa modifici sau sa stergi linkul catre .info de mai sus si sa stergi comentariul asta. gracias
Bogdan Cirstea´s last [type] ..Cum se fac banii
January 14th, 2012 at 8:46 pm
Internetul e o doar o metodă de a facilita “începuturile”. Chiar şi în relaţiile interpersonale bazaze pe comunicare (comunicare pe care internetul o înlesneşte), întâlnirile faţă în faţă sunt nepreţuite. Am prietene cu care ies constant la cafea. Doar ca să mai bârfim. De exemplu, azi m-am dus la o prietenă pe care am invitat-o la o cafea mai zilele trecute, cafea la care nu a reuşit să ajungă. În schimb a vrut să-şi ia revanşa. M-a căutat pe mess, mi-a dat un BUZZ şi mi-a spus că sunt aşteptat…
Am discutat verzi şi uscate, lucruri care puteau fi discutate şi din faţa calculatorului. Am preferat însă o întâlnire. De ce, nu mai argumentez pentru că e inutil.
şi mai e o chestie, chiar dacă am internet, mă oftic foarte mult că nu pot s-o pocnesc peste cap cu DEX-ul sau DOOM-ul online pe persoana care susţine că “maică-ta” se scrie de fapt “maicăta” şi că “mă-ta” se scrie de fapt “mă’ta”. Îţi imaginezi că m-a enervat atât de tare încât mi-am promis să-mi cumpăr cât mai curând câte un exemplar din fiecare carte de mai sus. Doar aşa, să mai lecturez din când în când
Lucian´s last [type] ..Indignare – Philip Roth