Achilianu

Toti suntem unici, nu? Fie ca ne mintim pentru a ne crea o imagine, o personalitate sau doar pentru ca asa am fost indoctrinati sa credem, noua ni se pare ca suntem unici. Vrem sa credem asta si, chiar credem! Nu conteaza ca asemanarile sunt acolo, le vedem, le intelegem, dar nu le acceptam pe de-a-ntregul. Deziluzie in dragoste? Toata lumea a avut asa ceva. Orfani? Sunt cateva sute de milioane de cazuri, nu? Divort? Da, ati ghicit! Moarte? Da, aici sunt cel mai sigur, desi n-am vreo statistica, ma hazardez sa zic : Toata lumea moare sau este martorul mortii unui apropiat.

Si, atunci, de ce ni se spune ca suntem unici? De ce ne incapatanam cu ideea asta? Pentru ca asa e “bine”, pentru ca din asta se naste speranta(o chestie de care avem nevoie si care, in pofida spuselor, nu moare niciodata-moare una, se naste imediat alta!), pentru ca doare mai putin sa fii tu…

Bun, uite la ce m-am gandit eu : Cred ca suntem intr-o continua asteptare, asteptam si iarasi asteptam. Ce asteptam, ma veti intreba. Ei bine, cred ca asteptam unicitatea. Asteptam sentimenul pe care-l degaja ideea ca in peste  6 miliarde de oameni nu mai exista nimeni ca noi. Desi, analizand dupa forma si fond, parem toti la fel. Asteptam pentru ca ori nu suntem capabili sa realizam ca putem cauta si gasi unicitatea noastra, ori nu ne-a interesat niciodata sa o cautam sau, de cele mai multe ori, am renuntat sa o cautam.

Poate cel mai important stimul in cautarea unicitatii este…cum sa-i zic eu?…a, da!…Stiti ideea aia :  te nasti-traiesti-mori? Asta-i adevaratul stimul! Nu vrei sa fie doar atat, nu vrei sa fii inca unul care “se naste-traieste-moare”. Desi, tragand linia, cam asta este situatia, nu? La prima vedere, o viata de om la asta se rezuma. Nu e vorba nicaieri in acel ciclu despre iubire, unicitate, vointa, dorinte, asteptari, iluzii…Si, totusi, cu aceste lucruri ne ocupam! De ele ne cramponam pe parcursul vietii, cu ele ne luptam, pentru ele si cu ele traim. Tu vrei sa fii mai mult pentru tine si pentru cei pe care-i iubesti. Tu vrei, dar poti? Si, daca poti, e de ajuns?

Atunci intervine iarasi asteptarea. Un semn, ceva, orice. Numai sa apara ceva care sa puna capat asteptarii, care-i si asa chinuitoare. Pentru unii vine, pentru altii nu. Sau poate nu sunt ei pregatiti, ori nu sunt pe faza. Si, daca vine, sa zicem ca vine semnul ala, ce crezi este de ajuns? Eu zic ca nu…

Sau poate ma insel eu(impreuna cu ceilalti 6 miliarde si ceva) si unicitatea nu exista. Poate suntem cu totii asemeni unui lan de grau imens. Acolo vezi vreo diferenta?

P.S1 :  Multumesc…

P.S2 Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Da, exact ca mine! S-a rupt exact ca si mine! Exact-exact! Si-a rupt tendonul lui Ahile. Nu stiu alte detalii, cert e ca ceva foarte asemanator am patit si eu, ce zic eu asemanator, identic!

Stiti de ce imi pare rau? Imi pare rau pentru ca vroiam sa scriu de ceva vreme un post-lauda la adresa lui David Beckham. Ideea era ca acest om, jucator si tata este unic. La noi nu vezi asa ceva, la noi, daca vreun Gigel are noroc si castiga ceva bani din fotbal, crede ca l-a apucat pe Dumnezeu de picior. Uita de unde a plecat, are aere de vedeta si nici nu mai da totul pe teren. Beckham nu-i deloc asa. S-a dus in SUA la o echipa nu foarte cotata, poate pentru bani, dar si-a dorit atat de mult sa joace la Cupa Mondiala din 2010, incat a cerut sa fie imprumutat la AC Milan. Campionatul in America s-a terminat si, pentru a avea meciuri in picioare, dar si pentru a fi observat de selectionerul Angliei, David Beckham a vrut sa joace pentru AC Milan, o echipa de tot din Europa, o echipa care putea sa-l puna in valoare. La noi nu vezi aca ceva, la noi Gigelul nu da 2 bani pe nationala.

Bai, acum s-a rupt. Stiu ca eu sunt inca in recuperare si ca Beckham se va recupera mult mai repede ca mine, adica intr-o perioada mai scurta, dar nu cred ca se poate recupera in 3-4 luni, cat mai sunt pana la Mondiale. Sincer, imi pare nespus de rau, poate si pentru ca un jucator cu un astfel de spirit national mai rar iti este dat sa vezi.

Si da, recuperarea e nasoala! Eu am stat imobilizat la pat vreo 6 saptamani. (ghips pana peste genunchi, laba piciorului intr-o pozitie anormala, evident imobilizata). Deci da, nasol!

Imi pare rau! Sper sa se recupereze…pentru ca, din punctul meu de vedere, merita!

P.S1 :  Multumesc…

P.S2 Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste

Astazi este Ziua maghiarilor de pretutindeni sau, mai exact, ziua nationala a Ungariei. Deci, daca ma ajuta emisfera stanga a creierasului, se implinesc azi 162 de ani de la Revolutia Maghiara.

Dupa principiul “La multi ani, romane!”, caci asa parca se zice romanului de ziua lui nationala, am sa zic si eu tuturor maghiarilor : “La multi ani, ungurule!”

Pentru ungurii din Romania am un mesaj si mai emotional, zic eu : “La multi ani de ziua voastra nationala! Vreau sa stiti ca eu sunt unul dintre romanii de bine si ca va doresc voua, romano-ungurii, sa aveti un an bun, sa aveti prosperitate, sanatate si fericire si, pentru ca am vazut ca va doriti sa fiti priviti exact ca si romanii, pentru ca doriti sa fie egalitate in drepturi intre romani si cei de origine maghiara, va doresc sa traiti exact ca un roman de rand. Exact! Fara nicio deosebire”.

P.S1 :  Multumesc…

P.S2 Lucrurile si persoanele au importanta atata timp cat noi le dam importanta, nu?

P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste